Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 912/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--14.07.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 912
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Catargiu Victoria
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de T în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.510/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- privind pe reclamantul intimat și pârâții intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică,lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.510 din 04.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a B și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepții invocate de
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și T la plata către reclamant a sporului de fidelitate pe perioada 01.01.2005- 01.10.2005, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B a chematei în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
Obligă chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului, cu titlu de spor fidelitate.
Tribunalului Timiș constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul sub nr- la data de 06.02.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, obligarea în solidar a pârâților la plata sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, în sumele cuvenite pentru perioada cuprinsă între 01.01.2005 și 01.10.2005, actualizat cu rata inflației.
La data de 03.03.2008, pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE Bad epus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție, prin care a chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B, pentru ca în cazul în care se va admite cererea formulată de reclamant, acesta din urmă să fie obligat să vireze pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate.
Văzând cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR B, cerere formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, instanța în baza dispozițiilor art. 60 și urm. Cod procedură civilă, a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului.
La admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul MINISTERULUI INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE nu au fost prevăzute aceste sume pentru anul 2005, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
Sentința tribunalului a fost atacată cu recurs de către chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentanta P A, care, în principal, consideră că este lipsit de calitate procesuală în speță, reiterând această excepție în fața instanței de recurs, cu următoarele motive:
Ministerul Internelor și Reformei Administrative avea atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului intimat.Raporturile de muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B sunt ordonatori principali de credite. Conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 "Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Prevederile art. 21 alin 1 din Legea 500/2002 arată cu claritate că "(1) principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic superioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite,după caz, în raport de sarcinile acestora, potrivit legii".
În continuare, art. 22, din același act normativ, prevede:"(1) Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".
Având în vedere aceste dispoziții legale, este evident că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate aloca sume de bani care nu sunt legate de activitatea instituției, mai susține recurentul, iar conform art. 17 din Legea nr.500/2002:"(1) Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta", textul legal rezultând că Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea de către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat adoptat de Parlament.
Examinând recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în elaborarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal, "în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j) avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum și proiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind aceste dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamant în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici, de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții nu au calitatea de funcționari publici în cadrul unei instituții din subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, acest minister nu are obligația plății sumelor eventual datorate reclamanților cu această destinație.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a sumelor necesare pentru efectuarea plății sumelor cuvenite reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Având în vedere cele arătate mai sus - respectiv faptul că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare - Curtea consideră că dispozițiile din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice nu autorizează concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca sumele datorate de alți ordonatori principali de credite bugetare.
Date fiind acest considerente, Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, motiv pentru care va admite această excepție.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, constatând că este întemeiat recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile pronunțată de tribunal, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge cererea de chemare în garanție a acestuia
Curtea va menține, în rest, dispozițiile sentinței civile recurate, ca fiind legale și temeinice, în baza celor susreținute.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP T împotriva sentinței civile nr. 510/4.06.2008 pronunțată în dosar nr-, al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința recurată, în parte,în sensul că respinge cererea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și menține, în rest, dispozițiile sentinței tribunalului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
.
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător -
RED/CV -7.11.2008
TEHNORED:ML - 10.11.2008
2 expl
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Catargiu Victoria
