Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 852/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 852/CA/2009
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții:, G, -, - și împotriva sentinței nr. 86/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Se constată că mandatarul recurenților a comunicat la dosar, concluzii scrise, solicitând admiterea recursului pentru motivele expuse în scris.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea ședinței publice din data de 10 iunie 2009, când instanța în baza art. 156 alin.2 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 17 iunie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanții, G, -, - și au chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului H și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligații primii trei pârâți la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002 - 31.03.2006 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății,să se anuleze situația creată prin discriminare și să fie obligați pârâții și H să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților în sensul acordării sporului de 30% din salariul brut de bază pe perioada 1.09.2002-31.03.2006, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.86/CA/8 ianuarie 2009 Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, G, -, - și împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului H și Ministerul Finanțelor Publice.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de agenți de poliție în cadrul H, desemnați ca organ de cercetare al Poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al parchetului de pe lângă, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 Cod pr.penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției judiciare.
Potrivit dispozițiilor art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor care după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii DNA și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA, condiția acordării acestui spor fiind acela ca ofițerii și agenții de poliție să fie detașați efectiv la DNA.
În speță, a reținut instanța de fond, că reclamanții nu au fost detașați la DNA, astfel încât salarizarea nu se poate face decât cu respectarea OG nr.38/2003 și nicidecum prin raportare la OUG nr.43/2002, iar în ce privește susținerea reclamanților, în sensul că sunt dezavantajați prin aplicarea unor norme discriminatorii în ce privește salarizarea, nu poate fi reținută în condițiile în care diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu, așa cum s-a pronunțau și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în spețe similare, apreciind că nu există situații discriminatorii între polițiștii din cadrul și cei din cadrul Poliției judiciare, astfel că în cauză nu se poate reține existența unei discriminări așa cum este definită prin OG nr.137/2002 și nici faptul că s-ar fi încălcat prevederile din Codul muncii, munca desfășurată de reclamanți nefiind egală cu munca celor din Poliția judiciară detașați în cadrul
Prin întâmpinare, pârâții, R și H au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.09.2002-12.02.2005, raportat la prevederile art.166 alin.1 Codul muncii.
Cu privire la excepția invocată de pârâtul, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea acestei excepții având în vedere că drepturile au fost solicitate de către reclamanți pentru o perioadă cu mult peste 3 ani înainte de data introducerii acțiunii.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.28 alin.3 și 5 din OUG nr.43/2002, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul DNA au beneficiat de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care au desfășurat-o până la data abrogării acestei prevederi prin lit.e) a art.41 din OUG nr.27/29.03.2006, publicată în nr.314/07.04.2006.
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul H și fac parte din structura "poliției judiciare". Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mai multe cazuri, pronunțând în acest sens Hotărârile nr.271/05.09.2007 (invocată și de pârât), 418/28.11.2007, 419/2007 că polițiștii care lucrează în cadrul DNA nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, cum este cazul reclamanților, constatându-se că nu există un tratament diferențiat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât reclamanții în calitate de ofițeri în cadrul H și au fost desemnați ca organe ale poliției judiciare prin ordin al MIRA, cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ în baza art.201 alin.1 Cod pr.civilă și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și că, deși nu sunt detașați la DNA, față de atribuțiile care le revin, desfășoară o activitate specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, prestând o muncă egală cu ofițerii detașați la DNA și, ca urmare, în asemenea situație au dreptul la toate sporurile, iar prin neacordarea sporului de 30%, au fost supuși unui tratament discriminatoriu.
De asemenea prin recurs au solicitat respingerea excepțiilor necompetenței materiale a instanței de judecată invocată de către -, excepția prescripției drepturilor a acțiunii pe perioada 1.09.2002 - 12.02.2005 și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de și MEF.
Recursul nu este motivat în drept.
Conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 recursul reclamanților este scutit de plata taxei de timbru.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că în mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.09.2002-12.02.2005 precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a
Examinând recursul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza sentinței pronunțate de către instanța de fond, rezultă că aceasta a analizat cauza pe fond, fără să indice excepțiile de către recurente în recurs și pentru care se solicită respingerea. Față de această împrejurare și instanța de recurs va exercita controlul judiciar pe fondul recursului.
Reclamanții sunt încadrați la IPJ H în calitate de ofițeri și au fost desemnați ca organe ale poliției judiciare prin ordin al MIRA, cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. și, în raport de calitatea pe acre o au, salarizarea lor se face potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții susțin că față de activitatea și atribuțiile de serviciu sunt discriminați în raport cu ofițerii judiciar detașați la DNA, care primesc un spor de 30% la salariul lunar, conform prevederilor OUG nr.43/2002.
Potrivit dispozițiilor legale invocate de reclamanți, OUG nr.43/2002, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Anterior, prin Legea nr78/2002, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, s-a instituit prin art.29 alin.2 un spor de 30% din salariul de bază pentru procurorii care funcționau în cadrul Secției de Combaterea Corupției și Organizate, pentru judecătorii care compuneau completele specializate de judecare a unor asemenea cauze și pentru polițiștii și specialiștii detașați în cadrul acestor structuri. Acest spor a fost menținut și prin art.X din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin art.34 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție au fost abrogate dispozițiile art.29 alin.2 din Legea nr.78/2000 și s-a stabilit în art.28 alin.4, personalul prevăzut la alin.1-3, adică procurorii din cadrul, specialiștii, ofițerii de poliție judiciară și judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție, primesc pentru activitatea de combatere a corupției, un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară respectiv din solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Ulterior, dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul DNA au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Prin urmare, sporurile salariale prevăzute de textele legale menționate se acordă pentru perioada cât au fost aplicabile aceste acte normative, doar anumitor categorii de specialiști ofițeri de poliție judiciară, procurori și judecători, în raport cu natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție și rangul instanței sau al parchetului, unde funcționează beneficiarii acestor sporuri.
Prin această delimitare nu se încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, nu se instituie nici discriminări, întrucât diferențierea de salarizare ce există între ofițerii și agenții detașați la DNA și celelalte categorii de polițiști nu are caracter arbitrar, ea fiind determinată de existența unor criterii obiective, așa cum s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, de asemenea, se prevede în Convenția împotriva corupției adoptată de la 9.12.2003, ratificată de România prin Legea nr.365/2004, care prin art.7 pct.1 lit.c obligă fiecare stat semnatar să ia măsuri conform principiilor fundamentale ale sistemului său judiciar, să adopte, să mențină și să consolideze sistemul de recrutare, de angajare, de încurajare a fidelității, de promovare și favorizarea unei remunerații corespunzătoare și a unor bareme de tratament echitabil.
Prin urmare, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile și adaosurile se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea ca, de aceste drepturi să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele. Dacă legiuitorul ar fi urmărit acordarea sporului în discuție - de 30% - tuturor polițiștilor, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Așa fiind, în lipsa unor prevederi legale nu se poate reține că a fost încălcat principiul egalității și cel al nediscriminării, atât timp cât sunt reglementate raporturi juridice diferite, în speță, reclamanții nefiind detașați pentru a lucra efectiv în cadrul
În concluzie, motivele invocate de reclamanți nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare sau modificare a sentinței prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, astfel că în baza art.312 alin.1 din același cod, recursul se impune a fi respins ca nefondat.
Pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, G, -, - și împotriva sentinței nr. 86/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.CI
Dact./ex.2/23.06.2009
Jud.fond.
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
