Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 866/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 866/R-CONT
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, judecător
-, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței nr.792/ din 09 iunie 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, cu domiciliul ales la Cabinet av., în Rm.V,-,.2,județul V și pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 135, cu sediul în comuna, județul V și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, note scrise din partea intimaților- reclamanți.
Curtea,analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.03.2009, reclamanții, G, G, au chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a de Stat-Unitatea Teritorială 135, Administrația Națională a de Stat Centrală și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând norma de hrană, începând cu data de 1.01.2008 până la zi și viitor, dar și actualizarea sumelor cu rata inflației de la data scadenței până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că sunt funcționari publici în cadrul Administrației Naționale a de Stat - Unitatea Teritorială 135, județul V, calitate dobândită anterior OUG nr.25/2007 - prin care instituția a devenit organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea MIRA (actualmente MAI).
Astfel, potrivit OUG nr.30/2007 - "personalul fostului MAI, al, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și al se preiau și se transferă în interesul serviciului la MIRA".
Ca atare, aceștia beneficiază de prevederile art.18 alin.3, respectiv indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu 01.01.2008, între acestea fiind indemnizația de hrană.
Deși, acest drept a fost instituit, până la data depunerii prezentei cereri, nu a fost acordat, astfel că norma legală nu își produce efectele, fiind adoptată doar cu caracter formal.
Or, prin aceasta se creează o situație de discriminare, în raport cu celelalte categorii de personal din cadrul MAI, încălcându-se principiul egalități de tratament, ceea ce vine în contradicție cu normele constituționale și cele europene.
Prin întâmpinarea, formulată la 17.04.2009, MAI a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că stabilirea și plata drepturilor bănești ce revin fiecărui angajat în parte, din cadrul unităților teritoriale sunt de competența exclusivă a conducătorilor acestora, care sunt ordonatori terțiari de credite.
De asemenea, a considerat că obligarea în solidar cu ceilalți pârâți nu se justifică și prin prisma inexistenței raporturilor de serviciu între MAI și reclamanți, chiar dacă acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - prin sentința nr.792/9.06.2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI, a admis în parte acțiunea, obligând pârâții în solidar să plătească reclamanților drepturile bănești ce reprezintă norma de hrană, pentru perioada 01.01.2008 - 09.06.2009, sume ce vor fi reactualizate din momentul nașterii dreptului și până la plata efectivă, și a respins acțiunea cu privire la plata drepturilor solicitate pentru viitor.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a considerat că MAI - are obligația de a pune la dispoziția reclamanților sumele necesare achitării drepturilor salariale cu titlu de normă de hrană, având în vedere calitatea sa de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, a arătat că prin OUG nr. 30/2007, personalul Administrației Naționale a de Stat a fost preluat de Ministerul Administrației și Internelor, iar potrivit art.18 alin.3 din aceeași ordonanță, personalul, preluat în temeiul acestui act normativ, beneficiază de indemnizațiile și sporurile specifice instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, începând cu data de 01.01.2008.
Prin nr.OG26/1994, HG nr.S/1115/2005 și HG nr.S/762/2004 a fost reglementat dreptul la hrană al personalului din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, drept de care reclamanții nu au beneficiat până în prezent și pe care pârâtele B și UT 135 nu îl contestă dar susțin că este instituit ulterior aprobării bugetului de stat pentru anul 2008, și ca atare nu au fost prevăzute sumele necesare efectuării plăților.
Această apărare a fost apreciată ca nefondată și nu a fost reținută de instanță deoarece lipsa de diligență a ordonatorilor de credite responsabili cu întocmirea și executarea bugetului MAI nu justifică încălcarea unui drept cuvenit reclamanților, în temeiul actelor normative menționate.
Dreptul solicitat de reclamanți nu poate fi îngrădit din moment ce acesta este cert, actual și exigibil, iar prin neacordarea acestuia se creează o situație discriminatorie în comparație cu celelalte categorii de personal din cadrul Ministerului Administrației și Internelor încălcându-se astfel principiul egalității de tratament.
Potrivit jurisprudenței constante a instanțelor judecătorești comunitare principiul egalității de tratament este încălcat doar când situații identice sunt tratate în mod diferit sau când situații diferite sunt tratate în mod identic.
La rândul său art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale dispune că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică ".
În raport de cele arătate mai sus s-a considerat că acțiunea reclamanților este fondată în ceea ce privește norma de hrană pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 09 iunie 2009 (data pronunțării prezentei hotărâri) întrucât pentru această perioadă dreptul solicitat este cert lichid și exigibil.
Acordarea drepturilor solicitate pentru viitor nu se justifică întrucât acestea nu sunt lichide, exigibile și certe.
În drept, s-a invocat dispozițiile art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în conformitate cu care "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Împotriva acestei hotărâri, s-a declarat recurs, în termen legal, de către Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe următoarele considerente:
- instanța de fond a respins, în mod greșit, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, deși nu există condițiile pentru a fi parte în proces, respectiv calitate procesuală, capacitate procedurală și interes. Astfel, nu s-a observat că nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, prin aceea că între pârât și reclamant nu există raporturi de serviciu. Administrația Națională a de Stat este organizată și funcționează conform Legii nr.82/1992, fiind o structură cu personalitate juridică, ordonatoare de credite în virtutea căreia poate dispune cu privire la aplicarea prevederilor legale referitoare la dreptul la hrană pentru personalul cu care derulează raporturi de serviciu;
- plata drepturilor solicitate nu se justifică nici pentru considerentul că finanțarea unității angajatoare a intimaților-reclamanți, se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul MAI, întrucât nu s-a făcut dovada unor propuneri concrete din partea ordonatorilor terțiari de credite, în speță;
- în mod eronat, s-a reținut obligarea acestuia de a sta în judecată în toate litigiile în care sunt implicate autoritățile publice subordonate numai pentru simplul motiv că, față de acestea, are rolul de ordonator principal de credite.
În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței prin respingerea acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond, ca neîntemeiată.
Examinând criticile, încadrate de instanță în temeiul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, în esență, criticile prezentei căi de atac, sunt motivate pe faptul că acțiunea este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cauză, prin aceea că între acesta și reclamanți nu există raporturi de serviciu de natură a atrage obligativitatea reclamantului-pârât la asigurarea plății drepturilor salariale.
Susținerea, însă, nu poate fi primită deoarece în cauză, raporturile dintre recurentul-pârât și intimații-reclamanți nu trebuie privite ca raporturi juridice directe, de natura celor legale între angajator și angajați, ci ca raporturi determinate de administrarea alocațiilor bugetare și obligația asigurării plății drepturilor născute în baza legilor și a hotărârii judecătorești, în virtutea principiului clasificației bugetare.
Ca atare, interpretarea dată de pârât sub aspectul neîntrunirii calității sale de parte în prezenta cauză este infirmată de dispozițiile legale în vigoare, aduse în discuție de însuși recurent, respectiv OG nr.26/1994, OUG nr.37/2007, precum și Legea nr.500/2002 și HG nr.2008/2005, în conformitate cu care acesta participă la elaborarea proiectelor de buget în vederea asigurării sumelor necesare plății drepturilor salariaților din cadrul MAI (art.7 alin.2 din OUG nr.30/2007, devenită Legea nr.15/2008).
Obligația de mai sus incumbă Ministerului Administrației și Internelor tocmai din faptul că acesta este ordonator principal de credite, așa cum este și recunoașterea sa, care împreună cu ceilalți ordonatori secundari și terțiari trebuie să ordonanțeze cheltuielile în limita alocațiilor bugetare solicitate și aprobate în baza proiectelor inițiate la nivelul fiecărei structuri, care le va utiliza potrivit epartizării realizate de ordonatorul principal.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a apreciat asupra calității de parte a recurentului-pârât, în partea referitoare la obligativitatea procurării surselor financiare pentru plata unui drept instituit prin lege, dar neplătit din lipsa prevederii de fonduri, în acest sens.
Față de considerentele expuse, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civlă, coroborat cu dispozițiile OUG nr.30/2007 devenită Legea nr.15/2008 și Legea nr.500/2002, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, împotriva sentinței nr.792/ din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, G, cu domiciliul ales la Cabinet av., în Rm.V,-,.2,județul V și pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT-UNITATEA TERITORIALĂ 135, cu sediul în comuna, județul V și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.IB/06.10.2009
EM/2 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Polixenia
