Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 900/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.900
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, G, -, -, -, -, -A, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, EL-, -, -A, -, -, -, -, A-, -, G-, -, -, -, -, EN.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, R, G, -, -A, G, -, -, -, G, -, -, -, -, -G, -, -, -, -, -, -, G, G, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, G, L, -, C, -, -G, -, -, G-, -, -, OG, -, -, -, -, G, -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, G,ON -, -, G, -, -, -A, OG, -, -, -O, -, G, -, -, -, -, -, -A, -, toți cu domiciliul ales la reprezentant, în Câmpina, str. - nr.43, -.C,.19, județ P, împotriva sentinței nr.456 pronunțată în data de 11 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI P, cu sediul în P,-, județ
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți reprezentați de avocat și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului P, toți reprezentați de consilier juridic, lipsind intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, după care,
Recurenții-reclamanți reprezentați de avocat, solicită instanței acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului P, toți reprezentați de consilier juridic, depun la dosarul cauzei întâmpinare și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea ia act de susținerea părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenții-reclamanți reprezentați de avocat, având cuvântul precizează că hotărârea de fond este lovită de nulitatea prevăzută de art.304 pct.5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
Susține că potrivit textului de lege menționat se poate casa hotărârea dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât instanța a omis să menționeze numele reclamanților atât în practicaua, cât și în dispozitivul hotărârii, fiind trecut doar "reclamanții sunt reprezentați de ", încălcând astfel dispozițiile art.261 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, care impune să fie menționate atât numele părților cât și a mandatarilor acestora.
Față de aceasta solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rezolvarea incidentului procedural.
C de-al doilea motiv de recurs privește faptul că hotărârea este lovită de nulitatea prevăzută de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât nu cuprinde motivele pe care le sprijină.
Susține că reclamanții sunt ofițeri și agenți de poliție desemnați de către MIRA, ce desfășoară activitate ca organe de cercetare ale poliției judiciare, astfel că ar trebui să beneficieze de un spor de 30%, din salariul de bază lunar potrivit art.28 din OUG nr.43/2002 și conform OUG nr.24/2004.
Arată că instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor fără a motiva soluția la care s-a oprit, apreciind recurenții că aceasta are calitate procesuală conform dispozițiilor art.19 din Legea 500/2002.
Solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată. Depune notă de cheltuieli.
Pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului P, toți reprezentați de consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului, întrucât sentința pronunțată este legală și temeinică.
În motivarea sa menționează că recurenții-reclamanți sunt ofițeri activi în cadrul MIRA și în conformitate cu calitatea pe care o au, salarizarea se face potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG nr.43/2002, astfel că în primul act normativ nu sunt prevăzute acordarea unor sporuri de 30%.
Menționează că în cuprinsul OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, condiția esențială pentru acordarea acestui spor, este ca persoana să își desfășoare activitatea în cadrul, ori în speță sarcinile ce le îndeplinesc ofițerii în cadrul celor două departamente este diferită, iar plata acestor drepturi salariale se face prin instituții diferite.
Susține că nu se poate reține apărarea recurenților, cum că în cauză ar fi vorba de o discriminare, întrucât ofițerii detașați la DNA au un alt statut.
Solicită respingerea recursului, conform celor susținute anterior și a întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin sentința nr.456 pronunțată în data de 11 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF invocata de DGFP P, a respins acțiunea fata de paratul MEF ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR invocata de acest parat ca neîntemeiata, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.06.2005-5.06.2005 respins acțiunea ca fiind prescrisa pentru perioada 1.06.2005-5.06.2005 și acțiunea formulata de reclamanți pentru perioada 6.06.2005 si pana la data executării efective fata de parații MIRA, IGPR si IPJ P, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția nulității cererii de chemare in judecata, prevăzuta de disp.art.133 (1) Cod pr. civila, lipsa semnăturii a fost suplinita la primul termen de judecata astfel incat potrivit art.133(2) Cod pr. civila excepția nu va mai fi pusa in discuția parților.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF invocata de DGFP P tribunalul în baza disp.art.282 Codul Muncii si art.47 alin.4 din Legea 500/2002 a admis-o si a respins acțiunea față de acest parat ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, tribunalul având in vedere disp.art.5, art.7, art.12 alin.2 din Legea 218/2002, dar si pct.3 lit.i din anexa 14 Ordinului 621/29.04.2005, a respins- ca neîntemeiata.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.06.2005-5.06.2005 tribunalul având în vedere prev.art.1 alin.1 si art.3 alin.1 din Decretul 167/1958, a admis aceasta excepție si a respins acțiunea pentru perioada mai sus menționata ca fiind prescrisa constatând ca cererea de chemare in judecata a fost înregistrata la data de 6.06.2008.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de agenți si ofițeri de politie in cadrul IPJ P, astfel cum de altfel au susținut și ei. Și că activitatea desfășurata de aceștia nu poate fi asimilata cu activitatea ofițerilor de politie judiciara detașați la DNA pentru activitatea specializata de combatere a infracțiunilor de corupție si care potrivit art.28 din OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție primesc un spor de 30 % din salariul de baza lunar.
Acest spor prev.de art.28 din OUG 43/2002 se acorda ofițerilor de politie judiciara care sunt detașați la DNA pe o perioada limitata si care beneficiază de acest drept salarial numai pe perioada in care sunt detașați la DNA, astfel incat nu se poate legal considera că ofițerii de politie din cadrul IPJ au aceleași drept cu cealaltă categorie de ofițeri de politie detașați la DNA si nu poate constitui o astfel de asimilare a activității ofițerilor de politie din cadrul IPJ cu cea a ofițerilor de politie detașați la DNA, ca o motivare legala de acordare a unor drepturi salariale strict prevăzute pentru o anumita categorie de persoane.
A mai reținut că salarizarea reclamanților se face potrivit normelor cuprinse in OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG 43/2002. Disp.art.28 alin.5 din OUG 43/2002 au fost abrogate expres de art.41 lit.e din OUG 27/29.03.2006, astfel ca pretențiile reclamanților si pentru perioada cuprinsa între momentul intrării in vigoare a OUG 27/2006 si data soluționării prezentei cauze sunt neîntemeiate.
Diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilita în raport de situația obiectivă diferită în care se afla polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul DNA, ca urmare a modificării raporturilor de serviciu față de ceilalți polițiști din cadrul MIRA.
In același sens s-a pronunțat Curtea de Apel P intr-o speță similara prin Decizia nr.951/2.09.2008.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 6.06.2005 si pana la data executării efective, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, apreciind-o nefondată dar și lovită de nulitățile prevăzute în dispozițiile art.304 pct.5,7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin primul motiv de recurs se arată că hotărârea este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, susținând că potrivit textului de lege menționat se poate casa hotărârea dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât instanța a omis să menționeze numele reclamanților atât în practicaua, cât și în dispozitivul hotărârii, fiind trecut doar "reclamanții sunt reprezentați de ", încălcând astfel dispozițiile art.261 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, care impune să fie menționate atât numele părților cât și a mandatarilor acestora.
C de-al doilea motiv de recurs privește faptul că sentința este lovită de nulitatea prevăzută de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
Astfel precizează că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, fără a motiva soluția la care s-a oprit, întrucât aceasta are calitate procesuală pasivă, întrucât în baza art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Un alt motiv de recurs vizează nulitatea prevăzută de art.304 pct.9, instanța de fond a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale incidente în cauză.
În susținerea acestuia se arată că reclamanții sunt agenți și ofițeri de poliție desemnați de către MIRA, cu avizul favorabil al Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și își desfășoară activitatea ca organe de cercetare ale poliției judiciare. Se mai menționează că tot din cadrul MIRA au fost detașați la Departamentul Național Anticorupție organe de poliție care, însă, deși au aceleași atribuții ca și recurenții, au beneficiat de anumite avantaje salariale, respectiv un spor de 30% din salariul de bază lunar, în baza art.28 din OUG nr.43/2002. Se mai arată că acest spor a fost menținut și după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice.
Astfel, mai arată recurenții, deși sunt tot agenți și ofițeri de poliție și au atribuții asemănătoare cu cei detașați la, singura diferență care există între atribuțiile lor și cele ale colegilor detașați, este că reclamanții au răspundere decizională în efectuarea urmăririi penale, mai precis pot dispune începerea urmăririi penale, reținerea preventivă a unei persoane și întocmesc acte de terminare a urmăririi penale, și totuși nu au beneficiat de acest spor de 30%.
Susțin că au fost încălcate prevederile art.7 și 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955, prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, ratificate de România prin Decretul nr.212/1974, prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994, dispoziții care reglementează dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală. Potrivit art.21 din OUG nr.137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
În baza acestei dispoziții legale au formulat prezenta cerere apreciind că prin neacordarea sporului salarial de 30% calculat la valoarea salariului de bază, fiind supuși unui tratament discriminatoriu față de colegii lor care au beneficiat de aceste drepturi salariale și au suferit un prejudiciu material.
Se mai motivează că caracterul discriminatoriu a dispozițiilor legale, anterior menționate a fost recunoscut de către legiuitor, întrucât prin OUG nr.27/2006 s-a abrogat articolul nr.28 din OUG nr.43/2002 ce reglementa acordarea sporului de 30%.
Solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței nr.456/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu consecința rejudecării cauzei și în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.
În temeiul art.115 Cod procedură civilă, pârâții IGPR B, IPJ P și MIRA au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legale și temeinice, în cauză nefiind incidente nici una din motivele de casare sau modificare invocate de recurenți.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, în spiritul practicii judiciare majoritare și în special al practicii Curții de APEL PLOIEȘTI.
Hotărârea nu este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.5 cu aplicarea art.105 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece la instanța de fond s-au respectat normele procedurale privind procedura de citare a recurenților, cererea de chemare în judecată fiind formulată în comun de aceștia, prin avocat, alegându-și un reprezentant, respectiv pe și o adresă comună pentru comunicare actelor de procedură civilă.
Hotărârea atacată cuprinde motivarea în fapt și în drept în mod corespunzător și argumentele pe care se sprijină, așa că nu sunt incidente în cauză prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, salarizarea recurenților nu se poate face decât în baza normelor cuprinse în OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia făcând parte din Poliția Judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul IPJ Ca atare nu se pot aplica prin extensie juridică dispozițiile OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, recurenții exprimând astfel pretenții neîntemeiate.
În atare context numai ofițerii de poliție detașați în cadrul DNA, primeau un spor de 30 % din solda lunară, pentru activitatea specializată de combaterea infracțiunilor de corupție în baza art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002.
Ulterior prin art.41 lit.e din OUG nr.27/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, s-au abrogat prevederile art.28 alin.3 și 4 din OUG nr.43/2002, rezultând faptul că ofițerii de poliție judiciară, detașați la DNA au beneficiat de sporul salarial de 30% în perioada aprilie 2002-martie 2006.
În atare context, recurenții desfășurându-și activitatea în cadrul IPJ P, chiar ca agenți sau ofițeri de poliție judiciară, salarizarea acestora nu se poate face decât prin OG nr.38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului salarial solicitat.
Mai trebuie arătat că potrivit art.21 alin.11din OG nr.38/2003 cu modificările și completările ulterioare, numai polițiștii care desfășoară activități exclusive privind prevenirea și combaterea corupției în cadrul MAI, beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază.
Aceasta, deoarece Direcția Generală Anticorupție reprezintă o structură specializată înființată prin Legea nr.161/2005 care are competență specifică în domeniul prevenirii și combaterii corupției în rândul personalului MAI, activități ce se disting de inspectoratele județene de poliție.
Recurenții omit faptul că, pentru a beneficia în perioada menționată de drepturile invocate, aceștia trebuiau să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și anume să fie detașați în cadrul DNA, respectiv condiția prevăzută de OUG nr.120/2005 privind Direcția Generală Anticorupție și anume să își desfășoare activitatea în cadrul.
Întrucât sentința este legală și temeinică și în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, -, G, -, -, -, -, -A, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, EL-, -, -A, -, -, -, -, A-, -, G-, -, -, -, -, EN.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, R, G, -, -A, G, -, -, -, G, -, -, -, -, -G, -, -, -, -, -, -, G, G, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, G, L, -, C, -, -G, -, -, G-, -, -, OG, -, -, -, -, G, -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, G,ON -, -, G, -, -, -A, OG, -, -, -O, -, G, -, -, -, -, -, -A, -, toți cu domiciliul ales la reprezentant, în Câmpina, str. - nr.43, -.C,.19, județ P, împotriva sentinței nr.456 pronunțată în data de 11 noiembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI P, cu sediul în P,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- - - - - -
Grefier
Red. N:/ tehnored
2 Ex. / 30.06.2009
Ds. Fond - Tribunal
Judecător fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
