Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 901/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 901/2008
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N împotriva Sentinței civile nr. 577/CA/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 577/CA din 21.11.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI B-N care au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2005 - 2006, care se vor actualiza în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva chematului în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B-N și obligat chematul în garanție să asigure și să vireze pârâtului sumele necesare efectuării plății primei de concediu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003: "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Aceste prevederi legale au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, urmate de cele ale art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005.
Deși acordarea dreptului la prima de concediu a fost suspendat, suspendare ce s-a menținut până la data de 31.12.2006, aceasta nu echivalează cu stingerea dreptului, deoarece drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Aceste prevederi sunt reiterate și în cuprinsul art. 38 din Legea nr. 53/2003.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative sus menționate, suspendarea exercițiului dreptului neechivalând cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin decizia nr. XII din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine polițiștilor pentru perioada 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003, iar potrivit dispozițiile art. 329 alin. 3.pr.civ. decizia Înaltei Curți este obligatorie.
Având în vedere aceste aspecte precum și fluctuațiile legislative în materie, prima instanța a admis cererea reclamantei.
Referitor la chematul în garanție instanța de fond a reținut faptul că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete.
Așa fiind, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, Ministerul Finanțelor Publice prin B- solicitând modificarea sentinței civile atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au invocat dispozițiile art. 60 și urm. pr.civ. care statuează că cererile de chemare în garanție pot fi admise doar în ipoteza în care chematul în garanție ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire față de pârât, fapt neconfirmat în prezenta cauză, susținând că întrucât nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garantie, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Administratiei și Internelor nu a corectat periodic dreptul reclamantaui, nu îi conferă acestuia nici o garantie legală din partea Ministerului Finanțelor Publice pentru eventualele sume ce ar trebui să o plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În susținerea recursului au fost invocate disp. art. 14 și 19 din Legea nr. 500/2002, relevându-se faptul că Ministerul Administrației și Internelor, ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecătii și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru care cererea sa de chemare în garanție este inadmisibilă.
Din cele arătate mai sus, susține chematul în garanție, rezultă fără echivoc faptul că Ministerul Finantelor Publice nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamant întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul Ministerului Administratiei și Internelor și nicidecum din cel al Ministerului Finantelor Publice.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefundat, considerând că prima instanță a aplicat în mod corect disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, dispozițiile invocate în cuprinsul recursului, respectiv nr.HG 386/2007, art. 14 și 19 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002 vin în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât Ministerului Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre cele două instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursului pentru a da posibilitatea reclamantei să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N împotriva sentinței civile nr. 577/CA din 21 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red.
Dact./3 ex/09.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Mirela Budiu, Gheorghe Cotuțiu
