Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 924/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 924/2008
Ședința publică din 14 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 385/CA din 14.12.2007 pronunțată în dosarul nr. 2690-112/2007 al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu - prin SINDICATUL FINANȚE B -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 385/CA, pronunțată la data de 14.12.2007, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, membru al SINDICATULUI FINANȚE SED din cadruș B-N împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE consecința obligării pârâtului de rând I să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anul 2006, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, iar pârâtul de rând II a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare drepturilor salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a fost funcționar public al pârâtului, iar potrivit prevederilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării, care se impozitează separat".
Aceste prevederi legale au devenit neaplicabile prin legea de aprobare a bugetului de stat pentru anul 2006, suspendându-se acordarea acestora, suspendare care a operat pe perioada 1.01.2006 - 31.12.2006.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative sus menționate.
Or, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantei la această primă, iar la data formulării cererii suspendarea nu mai subzista, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal.
În raport de cele constatate, instanța de fond a admis cererea reclamantei, obligând pârâtul de rândul 1 la plata dreptului salarial pretins pe anul 2006, iar pârâtul de rândul II să fie obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății dreptului salarial cuvenit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, întemeiat pe prev. art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. în termen legal, pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că Legea nr. 188/1999 în forma sa republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie, potrivit art. 34 alin. 2, dreptul funcționarilor publici de a beneficia, pe lângă indemnizația de concediu, "de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Pârâții au mai arătat că din anul 2001, aplicabilitatea acestui text legal se suspendă, iar legiuitorul a urmărit suspendarea în continuare a acestui drept și nu poate fi dispusă plata primelor de concediu pentru anul 2006.
În aceste condiții, pârâții au apreciat că, atâta vreme cât măsura suspendării prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 a fost operantă potrivit actelor normative în vigoare la momentele respective, acordarea drepturilor solicitate de către reclamantă pentru anul 2006 este fără temei legal și angajarea în acest sens a unor cheltuieli din bugetul statului nu poate fi făcută.
Totodată, s-au invocat și prev. Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilesc că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Analizând recursul declarat de către pârâții prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca o măsură de sancționare a creditorului care este nediligent și care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege. În speță, însă, reclamantului nu i se poate imputa o stare de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizând implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia, orice susținere contrară fiind nefondată.
Apărările pârâtului referitoare la prescripția extinctivă nu pot fi primite întrucât prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca o măsură de sancționare a creditorului care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege iar, reclamantului nu i se poate imputa o stare de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizând implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia, termenul de prescripție începând să curgă de la momentul încetării suspendării.
Cât privește reactualizarea sumelor solicitate, Curtea reține că potrivit prevederilor art. 78 din Codul Muncii în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante instanța a reținut obligativitatea obligării pârâtei la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de pârâți ca fiind nefondat iar în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 385 din 14 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - G - - -
Red./dact /2 ex./16.04.2008.
Jud.fond.,
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
