Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 913/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 913/R/2008
Ședința publică din 11 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, în nume propriu și pentru MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva Sentinței civile nr. 390/CA din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - drepturi bănești.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 242, alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimata, o dată cu citația.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 390 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta membru al SINDICATULUI FINANȚE SED din B-, prin președintele sindicatului împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE
Pârâta de rândul I DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N a fost obligată să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată în raport de rata inflației, până la data plății.
Pârâtul de rândul II a fost obligat să aloce DGFP B-N fondurile bănești necesare drepturilor salariale de mai sus.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta este funcționar public în cadrul pârâtei de rândul I și că, în baza dispozițiilor art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, are dreptul ca la plecarea în concediu, pe lângă
indemnizația de concediu, să îi fie plătită o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Este real că prin legea de aprobare a bugetului de stat pentru anul 2006, s-a suspendat acordarea dreptului salarial menționat mai sus, suspendare care a operat pe perioada 1 ianuarie 2006- 31 decembrie 2006.
Dispozițiile de suspendare au avut însă un caracter temporar și și-au încetat aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că la data formulării cererii suspendarea nu mai subzistă, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal.
Dacă s-ar accepta teza suspendării perpetuue a dreptului subiectiv recunoscut de lege, s-ar ajunge la golirea de conținut al acestui drept, la îngrădirea nelegitimă a exercitării lui, la lipsirea de valoare a textului legal prin care acest drept a fost acordat, ceea ce- de principiu- nu poate fi admis.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N în nume propriu și în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și în consecință respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ca fiind neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta critică hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv fiind lipsită de temei legal.
În mod greșit -arată recurenta-instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată doar prin prisma faptului că, pe de o parte, este funcționar public și are dreptul la această primă de concediu solicitată, iar pe de altă parte, raportat la faptul că dispozițiile de suspendare a acordării primei de concediu aferentă anului 2006 au avut un caracter temporar, ele încetându-și aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că această suspendare a dreptului nu ar mai subzista la data formulării cererii.
Recurenta mai arată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, dreptul la prima de concediu aferent anului 2006 fiind suspendat în baza art. 5 alin 5 din Legea nr. 379/2005- legea bugetului de stat pe anul 2005, astfel că acordarea acestuia drept este neaplicabilă.
Prin prisma prevederilor Constituției României, potrivit cărora măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege și tot prin lege, există posibilitatea suspendării acordării acestora pentru o anumită perioadă de timp, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat.
Curtea Constituțională prin deciziile nr. 414/2005, nr. 37/2005, nr.148/2005, nr. 278/2005 și nr. 398/2005 a statuat ca drepturile suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu
constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție, care să nu permită modificarea sau chiar anularea lor de către legiuitor.
De asemenea, mai apreciază recurenta, trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare, stabilesc pe de o parte, că nici o cheltuială din fonduri
publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Examinând recursul, Curtea de Apel constată următoarele:
Așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în anul 2007, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu de odihnă, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Dispozițiile legale precitate prin care i s-a recunoscut dreptul funcționarului public la beneficiul primei anuale de concediu au fost succesiv suspendate prin art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 - până la 1 ianuarie 2002, termenul de suspendare fiind apoi succesiv prelungit prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 632/2002 până la 31 decembrie 2003, prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 513/2003, până la 32 decembrie 2004, prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 512/2004 până la 31 decembrie 2005, iar prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 până la 31 decembrie 2006.
După această dată, legiuitorul nu a mai adoptat nici un act normativ vizând suspendarea exercițiului dreptului și nici abrogarea ori înlăturarea acestuia.
Ca atare, Curtea reține că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturat existența pentru anii 2001 - 2006.
Dispozițiile legale precitate prin care s-a dispus suspendarea exercițiului dreptului nu mai pot fi supuse cenzurii pe calea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de contencios constituțional deoarece prerogativa acesteia se circumscrie exclusiv dispozițiilor legale în vigoare la data învestirii sale.
Or, cum legile de suspendare și-au încetat aplicabilitatea, cenzurarea constituționalității acestora revine exclusiv jurisdicțiilor judiciare care vor decide în fiecare caz în parte.
Pentru examinarea acestei chestiuni, Curtea are în vedere și statuările de principiu ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 233 din 15.03.2006) unde s-a examinat posibilitatea acordării primei de concediul pentru magistrați conform art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 introdus prin nr.OG 83/2000.
Astfel, în decizia precitată, Înalta Curtea reținut cu valoare de principiu că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudus jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat în perioada în care exercițiul dreptului a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență recunoscută, să fie vidat de substanță sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea.
Aceleași considerente au fost apoi reluate și dezvoltate creator de jurisdicția supremă și în Deciziile nr. XII din 5 februarie 2007 și nr. LXXVII din 5 noiembrie 2007.
Că este așa mai rezultă și din expunerea de motive și din conținutul prevederilor OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Față de argumentele mai sus expuse, pe care Curtea de Apel la împărtășește întru-totul, se constată că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale pertinente în materia litigiului de față, iar motivul de nelegalitate prevăzut la art. 304 pct. 9.pr.civ. invocat de ambele recurente nu este dat în cauză.
Așa fiind, recursul declarat de pârâți se va respinge ca nefondat în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B- în nume propriu și pentru MINISTRUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva Sentinței civile nr.390 din 14 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - --- -
Red./
2 ex./8.05.2008
Jud.fond.-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Eleonora Gheța Sergiu Leon
