Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 917/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 917/2008
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B - N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - N pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINAȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 576/CA din 20.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimații -, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari ( spor fidelitate).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de B N nu este timbrat, lipsind 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul declarat de BNp entru este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, prin memoriile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că recurentul B - Naf ost citat cu mențiunea achitării taxelor de timbru, pentru recursul promovat în cauză fila 9 din dosar, dar nu s-a conformat acestei dispoziții.
Curtea, din oficiu, în ceea ce privește recursul declarat de BNp entru în temeiul dispozițiilor art. 306.pr.civ. invocă excepția lipsei calității procesuale active a BN în promovarea recursului, iar cu privire la recursul declarat de B N, având în vedere că, nu s-au achitat taxele de timbru dispuse, în temeiul prevederilor dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 576 din 20 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al județului B-N și în consecință:
Pârâții au fost obligați în solidar la plata drepturilor solicitate de reclamant indexate cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă conform adresei nr. 8286/12 noiembrie 2007 IPJ B-N care face parte integrantă din sentință.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință, chematul în garanție a fost obligat la alocarea fondurilor către pârâtul MIRA B, necesare plății drepturilor reclamantului; pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,30 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prev.art.6 din OG nr. 38/2003, rep. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public sau personalului contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
În realizarea acestor dispozițiile legale, a fost emis Ordinul nr. 132/2004, care în art. 5.1 detaliază tranșele de vechime în muncă ale beneficiarilor sporului de fidelitate acordat, precum și procentele acestui spor calculate funcție de salariul de bază. art. 6 al aceluiași ordin statuează că sporul se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime.
Acordarea acestui drept a fost suspendată prin art. 2 al. 1 din OUG nr.118/2004privind acordarea unor drepturi salariale personalului din, potrivit cărora în anul 2005 aplicarea disp.art. 6 din nr.OG 38/2003, se suspendă.
Prin urmare, acest drept al polițiștilor s-a născut din lege, iar aplicarea lui a fost suspendată temporar, așa cum s-a arătat mai sus.
Potrivit art. 64, al.2 din Legea nr. 24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, suspendarea dreptului reclamanților la acordarea sporului de fidelitate, nu echivalează cu stingerea lui, ci a avut drept efect imposibilitatea realizării lui, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, respectiv întreg anul 2005.
Acest drept subzistă, s-a născut din lege și conferă beneficiarilor prerogativele necesare în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze prestația subiectivă a raportului, aceea de a le achita sumele de bani ce formează conținutul dreptului subiectiv.
Apărările pârâtului Ministerului Administrației și Internelor, în sensul că nu i-au fost alocate fondurile necesare pentru plata acestor drepturi ale personalului, nu este de natură să paralizeze acțiune a reclamanților, care se întemeiază pe dispoziții legale, respectiv art. 6 din OG nr. 38/2003, neabrogate nici în prezent.C puțin pentru considerentele expuse, instanța a apreciat că reclamanții și intervenienții au suferit un prejudiciu real prin neplata sporului de fidelitate pentru anul 2005, motive pentru care în realizarea dispozițiilor legale mai sus invocate a prevederilor art. 269 Codul muncii, cu aplicarea art. 91/1 din 188/1999 republic,privind statutul funcționarilor publici, a admis și a obligat pârâții de ord. 1 și 2 în solidar să plătească sumele corespunzătoare reprezentând spor de fidelitate, pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005, în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia, sume actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație, de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă a sumei conform adresei înregistrată la pârâta IPJ BN cu nr. 8286/12 noiembrie 2007 (24).
În temeiul art. 60 și urm.Cod procedură civilă, s-a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârât Ministerul Administrației și Internelor, urmând a fi obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin prezenta hotărâre întrucât în baza prev.art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție iar potrivit prev.art. 3 alin.1 pct.2 din RG nr. 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta are ca principală atribuție elaborarea proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Ministerul Administrației și Internelor, fiind o instituție cu finanțare integrală de la bugetul de stat, nu poate acorda drepturi bănești prevăzute de OG nr. 38/2003 decât în limita fondurile bugetare aprobate anual, conform art. 57 din acest act normativ, astfel că numai Ministerul Finanțelor Publice, în limita atribuțiilor conferite de Legea nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005, este în măsură să "aloce" fondurile pentru plata drepturilor bănești stabilite prin lege în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B-
Recurentul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca inadmisibilă.
În mod nelegal instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Administrației și Internelor, în consecință recurentul fiind obligat să pună la dispoziția Ministerului Administrației și Internelor sumele necesare plății drepturilor salariale către reclamanți reprezentând prime de vacanță pe perioada 2002-2005.
Instituția chemării în garanție, așa cum este reglementată de art. 60-63 Cod procedură civilă, reprezintă o formă de participare a terților la activitatea judecătorească ce conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea responsabilă ar pierde procesul.
În cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
Recurentul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B-N solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea și dispunerea respingerii acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată următoarele:
Prin art. 2 alin 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, pentru anul 2005 fost suspendată aplicarea art. 6 din OG nr. 38/2003, acest articol fiind tocmai cel care prevedea acordarea sporului de fidelitate polițiștilor.
Cum nici un act normativ succesiv acestei dispoziții legale nu a mai prevăzut plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, în bugetul alocat IPJ B-N nu au mai fost cuprinse sume destinate plății acestor drepturi.
Suspendarea dreptului nu echivalează cu amânarea plății sale, așa cum greșit a reținut instanța de fond, ci cu neacordarea dreptului pe perioada suspendării. Prin urmare, la încheierea perioadei de suspendare, dreptul se acordă, însă numai pentru perioada următoare încheierii, nu și retroactiv pentru perioada în care dreptul a fost suspendat.
Analizând recursurile promovate prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B-N, Curtea de apel constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.3 lit.b și raportat la art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru in sumă de 19,5 RON iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurentul a fost înștiințat ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul Consiliului local al mun.C N sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 26 martie 2008 (9), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
Cu privire la recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și excepția lipsei calității procesuale active a BN în promovarea recursului invocată din oficiu, în ședința de azi, Curtea de Apel constată următoarele:
Instanța din oficiu, și în raport de dispozițiile art. 137.pr. civilă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIE GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B- în promovarea recursului.
Hotărârile judecătorești produc efecte partes litigantes,care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în recurs.
Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze calea de ataca recursului, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
Recurentul nu a fost parte în litigiu în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea care trebuie să producă efecte în raport de alte persoane.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Delimitarea dintre calitate procesuală și interes, ca și condiții în promovarea unei acțiuni și prin extrapolare a unei căi de atac, în cursul derulării demersului judiciar nu este ușor de făcut.
care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes astfel că s-a apreciat că recurentul nu poate justifica, în speță, calitatea procesuală activă și în consecință se va admite excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și se va respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.3423 din data de 22 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B-
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B- împotriva sentinței civile nr. 576/CA/20.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red
Dact.
22.04.2008/2 ex.
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
