Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 935/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 935
Ședința publică din data de 6 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 2: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 3: Monica Niculescu
GREFIER: ---
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ în contradictoriu cu intimatul reclamant -IU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței nr. 2886/31.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - secția a IX-a în dosarul nr-, iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat și judecarea în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2886/2008 a Tribunalului București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul -IU împotriva pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ A JUDEȚULUI I (în prezent DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ ), aceasta din urmă fiind obligată să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 07.05.2001 - 31.06.2005, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
În motivarea acestei sentințe, tribunalul a reținut că drepturile solicitate de reclamant își găsesc temei în art. 31 din Legea nr. 188/199 (fostul art. 29), text suspendat succesiv prin OUG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, iar "la data expirării duratei de suspendare a actului normativ, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Până la indicarea în mod expres a cuantumurilor celor două suplimente solicitate, tribunalul a apreciat că reclamantului i se cuvine, însă nu a aplicat procentele solicitate, apreciind că instanța nu se poate substitui nici puterii legislative, nici puterii executive în aprecierea procentuală a acestor sporuri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ I, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, a arătat că sumele solicitate nu au fost incluse în buget, nefiind prin urmare posibilă acordarea lor, iar acordarea lor a fost suspendată succesiv, neexistând astfel obligația de plată.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care trebuie citit, în vederea interpretării, în integralitatea sa,
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
2. Pentru început trebuie subliniat că, din economia acestui text, reiese că alin. 1 nu face altceva decât să stabilească elementele din care se compune salariul funcționarilor publici, text care - citit împreună cu alin. 3 (care folosește, de asemenea, indicativul prezent) - induce concluzia că acestea vor fi elementele componente ale salariului funcționarilor publici din viitoarea lege privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Din înseși denumirile legiuitorului, suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, reiese că acestea se vor acorda în considerarea specificului fiecărui post, sub diferite forme (nu rezultă de nicăieri că urmează a fi stabilit procentual).
De altminteri, nici reclamantul nu este în măsură a indica nici temeiul procentului solicitat (nici măcar de ce e procent și nu, spre pildă, sumă fixă), nici de ce este privit ca un "spor", nici ce anume criterii trebuie avute în vedere la acordarea lui, mai exact ce anume acoperă acest supliment al postului, respectiv supliment corespunzător treptei de salarizare.
3. Prin urmare, instanța de recurs consideră că pretinsul drept de creanță al reclamantului nu poate fi privit ca o "valoare patrimonială" care să constituie un "bun " în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu doar pentru că nu are o configurație juridică care că constituie o bază suficientă în dreptul intern, dar mai ales pentru că, așa cum s-a subliniat, menționarea celor două componente ale salariului funcționarilor publici urmează a constitui elemente ale viitoare salarizări unice.
Această viitoare reglementare le va și defini, va menționa ce anume acoperă fiecare, cui se acordă, în ce limite și în considerarea căror criterii.
Spre pildă, în diversele proiecte ale viitoarei legi unice de salarizare a funcționarilor publici, suplimentul postului se determină în funcție de complexitatea, importanța și atribuțiile postului, de competențele necesare pentru ocuparea acestuia și responsabilitățile funcționarului public care ocupă postul, de clasificarea funcției publice, de categoria funcției publice, precum și de condițiile specifice prevăzute pentru ocuparea funcției publice, iarsuplimentul corespunzător treptei de salarizarecuantifică diferențierea funcționarilor publici în considerarea performanței profesionale individuale și a vechimii în treapta de salarizare. În fapt, suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie diferența dintre diferitele trepte de salarizare, proiectul de lege stabilind condițiile în care se face avansarea în treapta superioară, mai exact în funcție de vechimea în treapta din care se avansează coroborată cu calificativul de cel puțin "bine" la evaluarea performanței individuale.
4. Or, toate aceste lipsuri ale actualei reglementări fac ca aceasta să nu fie suficient de conturată juridic pentru a constitui un "bun" în înțelesul art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar această lipsă de configurație juridică se datorează, așa cum s-a arătat opticii legiuitorului, de a cuantifica aceste elemente în componența salariului funcționarilor publici în viitoarea lege unică de salarizare.
5. Ca o argumentare suplimentară în ceea ce privește exclusiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, Curtea observă că acesta se regăsește, pentru întreaga perioadă de referință, ca element component al salariului funcționarilor publici, așa cum se va arăta mai jos, chiar dacă nu este denumit expressis verbis astfel.
Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la momentul adoptării ei, "(1) Fiecare clasă se împarte în trei trepte. Structura ierarhică a treptelor este următoarea: treapta a 3-a, treapta a 2-a și treapta 1, ca nivel maxim.
(2) Fiecare treaptă corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
Prin OUG nr. 82/2000 cele două alineate ale art. 12 au devenit art. 11 și 12 ale legii, astfel "iecare clasă se împarte în trei grade. Structura ierarhică a gradelor este următoarea: gradul 3, gradul 2 și gradul 1, ca nivel maxim", art. 12 stabilind că "Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
Prin urmare, la acel moment, gradul reprezenta nivelul de salarizare care anterior a fost treapta de salarizare, după cum s-a arătat mai sus.
În considerarea acestei reglementări, însăși Legea nr. 161/2003 rivind p. unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care - prin Titlul IIIReglementări privind funcția publică și funcționarii publici- a introdus următoare formă a art. 29:
"(1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Aceeași Lege nr. 161/2003 a structurat astfel, în art. 14, funcțiile publice de execuție: "Funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:
a) superior, ca nivel maxim;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant".
Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a reformulat textul art. 29 alin. 1 lit. ca"suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Or, acest supliment corespunzător treptei de salarizare nu reprezintă altceva decât diferența de salariu dintre un funcționar public aflat în aceeași categorie, având același grad și aceeași clasă, dar pe trepte diferite de salarizare, adică plusul la salariu obținut de funcționarul aflat într-o treaptă superioară de salarizare.
Această diferență, acest supliment corespunzător treptei de salarizare a fost acordat reclamantului în întreaga perioadă de referință, în considerarea reglementării exprese din diferitele acte normative care au reglementat în timp salarizarea funcționarilor publici, în suplinirea lipsei preconizatei și mult așteptatei legi unice de salarizare.
Întrucât pretențiile reclamantului vizează perioada de referință 2004 - 2005, instanța va examina reglementările incidente în materia salarizării în această perioadă de referință.
OUG nr. 192/2002 este actul normativ care a reglementat salarizarea funcționarilor publici în anul 2004, ca prim an al perioadei de referință în prezenta cauză.
Legea nr. 188/1999 la momentul adoptării OUG nr. 192/2002 prevedea în art. 11 că "iecare clasă se împarte în trei grade. Structura ierarhică a gradelor este următoarea: gradul 3, gradul 2 și gradul 1, ca nivel maxim", iar potrivit art. 1 "fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare".
De asemenea, art. 29 alin. 1 din aceeași lege arăta, la vremea aceea, astfel:
"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d)suplimentul gradului".
Or, OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici prevedea în art. 5 alin. 2 și 3 următoarele:
"(2) În cadrul fiecărei categorii salariile de bază se diferențiază pe 3 clase, iar în cadrul acestora pe 3 grade, astfel încât să se asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și cu experiența acesteia în activitate.
(3) În cadrul fiecărei clase diferențierea salariilor de bază se face pe un număr de 3 grade, asigurându-se diferențierea salariilor de bază individuale atât în raport cu condițiile prevăzute de lege pentru avansarea în grad, cât și cu calitățile personale dovedite în activitate".
Din lecturarea anexelor la ordonanță se poate observa cu ușurință că suplimentul gradului 1 pentru funcția de consilier, categoria a, clasa 1 (cu salariu de bază de 8.470.000 lei) în raport de gradul inferior, adică 2, al aceleiași funcții de consilier, categoria a, clasa 1 (cu salariu de bază de 7.405.000 de lei) este de 1.065.000 de lei (anexa 2 b - paratul propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al casei naționale de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, al inspecției muncii, al casei naționale de asigurări de sănătate și al agenției naționale pentru ocuparea forței de muncă).
OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 prevede în art. 5 alin. 1 că "Pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție se stabilesc trei trepte de salarizare, potrivit anexelor nr. I - IV".
Din lecturarea anexelor se poate observa cu ușurință că, spre pildă,suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 2 pentru funcția publică de consilier, expert, inspector, consilier juridic, clasa 1, grad profesional superior (cu salariu de bază de 9.823.000 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 3, aceleiași funcții publice de consilier, expert, inspector, consilier juridic, clasa 1, grad profesional superior (cu salariu de bază de 8.536.000 de lei) este de1.287.000 de lei(anexa 4 Bao rdonanței).
La fel, spre pildă,suplimentulcorespunzător treptei de salarizare 1 pentru funcția publică de auditor, clasa 1, grad profesional principal (cu salariu de bază de 7.608.000 de lei) în raport de treapta de salarizare inferioară, adică 2, aceleiași funcții publice de auditor, clasa 1, grad profesional principal (cu salariu de bază de 6.746.000 de lei) este de862.000 de lei(anexa 4 Bao rdonanței).
Cât timp singura diferență între cele două categorii de funcții din fiecare exemplu este treapta de salarizare, suplimentul de salariu menționat nu poate constitui decât acea componentă a salariului funcționarului public care se regăsește menționată în Legea nr. 188/1999 la art. 31 alin. 1 lit. d, cu titlu de suplimentul corespunzător treptei de salarizare (care va fi, în viitoarea reglementare unică de salarizare a funcționarilor publici, o componentă distinctă de salariul de bază).
Întreaga redare de mai sus a situației suplimentului treptei de salarizare în mai sus pomenitele acte normative, chiar dacă acesta nu e reglementat cu acest titlu, subliniază o dată în plus că reglementarea art. 31 este una de principiu, consacrând reperele de cuantificare a salariilor funcționarilor publici într-o viitoare lege unică a salarizării.
A admite opinia reclamantului și, implicit, acțiunea acestuia, ar însemna ca instanța să creeze ea însăși și să aplice o nouă lege a salarizării, contravenind astfel principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituție.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea apreciază sentința tribunalului ca nelegală, astfel că - în temeiul disp. art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9.pr.civ. - o va modifica în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ împotriva sentinței civile nr. 2886/31.10.2008 a Tribunalului București, pronunțată în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -IU și, în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul -IU împotriva pârâtei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
---
Red./dact.MN/MN
2 ex, 22.04.2009
Jud. fond
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion, Cristina Petrovici, Monica Niculescu
