Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 939/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 939/2008
Ședința publică din data de 16 APRILIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 18/11.01.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și cu reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, - - -, -, A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă consilier juridic, pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, care depune copie a legitimației și a ordinului de deplasare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. și că la data de 09.04.2008 pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Sad epus întâmpinare, în 2 exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 18 pronunțată la data de 11.01.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul și obligat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție a Județului S, precum și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli, să aloce și să achite sumele cxuvenite ca drepturi salariale (spor de fidelitate pe anul 2005, respectiv prima de concediu pe anii 2004-2006 calculate în mod cumulat în vederea brută conform adresei (și tabelului) emis de IPJ S nr.15631/07.12.2007 care face parte intergantă din prezenta hotărâre și anume spor fidelitate 4984 și primă de concediu 6127; spor fidelitate 0 și primă de concediu 1412, D spor de fidelitate 2.042 și primă de concediu 2.993, 2.145 și primă de concediu de 2.600, spor de fidelitate 0 și primă de concediu 2.613, spor de fidelitate 1.361 și primă de concediu de 2.571, spor de fidelitate 0 și primă de concediu 2.655, 0 și primă de concediu 2.735, spor de fidelitate 0 și primă de concediu 2.335, spor de fidelitate 1.397 și primă de concediu 2.510, spor de fidelitate de 618 și primă de concediu de 1.957, spor de fidelitate de 2.520 și primă de concediu de 2.969, spor de fidelitate de 2.262 și primă de concediu de 2.936, A spor de fidelitate 1.562 și primă de concediu de 2.972, spor de fidelitate de 11 și primă de concediu de 773, spor de fidelitate de 11 și primă de concediu de 749, L spor de fidelitate 0 și primă de concediu de 659,; sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței și până la data plății efective; totodată prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâților pentru data aceleași drepturi.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că drepturile salariale solicitate de reclamanți sunt prevăzute de art.6 din O:G nr.38/2003 respectiv art.37 pct.2 din G nr.38/2003 și ele au fost suspendate în mod succesiv prin diferite acte normative, așa cum se arată pe larg, în cererea introductivă de instanță.
Cu toate că arată instanța în prezent normele legale suspensive și-au încetat activitatea, reclamanții nu beneficiază de drepturile bănești cuvenite, pe motiv că ele nu sunt cuprinse în bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor la care sunt angajați și respectiv care participă pe linie ierarhică la executarea bugetului anual de stat, propus și gestionat de -
Față de această împrejurare, arată instanța că dincolo de orice alte argumente juridice pe care le invocă reclamanții - că dreptul fundamental la proprietate în sensul de "bun" și "speranță legitimă" așa cum rezultă din interpretarea dată de cu referire la Protocolul nr. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este grav încălcat de autoritatea executivă, în sens larg, care nu a făcut demersurile necesare în vederea onorării de îndată a obligațiilor corelative unor drepturi care au fost la un moment dat restrânse, deși Legea fundamentală prevede fără echivoc că o atare măsură se poate lua "numai dacă este necesară într-o societate democratică" și se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav (art. 53 din Constituția României).
Tot legea fundamentală prevede că "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme." iar dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate" (art.1 alin.3; art.44 alin. 1 din Constituția României).
Față de aceste norme și principii fundamentale care stau la baza unei societăți democratice, lipsirea în continuare a reclamanților de drepturile legal cuvenite nu poate fi în nici un fel justificată, cu atât mai puțin prin argumente de ordin financiar administrativ.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Prin demersul inițiat Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale a ministerului, în considerarea că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios, în litigiile de muncă cererea de chemare în garanție nu este admisibilă, nefiind aplicabile disp. art. 60 - 63.pr.civ. iar o obligație de garanție nu există, simplul fapt al calității de ordonator de credite nu conferă o garanție legală din partea ministerului pentru eventuale sume ce ar trebui plătite într-un raport rezultat din contractul de muncă.
În plus, relevă recurentul că, în conformitate cu prev. nr.HG 386/2007, ministerul doar elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul bugetului precum și proiectul legii de rectificare, operând rectificările corespunzătoare; că legea bugetară poate fi modificată doar prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, nu permite cheltuieli pentru limitele prevăzute, iar potrivit art. 4 din nr.OG 22/2002, ordonatorii de credite au obligația de a vira credite în condițiile legii pentru asigurarea creditelor necesare instituțiilor din subordine și pentru efectuarea de plăți stabilite prin titluri executorii, Ministerul Internelor fiind singura parte obligată în raportul dedus judecății și în măsură să asigure sursele necesare plăților.
Examinând argumentele aduse prin recursurile declarate, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că activitatea intimatilor-reclamanți este finanțată de la buget, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, ministerul poate figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale și nici faptul că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale, procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține de recurent că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată recurenților, entitățile recurente având obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina entităților implicare pentru a cuprinde în proiectele de buget sume neprevăzute, respectiv sume stabilite ca drepturi prin dispozițiile aplicabile funcționarilor publici sau sume ce ar rezulta din hotărâri judecătorești.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurenților de a lua ei însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Așadar, constatându-se că nu sunt motive întemeiate Curtea în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 18 din 11.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.FT/dact.SM
2 ex./21.04.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Rodica Filip, Floarea Tămaș
