Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 899/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.899
Ședința publică din data de 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul - B, ( ),. 4.. 2, Județ B, împotriva sentinței nr.503 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII cu sediul în B, sector 5,-, UM 0717 B din cadrul cu sediul în B, nr. 8-10, Județ B și chemata în garanție MI NISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR cu sediul în B, sector 5, nr. 17.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimații-pârâți Serviciul Român de Informații, UM 0717 B din cadrul și chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus o cerere de amânare a cauzei din partea intimatei-pârâte -UM 0717 B, pentru lipsă de apărare.
Recurentul-reclamant personal, solicită instanței respingerea cererii de amânare a judecării cauzei, întrucât se dorește tergiversarea soluționării cauzei. Menționează că nu este lipsă de procedură întrucât el se judecă cu UM 0717 B, unitate ce face parte din, având personalitate juridică. Solicită acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea respinge cererea formulată de partea intimatei-pârâte -UM 0717 B, pentru lipsă de apărare, ca nemotivată și verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant personal, solicită instanței admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea cererii formulate.
În susținerea recursului menționează că a fost încadrat ca ofițer activ în cadrul UM 0717 B, ce aparține de Serviciul Român de Informații, fără a primi contravaloarea primei de concediu aferentă perioadei respective.
Recurentul și- întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.35 din Legea 14/1992 coroborată și completată cu dispozițiile art.35 din Legea nr.188/1999, legi speciale care reglementează drepturile și obligațiile specifice militarilor din cadrul, față de cele ce ale altor categorii de militari, legi speciale care derogă și se aplică cu prioritate față de norma generală.
Susține că instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată și a neglijat voința legiuitorului.
Menționează că legea trebuie aplicată în același mod în care se aplică și pentru magistratul militar. Astfel militarii din cadrul sunt funcționari publici, deci beneficiază de prime de concediu.
Precizează că a depus la dosar practică judiciară cu incidență în speță.
Solicită admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și motivată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.503 pronunțată în data de 1 aprilie 2009, Tribunalul Buzău, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Serviciul Român de Informații, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, UM 0717 B din cadrul B și chematul în garanție MEF, privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pentru perioada 10.09.2002-26.08.2007, actualizată cu rata inflației până la data efectuării plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta, aceasta este neîntemeiată, deoarece dreptul subiectiv la prima de concediu a fost suspendat succesiv prin Legile bugetului de stat pe perioada 10 septembrie 2002 - 25 februarie 2005, astfel încât titularul dreptului la acțiune, respectiv reclamantul nu putea cere instanței de judecată realizarea acestui drept, dreptul însă era recunoscut de lege, exercițiul lui fiind doar suspendat pe perioada respectivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, se reține prin hotărâre că excepția este neîntemeiată, deoarece această instituție are prerogativele prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare și sumele solicitate de intimat nu sunt prevăzute în bugetul - UM 0717 B, fiind necesar ca ele să fie alocate de la bugetul de stat, astfel încât pârâtul MEF are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei se reține prin sentință că acțiunea este neîntemeiată, deoarece drepturile bănești, ale personalului militar din care face parte și reclamantul sunt prevăzute în dispozițiile Legii nr.138/1999 și în această lege, nu sunt prevăzute drepturile bănești din cele solicitate de reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art.3041Cod procedură civilă și anume hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii, iar în susținerea incidenței prevederilor ar.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de fond a făcut o încălcare și aplicare greșită a legii, deoarece, deși invocă aplicarea dispozițiilor Legii nr.80/1995 și nr.138/1999 ca legi generale, nu face aplicarea și a dispozițiilor Legii speciale nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, întrucât el în calitate de ofițer activ în cadrul Serviciului Român de Informații, este și funcționar public cu statut special și în această din urmă calitate i se cuvin drepturile bănești constând în prima de vacanță pe perioada solicitată, potrivit Legii nr.188/1999, în ale cărei dispoziții sunt prevăzute aceste drepturi.
Arată recurentul că instanța de fond ignorat principiul de drept conform căruia norma specială derogă de la norma generală, fiind de unică și strictă interpretare, aplicându-se cu prioritate, instanța de fond neluând în considerare dispozițiile art.35 din Legea nr.188/1999 ce reglementează dreptul la plata primei de concediu.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Recurentul este ofițer activ în cadrul Serviciului Român de informații desfășurându-și activitatea în cadrul UM 0717 B, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.80/1995, privind statutul cadrelor militare și ale Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, acte normative în care nu sunt prevăzute drepturi bănești constând în plata primelor de concediu.
Calificarea cadrelor militare reținută și în literatura de specialitate ca fiind funcționari publici cu statut special, nu poate conferi acestora posibilitatea de a se folosi atât de statutul funcționarilor publici, reglementat prin Legea nr.188/1999 precum și de cel al cadrelor militare reglementat prin Legea specială nr.80/1995 coroborată cu Legea nr.138/1999, astfel că în lipsa unor dispoziții legale care să reglementeze drepturile cadrelor militare la plata primelor de concediu, în mod corect și legal instanța de fond a respins acțiunea formulată de recurent ca neîntemeiată, astfel încât criticile aduse sentinței primei instanțe, sunt nefondate.
Așa fiind recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente, dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă invocate de recurent, sentința primei instanțe cuprinzând motivele de fapt și de drept avute în vedere la darea soluției, instanța de fond făcând o interpretare corectă și aplicând corect dispozițiile legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul - B, ( ),. 4.. 2, Județ B, împotriva sentinței nr.503 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII cu sediul în B, sector 5,-, UM 0717 B din cadrul cu sediul în B, nr. 8-10, Județ B și chemata în garanție MI NISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR cu sediul în B, sector 5, nr. 17.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
- - - - - -
Grefier,
Red. / tehnored.
2 ex. / 11.06.2009
Dosar fond - Tribunalul Buzău
Jud.fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Stan Aida Liliana Chirica
