Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 894/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 894/2008
Ședința publică de la 09 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B- în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3/CA/2008 din data de 8.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu reclamantul pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B - N, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și a dispozițiilor art. 1 alineat 2 din OG nr. 32/1995.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă. Se mai menționează că la data de 26 martie 2008 s-a înregistrat, din partea intimatului - reclamant, o cerere de judecare în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, apreciază că sunt suficiente probe pentru justa soluționare a recursului și reține cauza spre pronunțare prin prisma înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3/CA din 08.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI B-N care au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anului 2005, care se va actualiza în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva chematului în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B-N și obligat chematul în garanție să asigure și să vireze pârâtului sumele necesare efectuării plății primei de concediu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajat al Inspectoratului Județean de Poliție B-N în anul 2005
Potrivit prevederilor art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003: "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Aceste prevederi legale au devenit neaplicabile prin suspendarea acordării dreptului, conform art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004.
Deși acordarea dreptului la prima de concediu a fost suspendat, suspendare ce s-a menținut până la data de 31.12.2006, aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului, deoarece drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Aceste prevederi sunt reiterate și în cuprinsul art. 38 din Legea nr. 53/2003.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative sus menționate, întrucât prin suspendarea succesivă a dreptului la plata primei de vacanță, acesta nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamantul nu au beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea lui.
Prin decizia nr. XII din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine polițiștilor pentru perioada 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003, iar potrivit dispozițiile art. 329 alin. 3.pr.civ. decizia Înaltei Curți este obligatorie.
Având în vedere aceste aspecte precum și fluctuațiile legislative în materie prima instanța a admis cererea reclamantului.
Referitor la chematul în garanție instanța de fond a reținut faptul că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
Așa fiind, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, Ministerul Finanțelor Publice prin B- solicitând modificarea sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au invocat dispozițiile art. 60 și urm. pr.civ. care statuează că cererile de chemare în garanție pot fi admise doar în ipoteza în care chematul în garanție ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire față de pârât, fapt neconfirmat în prezenta cauză, susținând că întrucât nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garantie, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Administratiei și Internelor nu a corectat periodic dreptul reclamantului, nu îi conferă acestuia nici o garantie legală din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să o plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În susținerea recursului au fost invocate disp. art. 14 și 19 din Legea nr. 500/2002, relevându-se faptul că Ministerul Administrației și Internelor, ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecătii și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru care cererea sa de chemare în garanție este inadmisibilă.
Din cele arătate mai sus, susține chematul în garanție, rezultă fără echivoc faptul că Ministerul Finantelor Publice nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamant întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Administratiei și Internelor și nicidecum din cel al Ministerului Finantelor Publice.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat, considerând că prima instanță a aplicat în mod corect disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, dispozițiile invocate în cuprinsul recursului, respectiv nr.HG 386/2007, art. 14 și 19 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002, vin în sprijinul susținerilor reclamantului, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât Ministerului Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre cele două instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursului pentru a da posibilitatea reclamantului să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 3/CA din 08 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
