Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 906/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.05.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 906
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Catargiu Victoria
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de chemata în garanție - recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, în reprezentarea chematului în garanție împotriva sentinței civile nr.297/04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru chematul în garanție - reprezentanta Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin consilier juridic,în reprezentarea pârâților intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A se prezintă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul - intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul chematului în garanție recurent, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a F și respingerea cererii de chemare în garanție formulată de MIRA împotriva MEF ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Reprezentantul pârâților intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.297 din 04.03.2008 pronunțată dosar nr-, Tribunalul Arad admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, obligă pârâții să plătească reclamantului despăgubiri bănești în sumă de 1277 lei reprezentând prima de concediu de odihnă pentru anii 2004,2005 și 2006 precum și sporul de fidelitate aferent anului 2005 în sumă de 691 lei, sume actualizate cu indicele de inflație până în luna septembrie 2007, ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective; obligă chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele solicitate de reclamant cu actualizările dispuse.
Tribunalul constată că prin cererea înregistrată, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, solicitând să fie obligați la plata primelor de concediu pentru anii 2004,2005 și 2006 în sumă de 1277 lei,precum și sporul de fidelitate aferent anului 2005 în sumă de 691 lei, sume actualizate cu indicele de inflație până în luna septembrie 2007, ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective conform notei de calcul depuse.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocând dispozițiile art.19 din Legea 500/2002.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B instanța constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Pentru realizarea opozabilității hotărârii având în vedere prevederile art. 47 alin.4 din Legea 500/ 2002 care prevăd că elaborarea bugetelor se realizează de către guvern prin Ministerul Finanțelor conform propunerilor detaliate ale ordonatorilor de credite ținând cont și de prevederile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice instanța reține că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, respectiv în vederea cuprinderii sumelor solicitate de reclamant în capitolele de cheltuieli bugetare.
Considerând că sunt întrunite cerințele art. 60 și următoarele Cod procedură civilă se admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor publice în vederea alocării sumelor necesare plății primelor de concediu către reclamant,eventuala rectificare bugetară căzând în sarcina exclusivă a chematului în garanție.
Sentința tribunalului a fost atacată cu recurs de către chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentanta P A, care, în principal, consideră că este lipsit de calitate procesuală în speță, reiterând această excepție în fața instanței de recurs, cu următoarele motive:
Ministerul Internelor și Reformei Administrative avea atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului intimat.Raporturile de muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B sunt ordonatori principali de credite. Conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 "Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Prevederile art. 21 alin 1 din Legea 500/2002 arată cu claritate că "(1) principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic superioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite,după caz, în raport de sarcinile acestora, potrivit legii".
În continuare, art. 22, din același act normativ, prevede:"(1) Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
Având în vedere aceste dispoziții legale, este evident că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate aloca sume de bani care nu sunt legate de activitatea instituției, mai susține recurentul, iar conform art. 17 din Legea nr.500/2002:"(1) Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta", textul legal rezultând că Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea de către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat adoptat de Parlament.
Examinând recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în elaborarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind aceste dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamant în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici, de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții nu au calitatea de funcționari publici în cadrul unei instituții din subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, acest minister nu are obligația plății sumelor eventual datorate reclamanților cu această destinație.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a sumelor necesare pentru efectuarea plății sumelor cuvenite reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus - respectiv faptul că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare - Curtea consideră că dispozițiile din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice nu autorizează concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca sumele datorate de alți ordonatori principali de credite bugetare.
Date fiind acest considerente, Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, motiv pentru care va admite această excepție.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, constatând că este întemeiat recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile pronunțată de tribunal, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge cererea de chemare în garanție a acestuia
Curtea va menține, în rest, dispozițiile sentinței civile recurate, ca fiind legale și temeinice, în baza celor susreținute.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DGFP A în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 297/4.03.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge cererea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor,înlăturând obligarea acestuia la alocarea sumelor solicitate de reclamant.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
.
Prima instanță - Tribunalul Arad - Judecători -,
RED/CV-7.11.2008
TEHNORED. LM-10.11.2008 -2
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Catargiu Victoria
