Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 935/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 935/R/
Ședința publică din 17 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat cu sediul în Pitești-, județul A, împotriva sentinței nr. 381/CA/20 iunie 2008, pronunțată de Tribinalul A - Secția Civilă - Complet Specializat în Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții - reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, consilier - juridic pentru pârâtulINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, lipsă fiind ceilalți intimați - pârâți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la dat de 03 octombrie 2008, întâmpinare din partea intimatului Ministerul Economiei Și Finanțelor.
Consilier - juridic, depune la dosar întâmpinare din partea pârâtului A, pe care instanța o califică drept concluzii scrise având în vedere momentul depunerii ei. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenți, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, dar nu înainte de pronunțare, la ora 1200s-a depus la dosar, prin biroul registratură întâmpinare din partea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
F
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 25.01.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul de Poliție al Județului A și Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtului A la plata despăgubirilor reprezentând spor de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 1.09.2002 și până la 31.03.2006, actualizate cu coeficientul de inflație, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare, la plata despăgubirilor reprezentând drepturi bănești acordate începând cu 1.04.2006 de OG nr.27/2006 ofițerilor de poliție judiciară detașați la, actualizate cu indicii de inflație și obligarea și să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt ofițeri de poliție judiciară desemnați ca organe de cercetare penală ale poliției judiciare, numiți prim ordin al MIRA, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sunt încadrați la IPJ A, care le plătește drepturile salariale.
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, ofițerii de poliție judiciară, detașați la, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004 iar actul normativ respectiv conține prevederii discriminatorii, cu privire la salarizarea polițiștilor, ce contravin art.2 alin.3 din nr.OG137/2000.
În cauză, nu există un scop legitim care să justifice dezavantajarea lor prin neacordarea sporului de 30% în perioada pretinsă prin acțiune, astfel că au fost supuși unui tratament discriminatoriu față de polițiștii de poliție judiciară care au beneficiat de acest spor, având în vedere că au aceleași atribuții ca ofițerii de poliție judiciară detașați la.
Prin neacordarea acestui spor s-a creat o inegalitate de tratament și o discriminare față de cei care beneficiază de acest spor.
Sunt îndreptățiți la acordarea acestui spor de la data de 1.09.2002, data când s-au aplicat dispozițiile nr.OUG43/2002, până la data de 31.03.2006, data anterioară intrării în vigoare a nr.OUG27/2006, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății.
Pentru aceleași considerente au dreptul ca, începând cu data de 1.04.2006, să li se plătească un salariu corespunzător ofițerilor de poliție judiciară detașați la, care beneficiază de alți indici de salarizare, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății.
Prin întâmpinările formulate, pârâtul MIRA a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, iar pârâtul MEF a invocat excepția lipsei calității sale procesual-pasive, excepție admisă de instanță pe considerentul că între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice directe.
Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința civilă nr.381/CA/20.06.2008 a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, mai întâi, că excepția prescripției parțiale la acțiune este întemeiată și a admis-o pe considerentul că, potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, "dreptul la acțiune, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", termen care este de 3 ani, astfel cum se prevede la art.3, din același act normativ.
Ca atare, acțiunea reclamanților nu privește decât ultimii 3 ani calculați de la data introducerii acțiunii, respectiv perioada 25.01.2005 - 25.01.2008.
Acțiunea reclamanților de obligare a pârâtului A la plata sporului de 30% pe perioada 9.01.2005 - 31.03.2006 și la plata salariului calculat în aceleași condiții ca pentru polițiștii de poliție judiciară din cadrul A, începând cu data de 1.04.2006, este neîntemeiată și a fost respinsă, deoarece: dispozițiile art.27 alin.4 din nr.OUG43/2002, precum și ale nr.OUG27/2006, la care au făcut trimitere în acțiune, se referă la salarizarea polițiștilor de poliție judiciară numai pe perioada cât aceștia au fost detașați la.
Ca atare, această salarizare nu are caracter permanent, ea încetându-și efectele odată cu detașarea.
Nu s-a dovedit de către reclamanți că au fost detașați la, iar acest organ nu le-a achitat drepturile salariale cuvenite, potrivit legii.
Nu există discriminare între reclamanți și polițiștii detașați la, cu privire la salarizare, salariul de bază și sporuri.
Această problemă de drept a fost dezlegată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârile nr.418 și 419/2007, care a statuat că nu există discriminare.
Este dreptul legiuitorului ca, în raport de competențele ce decurg din calitatea de ofițeri de poliție judiciară și apartenența la o anume structură, să stabilească salarizarea diferențiată între polițiști.
Cu privire la perioada pretinsă, instanța reține că reclamanții, prin acțiunea formulată de apărător, au solicitat acordarea drepturilor în raport de perioada efectiv lucrată.
Este neîntemeiată și cererea acestora de obligare a pârâtului, de a asigura fondurile necesare plății drepturilor pretinse prin acțiune.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs, în termen legal, recurenții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea, fără a ține cont de dispozițiile art.28 din OUG nr.43/2002, care prevăd că ofițerii de poliție judiciară, detașați la DNA, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce trebuie aplicat tuturor categoriilor de ofițeri de poliție judiciară, deoarece altfel se creează practici discriminatorii, care avantajează numai anumite persoane.
Or, nu există nici un scop legitim care să justifice dezavantajarea recurenților prin necalcularea acestui spor, având în vedere că și ei au răspundere în efectuarea urmăririi penale, reținerea preventivă și întocmirea actelor de terminare a urmăririi penale.
- prin acordarea acestui spor în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție, s-a creat o inegalitate, un tratament diferențiat și, chiar, o discriminare în raport de cei ce beneficiază în prezent de asemenea drepturi;
- de asemenea, nu s-a avut în vedere art.6 din Codul muncii, care stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă, le sunt recunoscute drepturile la plata egală a unei munci egale.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate prin admiterea acțiunii lor.
Examinând, global, criticile prezentei căi de atac prin prisma temeiului de drept invocat, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, recurenții au făcut dovada calității de ofițeri de poliție judiciară ce-și desfășoară activitatea în cadrul
Ca atare, salarizarea acestora se face conform OG nr.38/2003, iar nu în raport de prevederile OUG nr.43/2002 sau OG nr.27/2006, cum greșit apreciază aceștia.
E drept că, potrivit art.28 alin.5 din OUG nr.43/2003, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul DNA beneficiază de un spor de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție", situație logică având în vedere atât specificul noilor atribuții primite, cât și al structurii în care desfășoară noua activitate.
Or, sub acest aspect, această diferențiere între munca prestată și structura funcțională, determină și imposibilitatea aplicării acelorași reglementări privind salarizarea.
Ca atare, instanța nu poate acorda mai mult decât a dorit legiuitorul, neputând, într-un litigiu de drept comun, să cenzureze actele normative ale puterii legislative, cu excepția jurisdicției constituționale care, are o anume autoritate.
Atâta vreme cât nu există temei legal, o asemenea cerere este nejustificată.
În ceea ce privește critica vizând criteriul de discriminare al celor două categorii de ofițeri, nici aceasta nu poate fi primită deoarece salarizarea acestora este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a scopului sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție legat de acordarea sporului la salarii solicitat de recurenți numai unora dintre ofițerii de poliție judiciară, este prevăzut, așa cum s-a arătat, numai ofițerilor și ofițerilor detașați în carul DNA.
Diferențierea de tratament nu este discriminatorie, ci are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții ce nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă ICCJ, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitate diferită datorată complexității activității desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, tipologia diferită a cazurilor de corupție.
Cu alte cuvinte, specificul muncii celor două categorii de ofițeri a determinat și o remunerație diferită, fără a fi încălcat art.6 Codul muncii, fiecare privind salariul egal în raport de munca egală prestată.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile OG nr.38/2003 și Legea nr.137/2000, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, ,toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.381/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribinalul A - Secția Civilă - Complet Specializat în Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
29.10.2008
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Dumitru, Ioana Bătrînu
