Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 883/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.883
Ședința publică din 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții recurenți, N, împotriva sentinței civile nr.15/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, N, și pârâtele intimate Comuna reprezentată prin Primar, Consiliul Local al Comunei și Primăria comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți recurenți avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocata recurenților depune la dosar împuternicire avocațială și practică judiciară, declară că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților solicită respingerea recursului așa cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.15/7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și N, împotriva pârâților Comuna, Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, pentru obligarea la alocarea și plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară în procent de 25 % din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004, actualizată cu rata inflației până la încetarea raporturilor de serviciu și obligarea pârâtului Primarul Comunei să dispună consemnarea în carnetul de muncă acestui drept salarial începând cu 01.01.2004 și s-a disjuns acțiunea formulată de reclamanții, N, și transpune cauza la completul nr.I Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, pentru termenul din 22.05.2008, camera 218.
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.02.2008, reclamanții, N, N, au chemat în judecată pe pârâții Comuna, Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei și au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004, actualizată cu coeficientul ratei inflației până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă; obligarea pârâtului Primarul Comunei să dispună consemnarea în carnetele de muncă indemnizația de dispozitiv pentru aceeași perioadă.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt funcționari publici și personal contractual în cadrul Primăriei Comunei, iar drepturile salariale cerute prin acțiune au temei de drept în Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, dat în modificarea și completarea nr.275/2002, punctul 9.2, care prevede că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din aceste prevederi, afirmă reclamanții, rezultă fără echivoc că beneficiar al "indemnizației de dispozitiv" este și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Reclamanții consideră că prin Ordinul nr.496/2003 s-a urmărit pe de o parte ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea nr.138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar pe de altă parte, înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturile de natură salariale dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea, asigurându-se astfel egalitatea de natură salarială a personalului din cadrul aceleiași activități.
Mai arată reclamanții că dreptul la indemnizația de dispozitiv stabilită de art.13 din Legea nr.138/1999 a fost extins și la funcționarii publici din cadrul prin nr.496/28.07.2003, care la punctul 31.1 care definește noțiunea de personal civil cuprinsă în art.47 din Legea nr.138/1999, în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din și ca urmare refuzul pârâților de le plăți acest drept salarial este neîntemeiat.
Instanța având în vedere prevederile menționate mai sus, constată că nu este competentă să soluționeze acțiunea reclamanților raportat la calitatea acestora și angajați cu contract de muncă, astfel că în temeiul art.165 Cod procedură civilă va disjunge acțiunea acestor reclamanți și în temeiul art.137 Cod procedură civilă va admite excepția de necompetență funcțională a completului de contencios administrativ din cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad și va transpune acțiunea acestora la Completul de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul aceleiași secții, având termen de judecată la data de 22.05.2008, sala 218.
În soluționarea acțiunii reclamanților, și N, instanța va reține că aceștia sunt funcționari publici în cadrul Primăriei Comunei, făcând parte din aparatul de specialitate al Primarului.
Potrivit art.31 (3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pe lângă drepturile salariale prevăzute de legile de salarizare ale funcționarilor publici, funcționarii publici beneficiază conform art.40 din nr.OG92/2004 de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege care și aplică potrivit art.1 personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției stabilește la art.13, pentru cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract de muncă și salariați civili, dreptul la o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, în indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranța națională sunt prevăzute potrivit art.51 în anexa 6 legii.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, beneficiază conform art.47 din Legea nr.138/1999 de drepturi salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de această lege.
Prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, care la pct.31 se interpretează art.47 din lege cu privire la personalul civil.
Ca urmare a înființării Ministerului Administrației și Internelor prin nr.OUG63/2003 aprobată prin Legea nr.63/2003 cu atribuții conform art.14 (1) lit.a în domeniul administrației publice și lit.b în domeniul ordinii și siguranței publice, personalul acestui minister se compune din personalul fostului Minister al Administrației Publice și al fostului Minister de Interne art.17 (1) din ordonanță.
Personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract de muncă (art.16 din ordonanța de urgență).
Conform art.17 (3) din nr.OUG63/2003, personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională.
Aceste modificări în structura personalului din cadrul au determinat și modificarea nr.275/2002.
Astfel, prin Ordinul. nr.496/28.07.2003 pct.9.2, indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Ordinul nr.496/2003 a redefinit la pct.31.1 și noțiunea de personal civil în concordanță cu art.16 din nr.OUG63/2003, prin această noțiune înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației Publice, stabilind că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Trebuie avut în vedere că Legea nr.138/1999 este o lege specială, care se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul
Pentru a beneficia de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, reclamanții trebuia să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din cadrul subordinea ( în prezent).
Numai în această situație puteau beneficia conform art.40 din nr.OG92/2004, art.47 din Legea nr.138/1999, pct.9.2 și 31.1 din nr.496/2003 și art.17 (3) din nr.OUG63/2003 de indemnizația de dispozitiv.
Cum reclamanții sunt funcționari publici din structurile administrației publice, nu beneficiază de această indemnizație.
Împotriva acestei hotărârii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, N, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanții recurenți au arătat, în esență următoarele:
Instanța de fond a omis a observa că în conformitate cu Ordinul nr.496/28.07.2003 indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel că beneficiar al acestei indemnizații este și personalul civil care își desfășoară activitatea în administrația publică fără a se face distincție între administrația publică centrală și administrația locală.
Este de observat că în urma înființării Ministerului Administrației și Internelor, prin nr.OUG63/2003, personalul acestui minister se compune din fostul minister al Administrației Publice și fostul Minister de Interne, prin urmare și ei, recurenții, funcționari publici din cadrul Primăriei, sunt îndrituiți să beneficieze de indemnizația de dispozitiv.
Este, de asemene, de reținut că au fost adoptate hotărâri fie de consilii locale, fie de consilii județene, prin care au fost acordate indemnizația de dispozitiv personalului din administrația publică locală, atacate în contencios administrativ de prefect, care au fost menținute însă de către instanțele judecătorești, precum și hotărâri judecătorești pronunțate de către diferite instanțe din țară, prin care acțiuni similare au fost admise.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că, temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea corectă a legii, reținând în mod fondat inexistența obligației de plată a indemnizației de dispozitiv către reclamanți - funcționari publici în cadrul Primăriei, astfel că potrivit art.312 Cod de Procedură Civilă, urmează a fi respins recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, N, împotriva Sentinței civile nr.15/7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 24.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-29.10.2008
Tehnored. /29.10.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Barbă Ionel, Pătru Răzvan
