Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 928/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 928
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în mun. B, Calea Națională, nr. 81, jud. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, cu sediul în mun. B,-, sector 3 împotriva sentinței nr. 123 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 4760/E/40/2008).
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru prim recurentă, lipsă fiind secund recurentul și reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta prim recurentei a solicitat admiterea recursului declarat de aceasta, pentru motivele invocate în scris, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea cererii reclamantei ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 17.11.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, pentru perioada 01.01.2004 - 01.03.2005, precum și diferența la primele de concediu care decurge prin acordarea acestor drepturi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și dobânda legală prev. de OG nr. 9/2000 aferentă acestor sume.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai arătat reclamanta că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea ei a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta DADR B, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul B și-a exprimat același punct de vedere prin întâmpinarea formulată în cauză, invocând totodată și excepția necompetenței materiale a instanței, apreciind că în soluționarea cauzei este competentă Curtea de Apel Suceava, având în vedere disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 3 alin. 1 Cod proc. civ.
Prin sentința nr. 123 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Botoșania respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul B și a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâții să acorde acesteia suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate de aceasta - funcționar public, începând cu data de 01.01.2004 până la data de 01.03.2005, precum și diferența la primele de concediu ce decurge din acordarea acestor drepturi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, s-a respins cererea reclamantei privind plata dobânzii legale prev. de OG nr. 9/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială invocată de pârâtul B, s-a apreciat că reclamanta a chemat în judecată unitatea cu care a avut raport de serviciu, respectiv DADR B, situație în care competența de soluționare a cauzei, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine Tribunalului Botoșani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Față de lipsa prevederii acestor sporuri prin OG nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarului public pentru anul 2007, s-a constatat că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, întrucât abrogarea trebuie realizată doar în condițiile prev. de art. 62 din Legea nr. 24/2000, respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Referitor la solicitarea reclamantei privind plata dobânzii legale prev. de OG nr. 9/2000, instanța de fond a respins-o pe considerentul că această dobândă se aplică litigiilor comerciale, iar reclamantei pentru drepturile solicitate i s-a aplicat indicele de inflație.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
În motivarea recursului său, DADR B arată că neonorarea drepturilor solicitate de reclamantă nu este culpa sa, cu atât mai mult cu cât a respectat actele normative privind salarizarea funcționarilor publici, respectiv OUG nr. 92/2004 și OUG nr. 2/2006, având totodată obligația de a respecta Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare. Ori, în bugetele aprobate acestei instituții, în perioada 2004-2005 și în continuare nu au fost prevăzute credite bugetare cu această destinație.
Mai susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamantă, întrucât această instituție este finanțată și subordonată B, fiind ordonator secundar de credite.
B, în recursul declarat, susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 3 pct. 1 Cod proc. civ. și disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, arată că s-a refuzat plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare solicitate de către funcționarii publici, motivat de faptul că plata acestora a fost suspendată printr-o serie de acte normative.
Mai mult, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de ordonatorul principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii, iar funcționarii publici au un statut legal și nu contractual, drepturile salariale ale acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
În consecință, susține recurentul, sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale, care însă nu cuprinde acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor asemenea suplimente, apreciind că instanța nu poate să dispună acordarea acestor suplimente atâta timp cât cuantificarea acestora nu a fost reglementată prin lege.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanta nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin Hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Recursurile sunt însă întemeiate în ce privește capătul de cerere al reclamantei referitor la acordarea diferenței la prima de concediu.
Astfel, potrivit disp. art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cusalariul de bazădin luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
De asemenea, potrivit disp. art. 31 alin. 1) din același act normativ, "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Din cuprinsul textelor legale mai-sus citate rezultă, fără putință de tăgadă, că la calcularea indemnizației de concediu nu intră cele două suplimente la care reclamanta are dreptul potrivit legii, aceasta fiind egală cu salariul de bază în care nu este inclus nici un spor.
Prin urmare, hotărârea tribunalului în ce privește pretențiile reclamantei vis-a-vis de acest aspect, a fost dată cu aplicarea greșită a legii, caz de casare prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Așa fiind, instanța, în baza art. 312 alin. 1)-3) Cod proc. civ. va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica parțial sentința tribunalului, în sensul că va fi respins ca nefondat, capătul de cerere al reclamantei referitor la acordarea diferențelor la prima de concediu pretinse că ar decurge prin acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Celelalte dispoziții ale sentinței fiind legale și temeinice pentru motivele expuse mai sus, vor fi menținute.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, cu sediul în mun. B, Calea Națională, nr. 81, jud. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, cu sediul în mun. B,-, sector 3 împotriva sentinței nr. 123 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința recurată și înlătură mențiunea privind obligarea pârâților la plata diferenței primelor de concediu.
Menține celelalte prevederi ale sentinței civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. MA
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 26.05.09
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
