Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 941/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 941/2008
Ședința publică din data de 16 APRILIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 5/CA/09.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE prin DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B N și cu reclamantul, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statuari - drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5/CA/2007 pronunțată la data de 09.01.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Na fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție a Județului B N și în consecință au fost obligați pârâții în solidar să calculeze și să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prime de concediu aferente anilor 2004 - 2006 actualizate până la data plății efective în raport de rata inflației.
Totodată prin aceeași hotărâre a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanațelor să vizeze fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite prin hotărâre în favoarea reclamantului.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că pretențiile reclamantului sunt justificate în raport cu dispozițiile OG nr.38/2003; că deși aceste dispoziții au fost suspendate la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare, potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 au reintrat în vigoare.
Referitor la cererea de chemare în garanție a reținut de asemenea instanța că se justifică în raport cu dispozițiile Legii nr.500/2002 și a HG nr. 208/2005 ce instituie ca principale atribuții ale MEF elaborarea proiectului de buget, a legilor de rectificare operând rectificarea corespunzătoare.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N în numele Ministerului și Finanțelor, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Prin demersul inițiat recurentul a arătat că în litigiile fundamentate pe raporturi de muncă, cererea de chemare în garanție nu este admisibilă, nefiind aplicabile dispozițiile art.60 pr.civ. iar a obligației de garanție nu există, simplul fapt al calității de ordonator de credite nu conferă o garanție legală din partea ministerului pentru eventuale sume ce ar trebui plătite într-un raport de serviciu.
În plus, relevă recurentul că, în conformitate cu prev. nr.HG 386/2007, ministerul doar elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul bugetului precum și proiectul legii de rectificare, operând rectificările corespunzătoare; că legea bugetară poate fi modificată doar prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, nu permite cheltuieli pentru limitele prevăzute.
Examinând argumentele aduse prin recursurile declarate, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că activitatea intimatului-reclamant este finanțată de la buget, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, ministerul poate figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale și nici faptul că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale, procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține de recurenți că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată recurenților, entitățile recurente având obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina entităților implicare pentru a cuprinde în proiectele de buget sume neprevăzute, respectiv sume stabilite ca drepturi prin dispozițiile aplicabile funcționarilor publici sau sume ce ar rezulta din hotărâri judecătorești.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurenților de a lua ei însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Așadar, constatându-se că nu sunt motive întemeiate Curtea în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 5/CA din 09.01.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.FT/dact.SM
2 ex./21.04.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Rodica Filip, Floarea Tămaș
