Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 369/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 369/2008
Ședința publică de la 09 aprilie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anulare decizie de revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.
La data de 9 aprilie 2008, prin fax, s-a înregistrat o întâmpinare din partea pârâtei, la care sunt anexate actele care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire nr. 2349/29.11.2007.
Curtea, față de obiectul cauzei și de înscrisurile existente la dosar, apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și o reține spre pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 07.03.2008, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de revizuire nr. 2.349 din data de 29.11.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împotriva acestei decizii de revizuire a formulat o plângere la pârâtă prin care a solicitat revocarea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece atât starea de fapt reținută de pârâtă cât și temeiul invocat nu corespund realității.
Reclamanta a mai arătat că pârâta nu putea pe calea plângerii prealabile să-și modifice hotărârea în ce privește temeiul legal, aceasta trebuind să revoce hotărârea atacată și să emită o nouă deciziei de revizuire, deoarece modificarea deciziei atacate pe această cale este abuzivă, fiind încălcate dispozițiile legale imperative în materie.
Pârâta, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că prin hotărârea nr. 2.349 din data de 24 august 2006, reclamanta a dobândit calitatea de beneficiar a prev. Legii nr. 189/2000, în temeiul prev. art. 1 lit. c, iar ulterior, urmare a adresei nr. C/1544/25.06.2007 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C, să se procedeze la revizuirea, din oficiu, a drepturilor acordate reclamantei, emițându-se decizia de revizuire contestată.
Pârâta a susținut că actul administrativ care a stat la baza deciziei de revizuire și respectiv al anulării drepturilor atestă fără putință de tăgadă apartenența teritorială a localității, din care a fost refugiată reclamanta, ca aparținând Statului Român, nefăcând obiect al cedării teritoriale în perioada de referință a legii, astfel încât cerințele impuse de Legea nr. 189/2000 nu sunt întrunite de reclamantă.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.08.2006, sub nr. 5907, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 2.349 din data de 24.08.2006, pârâta a admis cererea formulată de reclamantă, recunoscându-i calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile fiindu-i acordate cu începere din data de 01.09.2006, pentru perioada 27.02.1944 - 06.03.1945.
Ulterior, prin decizia de revizuire nr. 2.349 din data de 29.11.2007, pârâta B-N a anulat hotărârea emisă, cu motivarea că prin înscrisul emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C, se infirmă susținerile și declarațiile date de către reclamantă și martorii acesteia, invocându-se dispozițiile art. 1.191 Cod civil.
Analizând dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Aceste dispoziții legale au fost aplicate de către pârâtă la momentul recunoașterii statutului de refugiat al reclamantei, prin actul contestat, aceasta revenind asupra hotărârii inițiale, bazându-se pe un înscris emanând de la Arhivele Naționale - Direcția Județeană C, care atestă faptul că Plasa cuprindea și comuna.
Curtea apreciază că acest act nu poate sta, în sine, la baza unei decizii de revizuire prin care să se anuleze drepturile recunoscute în favoarea reclamantei, întrucât, pe de o parte, nu face referire expresă la localitatea din care s-a refugiat reclamanta, ci la comuna cu același nume, neexistând date despre satele care erau arondate acesteia.
Pe de altă parte, din declarațiile autentice ale martorilor și G, ambii beneficiari ai prev. Legii nr. 189/2000, care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 2.349 din data de 24.08.2006, rezultă că era localitate de graniță, motiv pentru care cei care și-au stabilit domiciliul aici erau supuși permanent raziilor de noapte ale grănicerilor, care se manifestau violent la adresa populației de etnie română.
Aceste aspecte nu au fost combătute în mod pertinent de către pârâtă, în susținerea deciziei de revizuire, nedepunându-se o hartă a teritoriului ocupat, care să fie edificatoare asupra împrejurărilor mai sus expuse.
Mai mult, chiar dacă s-ar verifica susținerile referitoare la apartenența teritorială a localității în discuție, nu s-a contestat faptul că aceasta era una limitrofă graniței, iar având în vedere faptul că este de notorietate împrejurarea că grănicerii efectuau incursiuni nocturne pe teritoriul românesc, în cadrul cărora se manifestau în mod cu totul reprobabil, fapt dovedit și prin declarațiile celor doi martori mai sus arătați, Curtea apreciază că părăsirea domiciliului este, și într-un asemenea caz, justificată de presiuni etnice.
După cum a reținut și ICCJ prin decizia nr. XLI/2007, "voința neîndoielnică a legiuitorului a fost de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetățean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situație de inegalitate sau discriminare în drepturi . în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecției tuturor cetățenilor".
De asemenea, prin emiterea deciziei de revizuire reclamanta este discriminată negativ prin raportare la martorii și G, întrucât ambii s-au aflat în aceeași situație cu reclamanta și le-au fost acordate drepturile decurgând din aplicarea Legii nr. 189/2000, fără ca pârâta să facă dovada vreunor demersuri echivalente celor urmate în cazul reclamantei.
În aceste condiții, prin hotărârea atacată se încalcă principiul nediscriminării, consacrat prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune interzicerea aplicării unui tratament diferențiat unor persoane aflate în aceeași situație, fără ca pentru aceasta să fie invocată vreo justificare rezonabilă și obiectivă.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea deciziei de revizuire nr. 2.349 din data de 29.11.2007 emisă de pârâtă, cu consecința înlăturării efectelor pe care acest act le produce asupra hotărârii prin care reclamantei i-a fost acordat statutul de refugiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în B,-,. A,. 16, jud. B-N împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, cu sediul în B,-, jud. B-N și, în consecință:
Dispune anularea deciziei de revizuire nr. 2.349 din data de 29 noiembrie 2007 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./9.05.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
