Contestație act administrativ fiscal. Decizia 876/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.876
Ședința publică din 09.06.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.1055/PI/CA/9.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-,în contradictoriu cu reclamanta intimată - Internațional SRL T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâtele recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele învederate prin concluziile scrise de la dosar, cu cheltuieli de judecată în primă instanță. Solicită instanței să cenzureze cererea pârâtelor recurente referitoare la diminuarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- din data de 29.08.2008, reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL a solicitat înin contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, anularea actului administrativ identificat prin nr. -/18.07.2008 prin care DGFP Tas oluționat contestația prealabilă formulată de societatea reclamantă, anularea actului administrativ identificat prin nr. 99632/04.06.2008 prin care Tar efuzat să dea curs cererii de restituire a sumei de 25.336 lei, reprezentând contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule la prima înmatriculare în România, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 25.336 lei, reprezentând contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule la prima înmatriculare în România plătită conform ordinului de plată nr. 796/06.02.2008 pentru suma de 5630 lei în contul Trezoreriei T cu indicativ seria - - și ordinul de plată nr. 928/17.04.2008 pentru suma de 19.706 lei în contul Trezoreriei T cu indicativ seria - - CIV G - și obligarea pârâtelor la plata de dobânzi la suma de 25.336 lei, calculate conform art. 124 cod pr. fiscal, începând cu data de 05.06.2008, data refuzului de restituire.
În fapt, reclamantul arată că a achiziționat din Ungaria autoutilitara marca IVECO - FORD cu numărul de identificare - - fabricat în anul 1997 și susține că pentru înmatricularea acestuia în România a trebuit să plătească cu titlu de taxă suma a cărei restituire o cere., în esență, că textele legale în temeiul cărora a fost plătită taxa încalcă normele Uniunii Europene, în special art. 90 din Tratatul CE, norme care au prioritate față de dreptul intern, motiv pentru care se impune restituirea taxei.
La data de 30.05.2008, reclamantul susține că a formulat o cerere de restituire a taxei achitate, iar prin actul administrativ comunicat prin adresa nr. 98632/04.06.2008, Tar efuzat restituirea taxei.
La data de 02.07.2008, reclamantul a formulat contestație împotriva refuzului de restituire a taxei, iar prin actul administrativ comunicat prin adresa nr. 106.732/18.07.2008, DGFP Tar efuzat din nou restituirea taxei.
In drept au fost invocate prevederile art.90 din Tratatul privind instituirea Comunitarii Europene.
Pârâta DGFP Taf ormulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, iar pe fond se solicita respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală sau în subsidiar admiterea în parte prin restituirea diferenței care rezultă dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, se arată că reclamanta solicită anularea unor acte ce au fost emise de T, că această instituție a încasat și suma în valoare totală de 25.336 lei în baza actului a cărei anulare se solicită, astfel încât apreciază că în mod corect și legal, reclamantul ar trebui să solicite restituirea sumei doar de la În sprijinul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T se invocă dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ și art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ.
Excepția a fost respinsă prin încheierea de ședință din 02.12.2008.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art. 214 ind. 1,2,3 din Legea 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Se arată că, în subsidiar, exista posibilitatea admiterii în parte a acțiunii prin aplicarea prev. art. 11 din OUG nr. -, prin care s-a instituit o procedură specială pentru recalcularea taxei speciale achitată în perioada 01.01.2007-30.06.2008, în sensul restituirii în parte a taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant în sensul restituirii diferenței dintre taxa achitată în sumă de 25.336 lei și taxa ce se va stabili prin aplicarea prevederilor legale mai sus menționate.
Se solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi aferente sumei de 25.336 lei până la momentul plății efective, motivat de faptul că reclamantul nu aduce argumente pentru a justifica primirea de dobânzi, în condițiile în care nu există temei legal care să justifice plata dobânzilor, acordarea și altor sume de bani în plus față de taxa de primă înmatriculare fiind nejustificată.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând, în principal, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii și în subsidiar, pe fond, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008, respingerea în rest a acțiunii și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit.
În motivarea excepției se arată că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214 ind. 1,2,3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal iar această situație face inadmisibilă prezenta acțiune.
Prin încheierea de ședință din 02.12.2008 tribunalul a calificat excepția ca fiind o apărare de fond de care urma să țină cont la soluționare fondului cauzei.
Pe fond, pârâta solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008, motivat de faptul că dispozițiile OUG nr. 50/21.04.2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.0.1207 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din actul normativ.
Se solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală, învederând prevederile art. 2 din OG nr. 9/2000 care prevede că dobânda legală se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
Pârâta Tad epus la dosarul cauzei dosarul administrativ al T, care conține: cererea formulată de reclamantă înregistrată la T în data de 30.05.2008 sub nr. 98632; adresa nr. 98632/04.06.2008 prin care Tar ăspuns cererii reclamantei; contestația introdusă de reclamantă la T și înregistrată sub nr. -/02.07.2008, adresa nr. -/18.07.2008 a T, expediată în data de 27.07.2008, ordinele de plată nr. 796/06.02.2007 și nr. 928/17.04.2008.
Prin sentința civilă nr.1055/PI/CA/9.XII.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice
A admis cererea formulată de reclamanta Internațional T, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T, și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și în consecință:
A anulat adresele nr. 98632/04.06.2008 și 106.732/18.07.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice
A obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 5.630 lei plătită conform ordinului de plată nr. 796 din 06.02.2008 și suma de 19.706 lei plătită conform ordinului de plată nr. 928 din 17.04.2008 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 15.07.2008 până la restituirea efectivă.
A obligat pârâții să plătească reclamantei 3.681,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul anului 2008, reclamanta Internațional a achitat prin ordinul de plată nr. 796 din 06.02.2008 suma de 5.630 lei iar prin ordinul de plată nr. 928 din 17.04.2008 suma de 19.706 lei, ambele reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare pentru autovehicul achiziționat din Ungaria.
La data de 30.05.2008, reclamanta a formulat o cerere înregistrată de Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 98632 prin care a solicitat restituirea sumei totale de 25.336 lei (19.706 + 5.630).
La data de 04.06.2008, Administrația Finanțelor Publice Tar ăspuns reclamantei că taxa a fost legal stabilită în conformitate cu art. 2141- art. 2142Cod fiscal motiv pentru care cererea nu poate fi admisă.
Împotriva acestui răspuns, reclamanta a formulat "contestație" înregistrată de Administrația Finanțelor Publice T sub nr. 106.732 din 02.07.2008 care a fost soluționată la data de 18.07.2008 în sensul că cererea va fi înțeleasă nu ca o contestație împotriva unui act administrativ fiscal deoarece nu există un astfel de act ci ca o cerere de restituire a taxei care va fi soluționată potrivit procedurii reglementate de OUG 50/2008 urmând ca reclamantei să i se restituie o parte din taxă, respectiv diferența dintre taxa specială auto de primă înmatriculare și taxa de poluare instituită prin ordonanța amintită, fiind îndrumat să depună anumite acte în acest sens.
Starea de fapt este necontestată de părți, litigiul fiind determinat de aprecierile diferite pe care părțile le fac cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cauză, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din întâmpinări.
În drept, sub aspectul calificării acțiunii reclamantei, tribunalul a fost de acord cu pârâta în sensul că aceasta trebuie înțeleasă ca fiind o cerere de restituire a taxei auto de primă înmatriculare.
În schimb, în ce privește temeiul restituirii, tribunalul a considerat că acesta nu poate fi OUG 50/2008 deoarece ordonanța nu era în vigoare la data când reclamanta a cerut restituirea (30.05.2008) ci a intrat în vigoare ulterior, începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din ordonanță, astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție, conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. OUG 50/2008 este incidentă în cazul cererilor formulate după intrarea ei în vigoare.
Temeiul restituirii îl constituie art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, potrivit căruia se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Așadar, tribunalul este chemat să stabilească dacă în momentul plății organele fiscale au aplicat corect prevederile legale.
Astfel, la data plății (06.02.2008 și 17.04.2008) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal
Potrivit art. 2141al. 1 teza I și II Cod fiscal (în prezent acest articol precum și următoarele referitoare la taxă sunt abrogate expres de OUG 50/2008), intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu iar potrivit alin. 2 teza I, intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță, medicină și pompieri.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamanta pretinde că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul aplică cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că art. 2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Ungaria, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. În schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autovehiculul cumpărat de reclamant ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Ungaria, reclamantul nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Ungaria, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul a lipsit de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice motivată de împrejurarea că intrarea în vigoare a OUG 50/1998 ar face inadmisibilă acțiunea reclamantei tribunalul a respins-o ca neîntemeiată deoarece, după cum s-a arătat, tribunalul este ținut să stabilească dacă Administrația Finanțelor Publice a procedat legal în raport cu momentul sesizării cu cererea de restituire (30.05.2008), așadar la un moment când ordonanța nu era în vigoare.
În consecință, văzând că taxa a fost percepută ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea, a anulat adresele nr.98632/04.06.2008 și 106.732/18.07.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice T și a obliat pârâții să restituie reclamantei suma de 5.630 lei plătită conform ordinului de plată nr. 796 din 06.02.2008 și suma de 19.706 lei plătită conform ordinului de plată nr. 928 din 17.04.2008 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare.
În ce privește cererea referitoare la dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art. 124 al. 1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau l art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum în speță sunt incidente dispozițiile art. 70, termenul va fi de 45 de zile și se va calcula începând din 30.05.2008 (data când s-a formulat cererea de restituire), cu respectarea dispozițiilor art. 68 Cod procedură fiscală raportat la art. 101 al. 1 Codul d e procedură civilă, împlinindu-se la data de 15.07.2008.
În consecință, pârâții au fost obligați să plătească și dobânda legală la suma ce se cuvine restituită începând cu data de 15.07.2008 până la restituirea efectivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului pârâta Administrația Finanțelor Publice T susține, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile OUG nr.50/2008. În subsidiar, pe fondul cauzei solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma totală de 25.336 lei achitată de societate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OG nr.50/2008, și respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată. Mai solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, ca lipsit de temei legal, și respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată și în subsidiar reducerea onorariului de avocat de la suma de 3677 lei la 200 lei în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Se învederează faptul că dispozițiile OG nr.50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11 din acest act normativ.
Arată că solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, ca lipsit de temei legal, întrucât în conformitate cu prevederile art.2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, această dobândă se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
Or, în speță, obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art.2141și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care să prevadă că această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Se mai solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că încasarea acestei taxe nu s-a făcut în mod incorect și abuziv de către Administrația Finanțelor Publice T, ci în baza prevederilor art.2141și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, și în subsidiar, solicită reducerea onorariului de avocat de la suma de 3677 lei la 200 lei în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
În recursul promovat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită, să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, pentru că în sensul dispozițiilor art.2 lit.e din Legea nr.554/2004, Administrația Finanțelor Publice T reprezintă unitatea administrativă care a încasat taxa specială de primă înmatriculare prin Trezoreria Municipiului T, în beneficiul propriu (așa cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosar).
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală având în vedere că reclamanta avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art.2141și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, Curtea urmează să o respingă, dat fiind că reclamanta s-a adresat acesteia în procedură prealabilă, împrejurare față de care era îndrituită să formuleze cererea de chemare în judecată și față de aceasta.
Cât privește fondul cauzei, Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele hotărârii atacate cu privire la aplicabilitatea directă în ordinea internă de drept a României a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, reținând totodată că articolele 2141-2143din Codul fiscal au fost abrogate.
Este neîntemeiată susținerea recurentei că în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru restituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantei i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG 50/2008. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea au scopuri diferite.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamantă cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Referitor la dobânzile acordate de prima instanță, Curtea le consideră justificate, întemeiat pe dispozițiile art.124 alin.1 Cod procedură fiscală.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursurile de față sunt nefondate, urmând să le respingă, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.1055/PI/CA/9.XII.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./07.07.2009
Tehnored./11.07.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
