Obligația de a face. Decizia 853/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 853/R/CA/2009

Ședința publică de la 17 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Iosif Morcan

JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș

JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu

Grefier: - -

Pe rol se află pronunțarea deciziei asupra recursurilor declarate de reclamantul Municipiul S reprezentat prin Primar și pârâta - reclamantă reconvențională SC SRL - L împotriva sentinței administrative nr.123/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în cauză părțile sunt lipsă.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 iunie 2009 - când s-a amânat pronunțarea pentru 17 iunie 2009 - încheiere care face parte din prezenta decizie.

În interiorul termenului de pronunțare nu au fost depuse la dosar alte acte și nici concluzii scrise din partea părților recurente.

Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor în contencios de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- - reclamantul Municipiul S reprezentat prin Primar - a chemat în judecată pârâta SC " Consult" SRL L solicitând obligarea pârâtei la:

1. Executarea în natură a contractului de servicii Nr. 4/19.03.2008 - înregistrat la autoritatea de achiziționare sub Nr. 9351/18.03.2008 și la prestator sub Nr. 55/17.03.2008 mai exact - obligarea pârâtei la proiectarea investiției - locuințe sociale destinate chiriașilor evacuați - blocul 11C - cartier Frumoasei - faza și verificarea proiect în conformitate cu prevederile art. 8.1.2 din contract;

2. Deducerea din prețul contractului - cu titlu penalități de întârziere a unei sume echivalente cu 0,1% din prețul contractului (35700 lei) - pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 21.07.2008 și până la data depunerii efective a proiectului în forma solicitată, întemeiat pe dispozițiile art. 11.1 din contract.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că pârâta nu a realizat proiectul privind construirea unor locuințe sociale - așa cum s-a stabilit prin Contractul de achiziție publică în conformitate cu studiul de fezabilitate, astfel încât se impune obligarea pârâtei să execute corespunzător acest contract iar de la data la care a fost notificat să fie obligată și la plata penalităților de întârziere conform clauzelor contractuale.

În drept - reclamantul a invocat prevederile art. 969 și 1100 Cod civil, art. 186 alin 3 și art. 287 din OUG nr. 34/2006 - privind contractele de achiziție publică.

La dosar pârâta a depus acțiune reconvențională solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunțat obligarea reclamantului principal să-i plătească prețul serviciilor de proiectare în sumă de 35.700 lei apreciind că a executat contractul conform clauzelor iar Consiliul Local Sac onfirmat acest lucru, acceptând factura la plată fără însă ca plata să fie efectiv efectuată.

În drept a invocat prevederile art. 969 - 970 și 1073 cod civil și art. 59 Cod comercial.

Prin sentința nr. 123/CAF/2009 - Tribunalul Alba - Secția Comercială și contencios administrativ a admis în parte acțiunea reclamantului principal, obligând pârâta la proiectarea investiției "Locuințe sociale destinate chiriașilor evacuați - Blocul 11C din cartierul Frumoasei - în conformitate cu studiul de fezabilitate și de sarcini - și a respins capătul de cerere privind deducerea din prețul contractului a unei sume echivalente cu 0,1% pentru fiecare zi întârziere - reprezentând penalități de întârziere.

Prin aceeași sentință a fost respinsă și acțiunea reconvențională depusă de pârâtă.

În considerentele sentinței prima instanță a reținut că pârâta, deși a predat în termenul stabilit documentația de achiziție publică - această documentație nu este conformă cu studiul de fezabilitate și de sarcini, astfel că în temeiul art. 8.1.2 din contract acestea prevalează propunerilor tehnice, ceea ce constituie o executare necorespunzătoare a contractului, astfel că se impune ca pârâta să executate documentația de proiect conform studiului de fezabilitate - Nr. 4817/2007 întocmit de antul SC A SA și aprobat de Consiliul Local S prin HCL Nr. 260/2007.

Prima instanță a mai reținut că reclamantul avea obligația de a recepționa documentația în termen de 15 zile de la depunerea ei și că inițial prin HCL S Nr. 142/2008 - a modificat hotărârea inițială prin care s-a aprobat studiul de fezabilitate însă această hotărâre nu a fost pusă în executare, fiind revocată prin HCL S nr. 200/30.06.2008 - astfel că în aceste împrejurări reclamantul nu poate pretinde plata penalităților de întârziere - și ca urmare se impune admiterea în parte a acțiunii principale.

Ca urmare a admiterii acțiunii principale în sensul obligării pârâtei la executarea corespunzătoare a contractului - acțiunea reconvențională s-a respins - reținând că emiterea facturii fiscale nu obligă reclamantul să plătească contravaloarea acesteia câtă vreme lucrarea de proiectare predată nu corespunde cerințelor convenite, pârâta care solicită prețul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător propria obligație ce rezultă din contract.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.

Reclamantul - Municipiul S - prin recursul declarat, solicită modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii principale și în ce privește penalitățile de întârziere - susținând în motivele de recurs că s-au pretins penalitățile de întârziere numai din 20.07.2008 - după ce pârâtei i-a fost adusă la cunoștință HCL S Nr. 200/2008 cât și deficiențele documentației de proiectare în raport cu studiul de fezabilitate - și ca urmare aceste penalități trebuie calculate conform prevederilor art. 11.1 din Contractul de achiziție Nr. 4/2008 și deduse din prețul de proiectare contractat.

În drept - a invocat prevederile art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă.

Recursul reclamantului a fost timbrat cu 2 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

Pârâta SC Consult SRL - - a solicitat prin recurs - casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să fie respinsă acțiunea principală și admisă acțiunea reconvențională - cu obligarea pârâtului reconvențional la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta susține că instanța de fond a interpretat greșit prevederile OUG nr. 34/2006 - ignorând propunerea tehnică pe care pârâta a formulat-o în cadrul procedurii achiziției publice care a stat la baza contractului încheiat cu reclamantul principal.

Pârâta mai arată că în studiul de fezabilitate se stabilesc principalii indicatori tehnico - economici însă în urma derulării procedurii de achiziție publică reclamantul a acceptat realizarea documentației de proiectare conform termenilor din ofertă, astfel că pârâta a executat întocmai și la termen contractul însă reclamantul fiind cel care nu a efectuat plata convenită prin acest contract și mai mult tot acesta nu a respectat nici termenul contractual de recepție a lucrării, comunicând obiecțiunile sale mult termenul de 15 zile de la data predării documentației.

De asemenea, pârâta mai susține că deoarece HCL Nr. 142/2008 a produs efecte juridice în sensul acceptării facturii emise pentru plata prețului, în mod greșit a reținut instanța de fond că această hotărâre putea fi revocată, HCL S Nr. 200/2008 fiind nelegală.

În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 969 Cod civil și OUG nr. 34/2006.

Pârâta a timbrat recursul cu 19 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinările depuse la dosar și concluziile orale expuse ambele părți recurente au solicitat respingerea recursului celeilalte părți ca nefondat.

Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor aduse prin cele două recursuri, instanța constată că ambele recursuri sunt nefondate - urmând să fie respinse pentru următoarele considerente:

Contractul de prestări servicii dedus judecății Nr. 4/2008 - este un contract administrativ încheiat în procedura de achiziție publică - reglementată de OUG nr.34/2006.

La baza demarării acestei proceduri a stat tocmai de fezabilitate aprobat prin HCL nr.260/2007 a Consiliului local S și caietul de sarcini (filele 6 - 10) întocmit în conformitate cu acest studiu de fezabilitate, conform art.35 din OUG nr.34/2006 care prevede:

" de sarcini conține, în mod obligatoriu, specificații tehnice. tehnice reprezintă cerințe, prescripții, caracteristici de natură tehnică ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, în așa manieră încât să corespundă necesității autorității contractante. În cazul contractelor pentru lucrări, specificațiile tehnice pot face referire la prescripții de proiectare și de calcul al costurilor, la verificarea, inspecția și condițiile de recepție a lucrărilor sau a tehnicilor, procedeelor și metodelor de execuție, ca și la orice alte condiții cu caracter tehnic pe care autoritatea contractantă este capabilă să le descrie, în funcție și de diverse acte normative și reglementări generale sau specifice, în legătură cu lucrările finalizate și cu materialele sau alte elemente componente ale acestor lucrări."

În caietul de sarcini în ce privește proiectul tehnic s-a prevăzut că acesta se va întocmi în conformitate cu studiul de fezabilitate aprobat prin HCL nr.260/2007.

Conform art.8.1.1 din contractul de servicii în litigiu sunt părți integrante ale contractului propunerea tehnică și propunerea financiară, dar și caietul de sarcini, care la rândul său, așa cum s-a arătat mai sus, impune respectarea studiului de fezabilitate.

Posibilitatea ca prin propunerea tehnică a ofertanților să se deroge de la cerințele din de sarcini este reglementată de chiar prevederile art.8.1.2 din contractul încheiat de părți, așa cum corect a reținut și instanța de fond, în sensul că dacă pe parcursul îndeplinirii contractului se constată că anumite elemente ale propunerii tehnice sunt inferioare sau nu corespund cerințelor din caietul de sarcini, prevalează prevederile caietului de sarcini.

Prin urmare, coroborând prevederile OUG nr.34/2006 cu cele ale contractului, trebuie reținut că pârâta avea obligația de a întocmi documentația de proiectare în conformitate cu caietul de sarcini, respectiv cu studiul de fezabilitate, acestea prevalând propunerii tehnice din oferta sa.

În ce privește termenul de recepție și de formulare a obiecțiunilor de către autoritatea contractantă se reține că s-a ajuns la adoptarea în 15.05.2008 a HCL nr.142/2008 de către Consiliul local S tocmai ca urmare a constatării neconformității documentației de proiectare realizată de pârâtă în temeiul contractului cu studiul de fezabilitate, însă într-o primă variantă s-a optat pentru modificarea studiului de fezabilitate în conformitate cu proiectul executat de pârâtă. Ori, o asemenea modificare era profund nelegală, întrucât nu se putea modifica un act care a stat la baza derulării procedurii de achiziție publică. Această nelegalitate a și fost înlăturată, HCL nr.142/2008 fiind revocată prin HCL nr.200/30.06.2008.

O atare revocare este posibilă, întrucât revocarea actelor administrative este posibilă până la intrarea acestora în circuitul civil, ori intrarea în circuitul civil s-ar fi realizat dacă plata era efectuată în temeiul acestei hotărâri. Cum această hotărâre nu a fost pusă în executare, a putut fi legal revocată.

Având în vedere că voința Municipiului S se formează și se exprimă prin hotărârile organului deliberativ - Consiliul Local, iar ședințele ordinare de consiliu sunt lunare, termenul de 15 zile de la depunerea proiectului - 27.04.2008 nu a putut fi respectat. Însă, în ședința de consiliu din 5.05.2008 s-au constatat neconformitățile documentației cu studiul de fezabilitate, optându-se așa cum s-a arătat pentru o soluție nelegală, care a fost revocată în ședința de consiliu din luna următoare, iar imediat după adoptarea HCL nr.200/2008 pârâtei i-au fost aduse la cunoștință aceste obiecțiuni.

Prin urmare, nu se poate considera că documentația depusă a fost acceptată prin neformularea obiecțiunilor în termenul contractual.

Faptul că reclamantul, prin Consiliul local, a avut o poziție oscilantă, că părțile nu au ajuns la un consens în ce privește executarea corespunzătoare de către pârâtă, acest lucru stabilindu-se doar în urma litigiului prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, este de natură aor epune pe pârâtă într-un nou termen de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru a executa corespunzător obligația, iar de la acest termen eventual, în cazul executării se va putea pretinde plata, sau în cazul neexecutării se vor putea calcula penalități de întârziere care vor fi deduse din preț.

În concluzie, se reține că instanța de fond în mod legal a admis în parte acțiunea principală și a respins acțiunea reconvențională, interpretând corect prevederile OUG nr.34/2006, ale contractului de servicii, cât și ale Codului civil, fapt care exclude incidența prevederilor art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, astfel că în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.

Cum ambele părți au căzut în pretenții, cheltuielile de judecată în recurs se vor compensa.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Municipiul S - prin Primar și pârâta - reclamantă reconvențională SC Consult SRL L - împotriva Sentinței nr. 123/CAF/2009 - pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul Nr-.

(continuare decizia 853/R/CA/2009 din dosar nr-)

Compensează cheltuielile de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 Iunie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - (CO) - - (CO)

Semn. Președinte Semn. Președinte

Grefier,

- - (CO)

Semn. Grefier,

Red.

Tehnored. /2 ex/31.07.2009

Jud. fond:

Președinte:Iosif Morcan
Judecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 853/2009. Curtea de Apel Alba Iulia