Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 879/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 879/
Ședința publică din 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de chemata în garanție DGFP împotriva sentinței nr.895/27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 895/27 mai 2008 Tribunalului Harghita - Secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de chemata în garanție prin DGFP H, s-a admis acțiunea înaintată de reclamantul, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului H, Agenția Națională Antidrog, fiind obligați pârâții și H să plătească reclamantului drepturile bănești cu titlu de primă de concediu pentru perioada 2004 - 2005, sume actualizate cu coeficientul de inflație; au fost obligați pârâții și Agenția Națională Antidrog, în solidar, la plata primei de concediu pentru anul 2006 egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu rata inflației; și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de în contradictoriu cu
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
S-a reținut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu există dispoziții legale care să confere obligația acestuia să aloce fondurile necesare plăților salariale către reclamant.
Instanța de fond a reținut că într-adevăr acest drept a fost suspendat prin Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, însă aceste suspendări, susține prima instanță, contravin dispozițiilor constituționale, respectiv art. 41și 53 din Constituție.
Or, argumentează instanța de fond, dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, potrivit art. 53 din Constituție acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Instanța de fond mai reține că suspendarea contravine și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste măsuri legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în reprezentarea intereselor, solicitând ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și, pe fond, respinsă acțiunea introductivă de instanță. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, pentru că în cauză nu s-a reținut că recurenta ar fi adus atingere vreunui drept sau interes legitim al reclamanților, care să dea dreptul la repararea prejudiciului; și că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți; s-a susținut de asemenea că cererea de chemare în garanție formulată de nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, pentru aceleași motive susținute anterior, solicitând așadar respingerea acesteia.
În ce privește fondul cauzei, recurenta consideră că în primul rând nu se specifică cuantumul despăgubirilor solicitate, deși orice cerere de chemare în judecată ar trebui să cuprindă un obiect bine determinat. De asemenea, arată că dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv prin legile bugetului asigurărilor de stat.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
După cum rezultă din dispozitivul hotărâri atacate, excepția lipsei propriei calități procesuale pasive invocată de recurentă, a fost admisă, iar cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva aceleiași recurente, a fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Or, în aceste condiții este lesne de observat că, pe de o parte, pârâta nu are legitimitate procesuală pasivă pentru a promova prezentul recurs, care nu este de natură a-i vătăma vreun drept și nici nu instituie obligații în sarcina acesteia; și pe de altă parte, motivul de nelegalitate al hotărârii atacate prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este realizat în prezenta cauză.
Din aceste rațiuni, instanța constată că recursul este nefondat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să-l respingă ca atare, întrucât hotărârea atacată este la adăpost de critici, și ca urmare a examinării acesteia din oficiu potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură, civilă, prin prisma efectului devolutiv al recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, cu sediul în M C, str. -. din nr. 20, jud. H, formulat împotriva sentinței civile nr. 895/27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 28 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
12 nov.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
