Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 869/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 869
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, cu domiciliul ales la sediul PRIMĂRIEI COMUNEI, Județ P, împotriva sentinței nr.107 din data de 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL al comunei, Județ P și PRIMARUL comunei, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenții -reclamanți, G, și intimații-pârâți Consiliul Local al comunei și Primarul comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 pr.civ, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamanții, G, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și Primarul comunei, obligarea acestora la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu și suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație
de la data nașterii dreptului, până la efectuarea plății efective.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Au mai arătat că până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit. c și d din lege.
Au menționat că, potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 prevederile art.29 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007 și că aceste drepturi trebuiau acordate cel târziu începând cu data de 1 ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Primăria comunei refuzând acordarea acestora lună de lună.
Reclamanții au mai arătat că norma de suspendare contravine art.15 alin.2 din Constituție și că aceste drepturi li se cuvin, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept și că un drept derivat dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
S-a mai susținut că, contrar dispozițiilor legale, atât executivul prin nr.OUG92/2004 cât și legiuitorul prin Legea nr.76/2005 pentru abrogarea nr.OUG92/2004, au anulat acest drept în mod ilegal.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr.188/1999, republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
Prin sentința civilă nr. 107/10.03.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei, în calitate de funcționari publici, calitate în care au solicitat pârâților, acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ambele în procent de 25% din salariul de bază, prevăzute de disp.art.29 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, care ulterior a devenit art.31, însă pârâții au refuzat acordarea acestora.
S-a mai reținut că sporurile solicitate de către reclamanți au fost inițial reglementate prin dispozițiile Legii nr. 161/2003, care a modificat și completat Legea nr.188/1999, astfel că prin art.29 alin.1 lit. c și d din acest ultim act normativ s-a stabilit ca salariul unui funcționat public este compus din suplimentul postului și suplimentul gradului. Totodată, potrivit dispozițiilor art. XXV din Legea nr.161/2003, dispozițiile privind cele două sporuri au devenit aplicabile începând cu data de 01.01.2004.Ulterior începând cu 22.05.2004, aplicarea disp. art. 31 alin.1 lit. c și d, care reglementau cele două sporuri salariale, din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin acte normative succesive. Deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul postului prevăzut la lit. d din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanți.
Tribunalul a constatat că, în lipsa unui act emis sau adoptat de către angajator, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui angajatorului, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României, iar singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă angajatorul, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac.
În motivarea recursului, aceștia învederează că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, articol de lege care arată că salariul funcționarilor publici este compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Atât prin Legea nr. 188/1999 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, cât și prin Legea nr. 188/1999 R, recurenții arată că sunt îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare și retroactiv pentru perioada 01.01.2004-01.01.2007, iar suspendarea acestor drepturi pe perioada această este lovită de nulitate, contravenind Constituției României ( art.41, 53, art.16 alin.1) și Codului muncii (art. 38, 39 alin. 1 lit. d).
Mai arată recurenții că din interpretarea sistematică și logică a art.29, 32(2), 34(2) din Legea nr. 188/1999 R, de art. XVI (5) (6) din Legea nr. 161/2003și ale art. 46 din HG nr. 1209/2003, rezultă că plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, așa cum li se cuvine salariul și sporul de vechime, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale.
Or, contrar acestor dispoziții, atât executivul (prin OUG 92/2004) cât și legiuitorul ( prin Legea nr. 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
În final s-a solicitat admiterea recursului, obligarea pârâtei să plătească fiecărui reclamant drepturile actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și anume: suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare cu precizarea că procentul va fi stabilit de conducătorul instituției după pronunțarea sentinței, calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii instanței și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, retroactiv, respectiv din data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii judecătorești, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Recurenții-reclamanți sunt funcționari publici în cadrul Consiliul Local al Comunei, astfel că salarizarea acestora este reglementată de Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare.
Art. 31 al acestui act normativ, prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru
vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestor două drepturi din urmă, fiind suspendată succesiv, prin OUG 92/2004, pentru anii 2004-2005, OG 2/2006, pentru anul 2006 și OG 6/2007, pentru anul 2007.
În situația încetării cauzei de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca, printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, precum și categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale neexistând până în prezent.
În contextul expus, instanța de fond a apreciat, în mod corect, în sensul că, în lipsa unui act normativ, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate, precum și celelalte criterii de individualizare, instanța nu are puterea juridică de a determina ea însăși aceste elemente, ipoteză în care s-ar substitui puterii executive și ar încălca un principiu constituțional.
Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
De asemenea, în virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, neputând prin urmare să stabilească cuantumul drepturilor solicitate.
În consecință, având în vedere că motivele de recurs invocate nu sunt justificate, văzând și disp. art. 312 (1) pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, cu domiciliul ales la sediul PRIMĂRIEI COMUNEI, Județ P, împotriva sentinței nr.107 din data de 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL al comunei, Județ P și PRIMARUL comunei, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.DR
Tehnored.DL
2 ex./10.06.2009
f- Tribunalul Prahova.
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
