Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 862/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 862/CA/2008
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G împotriva sentinței nr.427/CAF/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare din partea reclamantului recurent au fost depuse la dosar concluzii scrise și chitanța nr.119/19.06.2008 reprezentând onorar avocațial.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.06.2008, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G anularea deciziei nr. 35/5 03 2007 și repunerea în situația anterioară, inclusiv prin acordarea drepturilor salariale. In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că sancțiunea disciplinară aplicată este nejustificată, deoarece și-a îndeplinit corespunzător îndatoririle profesionale, a obținut calificative maxime și nu a săvârșit vreo faptă de natură să aducă atingere prestigiului instituției publice. Comisia de disciplină nu a respectat prevederile HG nr.1210/2003 deoarece referatul întocmit este sumar, iar obiecțiunile reclamantului nu au fost soluționate în termen de 5 zile de la înregistrare.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Alba, instanță investită de ICCJ prin strămutare, prin sentința nr. 427/CAF/2008 a admis în parte acțiunea în contencios administrativ, a anulat actul atacat, a acordat daune morale in sumă de 5.000 lei, a respins celelalte capete de cerere, a acordat cheltuieli de judecată în sumă de 2248,3 lei. Instanța a reținut prin considerentele expuse că reclamantul justifică interes în promovarea acțiunii, întrucât sancțiunea a fost pusă în executare și a fost menționată în cazierul administrativ, deși reclamantul a ocupat ulterior o altă funcție publică. Decizia de sancționare a fost redactată de pârât conform exigentelor art. 35 din HG nr. 1210/2003, iar în ceea ce privește sesizarea comisiei pentru prima faptă aceasta s-a făcut în termen, iar pentru a doua faptă termenul de sesizare a expirat la data de 29.01.2007, astfel încât comisia de disciplină nu putea să o analizeze. In ceea ce privește constituirea comisiei de disciplină, instanța a constatat că nu a fost legal constituită, potrivit art.4 din HG nr. 1210/2003, deoarece componența s-a modificat pe parcursul desfășurării procedurii, iar actul de sancționare a fost întocmit de alte persoane decât cele care au cercetat faptele, fără a exista un motiv întemeiat în acest sens, iar actele întocmite sunt nevalabile. Pe lângă faptul că această comisie nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale a lucrat și defectuos în sensul că, deși a fost sesizată cu o anumita faptă, a reținut ca circumstanțe agravante anumite împrejurări de după momentul sesizării ca fiind săvârșite de reclamant și a reținut drept criterii de individualizare a sancțiunii anumite fapte ce nu au fost cuprinse în sesizarea scrisă. Comisia și-a depășit atribuțiile și a întocmit acte nevalabile. Reclamantul se află în relații de subordonare față de directorul executiv al DGFP, dar neprezentarea în biroul acestuia nu constituie fapta de insubordonare în condițiile în care a comunicat directorului că actele solicitate nu se află în posesia sa. intervenții ale reclamantului pentru efectuarea unui control la o fundație nu au făcut obiectul sesizării, nu au fost dovedite și atunci comisia în mod nelegal s-a pronunțat asupra lor, iar controlul a fost dispus și efectuat în cu dispozițiile din Codul d e procedură fiscală, neconstituind abatere disciplinară, iar sancțiunea aplicată a fost anulată. Reclamantul nu mai justifica repunerea în situația anterioară, deoarece de la data de 24.09.2007 a fost numit sef administrație adjunct în cadrul G, cu un salariu de încadrare de 1569 lei. Cererea de acordare a daunelor morale este întemeiată numai în parte, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că starea sănătății sale s-a deteriorat, iar prin încasarea indemnizației nu a fost afectat nivelul de trai al familiei sale. In cauză s-a făcut dovada că reclamantul în activitatea desfășurată a obținut calificative de excepțional și foarte bine, că potrivit declarațiilor martorilor a fost afectat de sancțiunea aplicată, iar suma de 5.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în parte a hotărârii și admiterea în totalitate a acțiunii. Prin motivele de recurs se arată că în mod greșit prima instanță nu a repus reclamantul în situația anterioară privind reîncadrarea pe funcție, deoarece este o cerere subsecventă cererii principale, iar în situația admiterii cererii principale, reclamantul trebuia reîncadrat pe funcție, interesul fiind acela de a figura cu vechime neîntreruptă în cartea de muncă. Reclamantul nu a mai beneficiat pentru perioada în care sancțiunea și-a produs efectele de indemnizația de conducere și de salariul de merit. Până în luna septembrie a anului 2007 sancțiunea și-a produs efectele, fiind retrogradat de pe funcția publică deținută. Sub aspectul daunelor morale se apreciază că doar suma solicitata, 100.000 lei, ar compensa traumele fizice și psihice suferite în urma aplicării sancțiunii, prejudiciul moral fiind dovedit cu probele administrate în cauză. Reclamantul susține că i-a fost afectată imaginea atât la serviciu, cât și în societate, existând suspiciuni comportamentului său. Sancțiunea a avut efect și asupra familiei, fiind diminuate veniturile pe care la încasa anterior reclamantul. Sancțiunea a intervenit în condițiile în care reclamantul era preocupat de pregătirea profesională, participând la diferite cursuri de perfecționare, fiind singura sancțiune aplicată. In urma sancțiunii, reclamantul a beneficiat de concediu medical. Din adeverința eliberată de medicul de familie reiese că până la data de 5.03.2007, reclamantul nu a avut probleme de sănătate, iar după această dată a beneficiat de concedii medicale și de internări la secția de cardiologie a spitalului. In drept s-au invocat prevederile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, iar recursul a fost legal timbrat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și pârâta DGFP G, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului. Prin motivele de recurs se arată că în mod greșit a susținut prima instanță că reclamantul nu se face vinovat de fapta de insubordonare față de șeful ierarhic, în condițiile în care din fișa postului și potrivit Titlului VII din Codul d e procedură fiscală, directorul executiv coordonează activitatea de inspecție fiscală. Referitor la activitatea de control se arată că reclamantul trebuia să acționeze cu respectarea legii, deoarece a verificat alte aspecte decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală, iar competența de verificare a donațiilor este de competența Curții de Conturi și nu a organului fiscal. In actul de sesizare a comisiei se arată că în acesta se menționează că reclamantul a încălcat dispozițiile Codului d e procedură fiscală în legătură cu controlul efectuat la Fundația Democratica. Comisia de disciplină a fost legal constituită, sarcina probei revenind reclamantului, iar pe de altă parte acordarea daunelor morale este nejustificată.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursurilor, Curtea constată următoarele:
Sub aspectul recursului pârâtei DGFP G se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin decizia nr. 35/5.03.2007, reclamantul, având funcția de Fiscală din cadrul DGFP a fost sancționat disciplinar, potrivit art.65 al.3 lit. d din Legea nr. 188/1999, prin retrogradarea timp de un an pe funcția de consilier superior clasa I, treapta 1 în cadrul Serviciului de Monitorizare a, cu un salariu de încadrare de 1.538 lei și un spor de vechime de 25%. S-au reținut în sarcina reclamantului mai multe fapte care ar fi adus atingere prestigiului instituției și modului de exercitare a funcției publice, prin aceea că nu a prezentat șefului ierarhic documentele privind efectuarea unei inspecții fiscale, nu s-a prezentat în biroul acestuia în data de 26. 01.2007, nu a respectat procedura de control la Fundația Democratica, nu a cooperat cu toți membrii comisiei de control, nu a discutat oportunitatea emiterii unei adrese de sesizare a Inspectoratul de Poliție, nu a emis un nou aviz de inspecție fiscală, a depășit competența organului fiscal prin cercetarea unor donații a căror verificare era de competența Curții de Conturi, a tergiversat soluționarea cauzei la comisia de disciplină,a avut un comportament în general necorespunzător la serviciu raportat la atitudinea evazivă față de directorul executiv prin faptul că a adus acuze acestuia.
Instanța de fond a analizat sancțiunea aplicata atât din punct de vedere formal, sub aspectul cercetării administrative efectuată de comisia de disciplină, cât și din punctul de vedere al fundamentării sancțiunii disciplinare raportat la presupusele fapte ce au fost reținute în sarcina reclamantului. Din punctul de vedere al constituirii comisiei, aceasta a fost neconformă cu legea, potrivit art.4 din HG nr. 1210/2003, deoarece componența s-a modificat pe parcursul desfășurării procedurii, iar actul de sancționare a fost întocmit de alte persoane decât cele care au cercetat faptele, fără a exista un motiv întemeiat în acest sens și în consecință, actele întocmite nu sunt valabile. Pe lângă faptul că această comisie nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, a lucrat și defectuos în sensul că, deși a fost sesizată cu o anumită faptă, a reținut ca circumstanțe agravante anumite împrejurări de după momentul sesizării ca fiind săvârșite de reclamant și a reținut drept criterii de individualizare a sancțiunii anumite fapte ce nu au fost cuprinse în sesizarea scrisă. Comisia și-a depășit atribuțiile și a întocmit acte nevalabile și, în consecință, actul de sancționare este nelegal.
Inspecția fiscală efectuată la Fundația Democratica s-a desfășurat în baza solicitării scrise din partea Autorității de Control a Guvernului României ce a fost transmisă ANAF. Adresa de investire a cuprins și tematica controlului și anume verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, exactitatea îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectarea legislației contabile și fiscale, stabilirea obligațiilor de plată. Perioada suspusă verificării a fost 2001-2005, iar verificarea s-a efectuat în cu dispozițiile Titlului VII din Codul d e procedură fiscală. Inspecția fiscală a fost aprobată în baza avizului nr. 2278/11.10.2006. In urma obiectivelor de control stabilite, prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit că Fundația a beneficiat de venituri din sponsorizări din partea diverșilor agenți economici fără contracte de sponsorizare, constatându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Legea sponsorizării și art. 15 din Codul fiscal. Din acest punct de vedere, al verificării veniturilor obținute, se apreciază că organul fiscal nu a depășit limitele de competență, ci verificarea s-a efectuat din punctul de vedere al legilor fiscale aplicabile și în baza dispoziției autorității ierarhic superioare. Adresa expediată către IPJ G nu reprezintă un act de sesizare penală, ci o informare realizată de DGFP în limitele stabilite de Codul d e procedură fiscală, fiind înaintată organului competent de directorul executiv adjunct. De asemenea, directorul executiv adjunct a apreciat că un aviz fiscal nu poate fi anulat ulterior și a hotărât înaintarea adresei către IPJ. Din probele administrate în cauză reiese că discuția telefonică purtată cu directorul executiv s-a realizat pe un ton manierat și echilibrat, reclamantul fiind în cele din urma jignit de directorul executiv, condiții în care a apreciat că orice întrevedere este de prisos, iar pe de altă parte documentația nu se mai afla în posesia sa, ci în posesia directorului executiv adjunct. Toate aceste împrejurări reies din declarațiile martorilor audiați în faza cercetării administrative și consemnate în referatul întocmit (filele 140-168-dosarul -). Din toate aceste declarații reiese că, reclamantul în cadrul controlului fiscal a acționat în limitele prevederilor Codului fiscal și ale Codului d e procedură fiscală, în baza actului de sesizare din partea autorității centrale și fără să încalce deontologia profesională și nici prestigiul instituției, nici în timpul controlului și nici anterior sau ulterior sesizării, neexistând intervenții sau stăruințe pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal, ceea ce dovedește netemeinicia și nelegalitatea deciziei de sancționare, prin faptul că reclamantul nu se face vinovat de abaterile reținute în sarcina sa.
II. Sub aspectul recursului declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe se constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 80 din <LLNK 51999 188 11 21 0> Legea nr. nr. 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare. Această dispoziție a legii se interpretează în strânsă legătură cu dispozițiile art. 106 din aceeași lege, care prevăd că în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Această dispoziție a legii consacră principiul despăgubirii reale și integrale a funcționarului public ce a fost destituit sau, după caz, care a fost sancționat disciplinar, iar decizia de sancționare a fost desființată. In situația în care reclamantul nu este repus în situația anterioară, anularea deciziei rămâne fără consecințe sub aspectul reparării prejudiciului suferit de reclamant în urma emiterii unui act nelegal. Este adevărat că începând cu data de 24.09.2007, reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de administrație adjunct în cadrul Administrației Finanțelor Publice, dar această funcție a ocupat-o prin concurs, fără să presupună o acțiune ce ar consta într-un act reparatoriu din partea pârâtei, ci participarea la concurs și câștigarea acestuia presupune acțiunea și voința exclusivă a reclamantului. Pentru repararea judicioasă a prejudiciului suferit se impune efectuarea cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă privind reîncadrarea pe funcția publică deținută anterior sancționării, aceea de în cadrul Direcției Control Fiscal din cadrul DGFP, doar pentru perioada 5.03. -23.09.2007, deoarece reclamantul și-a exprimat opțiunea de a rămâne în continuare pe postul ocupat prin concurs. Ca o consecință fireasca, va fi obligată pârâta la plata sumei reprezentând diferența dintre drepturile salariale aferente funcției publice ocupate până la data retrogradării și drepturile salariale aferente funcției publice de execuție, consilier superior I/1 pentru perioada 5.03.2007-23.09.2007. In temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, sumele datorate vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data rămânerii irevocabile a deciziei și până la data efectuării plății.
In privința daunelor morale, cererea reclamantului este întemeiată sub aspectul art. 18(3) din Legea nr. 554/2004. Din actele depuse la dosar reiese că reclamantul nu a mai fost sancționat disciplinar, că a fost preocupat de perfecționarea continuă în plan profesional, că a obținut calificative de excepțional și foarte bine în ultimii ani, iar sancțiunea disciplinară aplicată,care s-a dovedit a fi nelegală, i-a afectat dreptul la imagine, atât în societate, cât și la locul de muncă, determinând o stare de neîncredere în privința comportamentului reclamantului. Acest fapt a determinat și afectarea sănătății reclamantului, potrivit actelor medicale existente la dosar și declarațiilor martorilor, datorită suferinței morale cauzate și stressului la care a fost supus. Dovezile în acest sens se regăsesc la filele 65-75, 155-160 din dosarul Tribunalului Alba, filele 36-55 din dosarul Curții de Apel. In consecință, în cazul reclamantului prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare nelegale s-a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană, și anume demnitatea, onoarea, prestigiul profesional,iar consecințele negative suferite pe plan psihic au determinat deteriorarea stării de sănătate a reclamantului, aspecte dovedite cu prisosință, aspecte ce fac necesară acordarea unor despăgubiri morale care să constituie o reparație echitabilă și proporțională a prejudiciului suferit, sens în care va fi modificat cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță de la 5.000 lei la 20.000 lei. In acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 412/3 02 2004 și 2037/29 03 2005.
Față de aceste considerente, se apreciază că recursul reclamantului este întemeiat, potrivit art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, și urmează a fi admis, se va modifica în parte sentința atacată, se va admite capătul de cerere privind repararea prejudiciului cauzat. Se va dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului privind reîncadrarea pe funcția publică de conducere deținută anterior sancționării pentru perioada 5.03.2007-23.09.2007 și acordarea diferenței dintre drepturile salariale ce le-ar fi încasat în această funcție și drepturile salariale încasate, indexate cu indicele de inflație, urmând efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă. Va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 20.000 lei reprezentând daune morale. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Recursul pârâtei DGFP împotriva aceleiași sentințe este nefondat și în consecință va fi respins.
In temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanța nr.119/2008-fila 73 din dosarul Curții și timbrajul cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.427/CAF/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite capătul de cerere formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G privind repararea prejudiciului cauzat. Obligă pârâta DGFP G să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantului privind reîncadrarea pe funcția publică de conducere în cadrul DIRECȚIEI CONTROL FISCAL-BIROUL DE FISCALĂ DIN CADRUL DGFP G în perioada 5.03.2007-23.09.2007.
Obligă pârâta la plata sumei reprezentând diferența dintre drepturile salariale aferente funcției publice de conducere - și drepturile aferente funcției publice de execuție - consilier superior/I/1 deținută în cadrul SERVICIULUI DE MONITORIZARE A VENITURILOR BUGETARE-,pentru perioada 5.03.2007-23.09.2007, actualizată la zi cu indicele de inflație de la data pronunțării deciziei irevocabile și până la data efectuării plății.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantului privind drepturile aferente funcției publice de conducere pentru perioada 05.03.2007-23.09.2007.
Constată că reclamantul a fost numit începând cu 24.09.2007 în funcția publică de conducere de administrație adjunct - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ LA ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI prin Ordinul 1393/2007 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Obligă pârâta DGFP G să plătească reclamantului suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./22.07.2008
Jud.fond,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
