Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 886/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.886
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.368 din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General de Poliție B, Inspectoratul Județean de Poliție A și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General de Poliție B și Inspectoratul Județean de Poliție A au depus întâmpinări.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Poliției Române B, Inspectoratul de Poliție al Județului A și Ministerul Finanțelor Publice B și a cerut instanței să oblige pârâții de ordin 1-3, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Poliției Române B și Inspectoratul de Poliție al Județului A să îi plătească despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30 % din salariul de bază lunar, pe perioada 1.09.2002, data intrării în vigoare a nr.OUG43/2002 - 31.03.2006, actualizată cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate lunar aceste sporuri și până la data achitării efective a sumelor cuvenite.
În cazul în care nu este posibilă actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație, a cerut obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate conform nr.OG9/2000.
A cerut să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării despăgubirilor solicitate.
Față de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Aac erut și obligarea acestora să efectueze retroactiv mențiunile privind sporul solicitat în evidențele privind salarizarea.
În motivarea acțiunii arată că este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A, desemnat ca organ de poliție judiciară prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul conform al Procurorului General de la lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 (3) Cod procedură penală și art.2 (3) din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
Reclamantul consideră că în condițiile în care a îndeplinit aceleași atribuții ca și ofițerii detașați la. care au beneficiat conform art.28 din nr.OUG43/2002 de sporul de 30 %, este îndreptățit să beneficieze de sporul de 30 % din salariul de bază lunar.
Neacordarea sporului contravine, afirmă reclamantul, dispozițiilor art.2 (2) din nr.OUG137/2000.
Pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice B, prin întâmpinări au invocat lipsa calității procesuale pasive și prescripția dreptului la acțiune pe perioada 01.09.2002-26.11.2005, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii.
Conform art.137 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos în tot sau în parte soluționarea pe fond a cauzei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspectoratul General al Poliției Române instanța a admis-o și a respins acțiunea față de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că raportul de serviciu al reclamanților este cu Inspectoratul de Poliție al Județului A și nu cu, A fiind o instituție care are personalitate juridică, iar inspectorul șef având calitatea de ordonator terțiar de credite.
De asemenea, nu are calitate de ordonator principal de credite, pentru a repartiza creditele bugetare alocate și stabilite prin dispozițiile bugetare, ci doar calitatea de ordonator secundar de credite, acest pârât ca și A primind creditele bugetare alocate de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de toți pârâții, pentru perioada 01.09.2002-02.12.2005, instanța a admis-o, având în vedere faptul că perioada menționată nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, art.166 (1) Codul Muncii și art.21 (1) și 31 din nr.OUG137/2000, iar reclamantul a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la acțiune în termenul stabilit de lege.
În consecință, pentru drepturile salariale pentru perioada 01.09.2002-02.12.2005 acțiunea a fost respinsă ca prescrisă.
Instanța a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de către aceasta, întrucât pe de o parte reclamanții nu se găsesc într-un raport de serviciu cu sau cu unități din subordinea acestuia, iar pe de altă parte că aceasta nu poate aloca sau dispune de sume de bani care nu sunt legate de activitatea acestuia, având atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002.
Prin sentința civilă nr.368 din 25 februarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis excepția de prescripție a dreptului la acțiune în despăgubiri pentru perioada 01.09.2002-02.12.2005 și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române B și Ministerul Finanțelor Publice
A respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Finanțelor Publice B și Inspectoratul General al Poliție Române B, pentru drepturi salariale reprezentând spor 30 % din salariul de bază lunar, actualizată și înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În calitatea pe care a avut-o reclamantul, drepturile salariale de care a beneficiat sunt reglementate potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003.
Prin Hotărârea nr.219/01.08.2007, Consiliul Național de Combatere a Discriminării a constatat că prin neacordarea sporului de 30 % prevăzut de nr.OUG43/2002, pentru polițiștii detașați la. și polițiștilor care își desfășoară activitatea la. a avut loc o discriminare, aceste categorii de polițiști, cei de la. și cei de la. aflându-se într-o situație analogă sun aspectul gradului de complexitate al infracțiunilor cercetate din punct de vedere al atribuțiilor, al coordonării, supravegherii, al controlului și al responsabilității.
În cazul celorlalți polițiști practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost constantă în sensul că nu există discriminare.
Polițiștii care lucrează în cadrul nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferite categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și angajaților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile nr.OG34/2003, iar sporul de 30 % se acordă celor detașați la. în baza nr.OG43/2002 în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție, cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții diferite.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei situații care nu face parte din structura, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată.
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, între ofițeri de poliție detașați la. și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.419/27.11.2007.
Reclamantul nu a făcut dovada că și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții cu ofițerii detașați la. iar pe de altă parte, stabilirea condițiilor și procedurile de acordare a unor sporuri reprezintă o problemă de legiferare și în consecință instanța a constatat în temeiul art.1, 2 (3) și 27 (1) din nr.OG37/2000 că nu are competența de a desființa norme juridice instituite prin lege, considerându-le discriminatorii și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte act normative, pentru că ar fi încălcat principiul separației puterilor consacrat de art.1 (4) și art.6 (1) din Constituție, iar interpretarea dată în acest sens art.1, art.2 (3), art.27 (1) din nr.OG137/2000 ar atrage neconstituționalitatea acestor prevederi conform Deciziilor nr.818, 819, 820/03.07.2008 și 997/noiembrie 2008 ale Curții Constituționale a României.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului pentru drepturile salariale reprezentând spor de 30 % din salariul de bază lunar pentru perioada 27.11.2005-aprilie 2006 fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă, în esență, următoarele:
Sporul solicitat este prevăzut prin art.28 din nr.OUG43/2008 pentru lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, iar de un spor similar au beneficiat și judecătorii și procurorii care au instrumentat dosare privind infracțiuni de corupție. Reclamantul, nefiind detașat la Departamentul Național Anticorupție, nu a beneficiat de acest spor, dar a desfășurat activități judiciare de felul celor avute de colegii detașați în structura menționată, astfel că între cele două categorii de polițiști judiciariști s-a efectuat o discriminare legală prin reglementări care nu au la bază un criteriu obiectiv de diferențiere între persoane, activități și sporuri salariale, împrejurare ce poate fi remediată numai prin intermediul instanței judecătorești care poate extinde aplicarea sporului și către reclamant.
Se arată că în cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Arad, au fost admise acțiuni privind aceleași drepturi salariale, sentințele fiind irevocabile.
Cu atât mai mult, în aceste condiții, recurentul consideră că acțiunea nu este prescrisă. Dacă s-a constatat că au dreptul la acest spor, înseamnă că îl au cu toții și nu doar selectiv, în funcție de cum au aflat sau nu de hotărârile date altor colegi.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt și de drept, constând în aceea că reclamantul este lucrător de poliție, în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A, fiindu-i aplicabile în privința salarizării prevederile OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor - reglementare specială care nu prevede sporul solicitat de reclamant.
Curtea constată, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, faptul că, dreptul salarial solicitat de reclamant, a fost reglementat special pentru o altă categorie și anume ofițerii de poliție judiciară detașați la. categorie din care reclamanții nu fac parte, drept urmare se constată că nu există temei legal în sensul admiterii acțiunii.
De menționat că principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice și acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizi care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului Muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005).
De asemenea, în același sens este și practica constantă a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care, soluționând petiții având ca obiect constatarea discriminării existente între salarizarea polițiștilor judiciariști care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene de poliție și cei din categoria ofițerilor de poliție judiciară detașați la. a constatat că între cele două categorii: "nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată"; în acest sens fiind pronunțate hotărârile cu nr.271/05.09.2007, nr.419/27.11.2007 și nr.418/28.11.2007.
Astfel, a reținut că: "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al A".
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.368 din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./02.07.2009
Tehnored./08.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
