Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 947/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 947
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 603 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE ALJUDEȚULUI D, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimații pârâți nu au depus întâmpinare.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea promovată, reclamantul chemat în judecată pârâții D, IGPR B, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și MEF, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OH 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, în sumele cuvenite pentru perioada ianuarie -01.04.2005, actualizate cu rata inflației.
Reclamantul a mai solicitat că prin sentința ce se va pronunța să se dispună, obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anul 2004, sumă egală cu salariul net de bază din luna anterioară intrării în concediu, actualizată cu rata inflației la data efectivă a plății.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este funcționar public cu statut special - polițist, și în conformitate cu art.6 din OG 38/2003 aprobată prin nr.353/2003, beneficiază de spor de fidelitate din salariul de bază, și că acest drept i-a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004. Ori, chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat, considerent care este întărit de faptul că plata acestui sport a fost reluată în anul 2006.
Învederează și că, dispozițiile art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Cum însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, a se considera astfel contravine art.53 din Constituția României și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, faptul că printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de fidelitate, iar ulterior a fost suspendată aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în anul 2005 deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în anul 2005, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
În drept invocă prevederile menționate mai sus, dar și practica judiciară concretizată la nivel superior prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005
Cu privire la prima de concediu a arătat că prin art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu și, în consecință, în baza acestui text, din anul 2004 trebuia să beneficieze de prima de vacanță. Aceste drepturi nu i-au fost acordate întrucât prevederea referitoare la plata primei de vacanță a fost suspendată.
Consideră că această stare de fapt este total în afara legii, întrucât drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții sau limitări, acestea fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Mai susține reclamantul că, un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat, nu mai poate fi anulat. Deosebit de aceasta, art. 41 alin.2 din Constituție prevede că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele precum și în situații specifice.
Ori, a admite posibilitatea suspendării aplicării prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului de concediu de concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale.
Apreciază și că, această măsură a suspendării, care în fapt anulează aplicarea unei componențe esențiale a dreptului câștigat, aduce atingere însăși existenței acestui drept, încălcându-se dispozițiile art.53 din Legea Fundamentală.
In cauză a fost depusă întâmpinare de către pârâtul MIRA prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In cauză a fost depusă cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, de către pârâtul MIRA, motivat de faptul că o eventuală admitere a acțiunii reclamantului va determina imposibilitatea ca MIRA să pună în executare hotărârea instanței, câte vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.603 din 3.03.2008 a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților MIRA, IPJ D, Române și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.
A obligat pârâții MIRA, IGPR B, B și IPJ să plătească reclamantului contravaloarea sporului de fidelitate aferent perioadei ianuarie - 1 aprilie 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data achitării efective.
A obligat pârâții MIRA, IGPR B, B și IJP D la plata către reclamant a contravalorii primei de concediu pentru anul 2004, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A respins acțiunea față de MEF
A respins cererea de chemare în garanție a MEF B formulată de MIRA
În considerentele sentinței s-a reținut cu privire la sporul de fidelitate următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministerului d e interne.
Reclamantul este funcționar public cu statut special - adeverința depusă la dosar.
Este adevărat că, aplicarea dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003 a fost suspendată în anul 2005 prin OUG nr.118/2004 aprobată cu completări prin nr.28/2005, suspendarea operând însă numai pe perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005.
Nici prin Legea bugetului de stat pe anul 2006 (nr.379/15.12.2005) și nici printr-un act normativ ulterior această suspendare nu a mai fost prelungită, astfel că începând cu anul 2006, reclamantului i s-a plătit sporul de fidelitate la care era îndreptățit, astfel cum și acesta precizează în cuprinsul cererii de chemare în judecată
În considerentele Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii (MO nr.233/2006) s-a precizat că suspendarea exercițiului unui drept nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența, dreptul la acțiune născându-se la data încetării oricărei cauze de suspendare ori ce neaplicare a reglementării respective.
În speță, suspendarea aplicării dispozițiilor art.6 din OG 38/2003 în anul 2005 nu a înlăturat existența dreptului reclamantului de a i se plăti sporul de fidelitate pentru intervalul l ianuarie - 31 decembrie 2005, acesta fiind îndreptățit să solicite calcularea și plata sporului respectiv întrucât la 31 decembrie 2005 încetat orice cauză de suspendare sau de neaplicare a dispozițiilor art.6 din OG nr.30/2003, pe cale de consecință dreptul său la acțiune născându-se la data de 1 ianuarie 2006. Cu privire la cererea privind neacordarea primei de concediu de odihnă pe anul 2005 și 2006, instanța apreciază că cererea este întemeiată, urmând a fi admisă.
In conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Insă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că, prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalul Dolj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
In speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Ca urmare, pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu încălcarea lui, cu lipsirea de substanță este necesar ca după încetarea
suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produc pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului
De altfel, art.64 din 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al suspendării legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Cererea de chemare în garanție a. este neîntemeiată.
Invocarea de către pârâtul a imposibilității de a pune în executare a hotărârilor instanței, atâta vreme cât nu există fonduri alocate special cu această destinație, nu are relevanță juridică.
Astfel,. - ca ordonator principal de credite - poate să solicite rectificarea bugetară, proporțional cu sumele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, obligațiile ce îi revine de a depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plății primelor de concediu, cu respectarea procedurilor specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2007.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.2 din OG 22/2002 - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii,. are obligația să
dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a sumelor necesare pentru plata primelor de concediu, stabilite prin titluri executorii, iar. are obligația "de drept" și legală de a vira aceste sume potrivit HG 208/2005.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în garanție va fi respinsă.
În conformitate cu dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul A. acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențele necesare la.. în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești aferente perioadei solicitate, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că este salariatul Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor, la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor, jud. D în funcția de referent (polițist detașat de la IPJ D), începând cu data de 1.04.2005, salarizarea efectuându-se conform OG 38/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Conform OG 38/2003 pentru activitățile desfășurate în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
În mod greșit instanța de fond nu a acordat prima de concediu decât pentru anul 2004 nu și pentru anii 2005 - 2006 conform prevederilor 37 alin. 2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiind de prima pentru concediu de odihnă.
A solicitat modificarea sentinței pronunțate, în sensul acordări sporului de fidelitate pe tot anul 2005 precum și plata primelor de concediu de odihnă pentru anii 2005 și 2006.
Recursul este fondat.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt neîntemeiate.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamant, se va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâtele la plata primei de CO pentru anii 2005 - 2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 603 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâtele la plata primei de CO și pentru anii 2005 - 2006 actualizată la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Ex.2/
Jud. Fond LCB.
22 Mai 2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
