Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 86/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.86
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1217/27.VII.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată a depus întâmpinare.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1217/27.XII.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arad respins acțiunea reclamanților și împotriva pârâtei A pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective, începând cu luna aprilie a anului 2004 la zi; obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri, în conformitate cu Decretul nr. 92/1976; cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că instanța a constatat că legiuitorul, deși a inclus în compunerea salariului funcționarului public sporurile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nu a indicat nici în Legea nr. 188/1999 și nici în alt act normativ vreun criteriu de individualizare a acestor sporuri. De altfel, nici reclamanții nu au fost în măsură să indice un element legal de identificare a cuantumului acestor sporuri, invocând doar o parte a jurisprudenței, care a stabilit fiecare dintre aceste sporuri la nivelul de 25% din salariu.
Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are o prevedere legală, însă nu și un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ce sunt stabilite pe cale legală ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, care a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că "instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". S-a reținut în considerentele deciziei că o astfel de interpretare extinctivă a competenței puterii judecătorești ar încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, dar și prevederile art. 61 alin. 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. În temeiul acestor texte constituționale menționate, doar Parlamentul, însă și Guvernul, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. "Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, conform art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
Așadar, instanța de judecată nu a avut competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. Reclamanții și ceilalți funcționari publici, au posibilitatea de a face demersuri pe lângă ministerele de care aparțin pentru a demara procedura legală ce ar permite corectarea acestei omisiuni legislative și chiar posibilitatea exercitării dreptului la inițiativa legislativă prevăzută de art. 74 alin. 1 din Constituția României republicată în același scop.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate da naștere unei speranțe legitime de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care face parte reclamanții.
Pentru aceste considerente, instanța, a respins acțiunea reclamanților, ca prescrisă pentru perioadele 01.04.2004 - 22.05.2004 și 01.01.2006 - 23.01.2006 și ca, neîntemeiată la momentul de față pentru restul intervalului de timp
Văzând că pârâta nu a căzut în pretențiuni, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 274 din Codul d e procedură civilă, instanța a respins și cererea accesorie a reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor sale de judecată.
În cauză au declarat recurs reclamanții și solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii, cu aplicarea art. 304 punctul 9.pr.civ.
Recurenții critică prima instanță pentru ignorarea prevederilor cuprinse în art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevede că PROTOCOLUL ADIȚIONAL LA CONVENȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ȘI A LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE," orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", astfel încât dreptul său la acordarea de principiile generale ale dreptului internațional", astfel încât dreptul său la acordarea sporurilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezintă un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art. 1 din Protocolul sus menționat.
De asemenea, în art. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este instituit principiul apărării oricărei persoane împotriva discriminărilor de orice fel, în timp ce la art. 7 coroborat cu art. 23 punctul 2 din același document este instituit principiul potrivit căruia este interzisă orice discriminare a salariaților din punct de vedere al protecției sociale în cadrul aceluiași sector de activitate, în speță sectorul bugetar.
În sensul celor menționate mai sus. arată că și în legislația română au fost adoptate norme care interzic discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă. Acest principiu este consacrat de prevederile art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege iar principiul egalității între cetățeni și principiul excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate. De asemene, la art. 2 din nr.OUG 137/2000, se prevede în mod expres faptul că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnice, limbă, religie, categorie socială, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții public.
Se mai arată că soluția de respingere a acțiunii pe motivul lipsei cuantificării prin lege a drepturilor din litigiu este contrară practicii Curții de Apel Timișoara din dosarul nr. 2576/2007 și de asemenea respingerea drepturilor pe o anume perioadă pe prescripție este nelegală întrucât acele drepturi au fost suspendate prin acte normative.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304.pr.civ. se respinge ca nefondat pentru că:
Este indubitabil că reclamanții au calitatea de funcționari publici și prin acțiune au solicitat acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază în condițiile Legii nr. 188/1999 republicată.
În rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, referitor la posibilitatea acordării și cuantificării drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 880 din - - Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale referitoare la acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, stabilind, în dispozitiv, că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, interpretarea dată de aceasta fiind incidentă în prezentul litigiu.
În raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că reclamanții - funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială A - nu pot beneficia de drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportat la considerentele expuse, criticile din recurs bazate pe invocarea Protocolului adiționat la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților, de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de aspectul lipsei cuantificării celor două drepturi sau de suspendarea acestora prin acte normative sunt lipsite de relevanță juridică și recursul reclamanților se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1217/27.VII.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.01.2010
Tehnored./01.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
