Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 947/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 947
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, G, G, G, S în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Direcția Politiei de Frontiera T și Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T, împotriva sentinței civile nr. 82/CA/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă avocat, pentru pârâtul T se prezintă consilier juridic, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamanților recurenți.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului intimat T și întâmpinare, în 3 exemplare, un exemplar se înmânează avocatului reclamanților recurenți.
Avocatul reclamanților recurenți și reprezentantul pârâului intimat T arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar ca practică judiciară decizia civilă nr. 92/22.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-
Reprezentantul pârâtului intimat T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 25.08.2008 reclamanții, G, G, G, S au chemat în judecată în calitate pârâții pe Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Direcția Politiei de Frontiera T și Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata primelor de concediu egale cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu ce i se cuvin pe anii 2002- 2003 in calitate de polițiști-funcționari publici din cadrul MIRA, sume actualizate cu coeficientul de inflație, fara cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii se arata ca reclamanții au calitate de politisti- funcționari publici cu statut special ce le-au fost conferite prin art. 1 din L 360/2002 iar acest statut atrage beneficiul primei de vacanta prev. de L 188/99 drept care nu a fost acordat insa întrucât aplicarea acestor prevederi a fost suspendata consecutiv pe anii 2002-2006.
Deși OG 38/2003 care stabilește dreptul polițiștilor la plata primei de concediu a intrat in vigoare la 1.01.2004 reclamanții apreciază ca de la data intrării in vigoare a L3 60/2002 si la 1.01.2004 sunt aplicabile prev art. 78 al.1 din L 360/2002 coroborate cu art. 35 al.2 din L 188/99.
S-a mai arătat ca dreptul la prima de vacanta exista in prezent întrucât nu a fost înlăturat de legiuitor si nu s-a prescris iar garantarea realizării lui este conforma cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor acordate, sens in care s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție.
In drept s-au invocat disp.art.41 al.2, 51 al.1 si art. 53 din Constituția României si L 360/2002 cu modificările ulterioare.
Prin întâmpinarea depusa la dosar paratul Tas olicitat respingerea cererii reclamanților, arătând ca dreptul a cărui recunoaștere se solicită nu a fost recunoscut de lege întrucât nu exista nici o dispoziție legala care sa recunoască polițiștilor dreptul la prime de concediu pentru perioada 2002-2003, aceasta fiind acordata începând cu 1.01.2004 prin OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor. la apariția OG 38/2003 polițiștii au fost retribuiți in baza L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar aceasta deoarece la apariția L 360/2002 aceștia erau cadre militare fiindu-le aplicabile disp. L 80/95 iar după apariția L 360/2002 au fost aplicabile prev art.78 din acest act normativ care arata ca la intrarea in vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala,ordine publica si siguranța naționala.
S-a mai arătat faptul ca in perioada 2002-2003 polițiștii nu erau remunerați cu salarii ci cu solde conform art. 3 din L 138/99.astfel încât este imposibil de realizat un eventual calcul al primei de concediu datorita inexistentei măsurii de etalon intre solda si salariu.
Pârâta Direcția Politiei de Frontiera Tai nvocat prin întâmpinare excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților arătând ca dreptul a cărui recunoaștere se solicita acesta nu a fost recunoscut de lege întrucât nu exista nici o dispoziție legala care sa recunoască polițiștilor dreptul la prime de concediu pentru perioada 2002-2003, aceasta fiind acordata începând cu 1.01.2004 prin OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor. la apariția OG 38/2003 polițiștii au fost retribuiți in baza L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar aceasta deoarece la apariția L 360/2002 aceștia erau cadre militare fiindu-le aplicabile disp.L 80/95 iar după apariția L 360/2002 au fost aplicabile prev art.78 din acest act normativ care arata ca la intrarea in vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala,ordine publica si siguranța naționala.
Paratul Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin întâmpinarea depusa la dosar a solicitat de asemenea respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiata invocând de asemenea disp.art.78 al.2 L 360/2002 precum si faptul ca OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor care a intrat in vigoare la data de 1.01.2004.
Prin sentința civilă nr. 82/26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocata de parata Direcția Politiei de Frontiera T și a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamanții, G, G, G, S in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, Direcția Politiei de Frontiera
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de polițiști de frontiera aflându-se in raporturi de serviciu cu iar potrivit art. 1 din L 360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea in vigoare a L3 60/2002 respectiv 24.08.2002.
Actul normativ care reglementează salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor îl reprezintă OG 38/2003 act normativ care la art. 37 instituit dreptul polițiștilor la prima de concediu dar, acest act normativ a intrat in vigoare la data de 1.01.2004. Reclamanții invoca faptul ca anterior datei de 1.01.2004 erau indreptatiti la plata primei de vacanta in condițiile in care L 360/2002 ii conferea statutul de funcționar public cu statut special astfel incit ii sunt aplicabile prev. art. 35 al.2 din L 188/99 invocând in acest sens si disp. art. 78 al.1 din L 360/2002 potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile L 188/99 privind statutul funcționarilor publici si ale altor acte normative in vigoare aplicabile funcționarului public in situația in care domeniile respective nu sunt reglementate in legislația specifica polițistului.
Prima instanță nu a reținut o asemenea interpretare juridica in condițiile in care L 360/2002 prevede la același art. 78 dar la alin 2 faptul ca la intrarea in vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala,ordine publica si siguranța naționala, aceleași dispoziții legale fiind aplicabile si in cazul pensionarii polițiștilor.
Astfel in prezenta alin 2 al art.78 din L 360/2002 prima instanță nu a mai reținut incidenta L 188/99 câta vreme acestui domeniu,respectiv cel al salarizării polițiștilor li se aplica in mod expres dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar, respectiv aceștia erau retribuiți in baza L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, ținând cont si de faptul ca la data intrării in vigoare a L3 60/2002 polițiștii aveau calitatea de cadre militare, o categorie distincta de cea a funcționarilor publici.
Prima instanță a mai reținut ca Legea 138/99 privind salarizarea militarilor nu prevede dreptul la prima de concediu pentru categoriile profesionale ce cad in incidenta sa, polițiștii nefiind remunerați cu salarii ci cu solde ori, in ipoteza invocata de reclamanți plata primei de concediu se face prin raportare la salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, situație de nerealizat in speța in condițiile in care in perioada 2002-2003 reclamanții nu a fost retribuiți cu salariu ci cu solda, astfel încât nu exista o măsura etalon intre solda si salariu.
Instanța de fond a mai reținut că prin OUG 146/2007 care a reglementat plata primelor de concediu, respectiv in preambulul acesteia se indica in mod clar actele normative in baza cărora s-a stabilit dreptul la prima de concediu pentru diferitele categorii profesionale,fiind invocat cuprinsul art. 37 al.2 din OG 38/2003 ceea ce confirma inca odată faptul ca dreptul polițiștilor la plata primei de concediu s-a născut odată cu intrarea in vigoare a OG 38/2003, aspect confirmat si de ICCJ care a decis in soluționarea unui recurs in interesul legii ca aceștia au dreptul la plata primei de concediu in perioada 2004-2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, G, G, S solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanții arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temeiul legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 28 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002 polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, iar art. 78 alin. 1 din același act normativ prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului. 2 al acestui articol statuează că până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională.
După intrarea în vigoare la 24.08.2002 a Legii 360/2002 polițistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de funcționar public - civil, iar în această calitate îi sunt aplicabile și prevederile Legii nr. 188/1999, conform art. 5 din Statutul funcționarilor publici și art. 78 din Statutul polițistului.
Conform art. 5 alin. 2 din Legea 188/1999 prin statute speciale se reglementează drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice altele decât cele prevăzute de Legea funcționarului public.
Astfel susțin reclamanții recurenți polițiștii - funcționari publici cu statut special - beneficiază și de drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999 în măsura în care nu contravin legislației specifice sau nu sunt reglementate de aceasta.
Legea 138/1999 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională aplicabilă polițiștilor până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor nu reglementează dreptul la prima de concediu, astfel că se aplică dispozițiile din Legea 188/1999 (respectiv art. 34 alin. 2) cu care se completează dispozițiile Legii nr. 360/2002, iar polițiștii au dreptul la prima de concediu și anterior intrării în vigoare a nr.OG 38/2003, începând cu data numirii ca funcționari publici cu statut special.
Odată cu dispozițiile art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind
salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare începând cu data de 01
ianuarie 2004 s-a prevăzut dreptul polițiștilor de a beneficia de prima pentru
concediul de odihnă, iar întrucât prin legi speciale dreptul la prima, de concediu a fost suspendat succesiv, dreptul este actual, deci nu s-a prescris.
În drept, recurenții au invocat disp. Art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 304 ind. 1. pr. Civilă.
Pârâții intimații T și Ministerul Administrației și Internelor au depus al dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului reclamanților recurenți și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării pârâtul T arată că solicită scoaterea din cauză a Direcției Poliție de Frontieră T citată în calitate de intimată, deoarece la data de 15 mai 2009 fost publicată în Monitorul Oficial nr.324 Legea Nr. 125/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontiera Române, precum și pentru abrogarea cap. IV din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, iar prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției de Frontieră Române Nr.- din 28.04.2009 s-a dispus că Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T se în drepturile și obligațiile Direcției Poliție de Frontieră T, ca urmare a reorganizării structurilor Poliției de Frontieră.
Pârâtul arată că în raport de prevederile art.78 alin. l din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului este prevăzut că dispozițiile legi se completează cu prevederile Legii Nr. 188/1999 dar, numai "în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului". Anterior datei de 01.01.2004, cu privire la salarizarea polițiștilor, erau aplicabile, conform art.78 alin.2 din Legea Nr.360/2002 privind Statutul polițistului, prevederile Legii Nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar Legea Nr. 138/1999 nici anterior și nici în prezent nu prevede prima de concediu.
Polițiștilor nu li se poate acorda prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, decât cu nesocotirea voinței legiuitorului, ceea ce constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat, instituit prin art. 1, alin. 4 din Constituția României.
În motivarea întâmpinării pârâtul Ministerul Administrației și Internelor arată că în perioada 01.01.2002 - 24.08.2002, pârâtul purta denumirea de Ministerul d e Interne, organizarea funcționarea ei fiind reglementate prin Legea nr. 40/1990, iar polițiștii aveau calitatea de cadre militare, aveau grade militare de ofițeri și subofițeri, iar drepturile și obligațiile lor erau cele stabilite de Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit prevederilor Legii nr. 26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, s-a prevăzut că polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, însă totodată, în acest act normativ se mai prevede la art. 54 că "în termen de 90 de zile de la adoptarea prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare proiectul de lege privind statutul polițistului", dorindu-se ca Legea nr. 26/1994 să prefațeze noua reglementare a statului polițiștilor, în cuprinsul căreia urma să se reglementeze demilitarizarea poliției.
Legea nr. 360/2002, care a consacrat calitatea polițiștilor de funcționari publici cu statut special nu a intrat în vigoare decât la data de 24.08.2002, iar până la această dată recurenții au avut calitatea de militari.
Polițiștilor le sunt aplicabile în principal prevederile Legi nr. 360/2002, iar în domeniile neacoperite de acest act normativ, le sunt aplicabile prevederile generale cuprinse în Legea nr. 188/1999.
În perioada 2002-2003 prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr. 138/1999, în baza acestor prevederi polițiștii neavând dreptul la prima de concediu, abia prin intrarea în vigoare la data de 01.01.2004 a OG nr. 38/2003 s-a prevăzut dreptul la prima de concediu pentru polițiști.
Modificarea a fost introdusă tocmai pentru a nu permite tuturor categoriilor de salariați cărora li se aplică prevederile ordonanței să solicite acordarea primelor de concediu pentru întreaga perioadă la care se referă actul normativ.
Deși titlul ordonanței se referă la perioada 2001-2006, este evident că situația fiecărei categorii profesionale va fi analizată distinct, în raport de prevederile legale specifice aplicabile acesteia, iar în cazul polițiștilor, data intrării în vigoare a actului normativ cu caracter special, care instituie dreptul acestei categorii profesionale la primă de concediu este 01.01.2004.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții recurenți au calitatea de polițiști, și au solicitat obligarea pârâților la plata primei de concediu aferentă anilor 2002 și 2003.
În rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României".
Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamanții recurenții susțin că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici le sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamanților le sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamanților recurenți dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile recurenților pentru perioada 2002-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată că hotărârea recurată este temeinică și legală, iar recursul declarat este neîntemeiat.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților, G, G, G, S în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Direcția Politiei de Frontiera T și Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T, împotriva sentinței civile nr. 82/CA/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red.B/ 06.07.2009
Tehnored. / 10.07.2009/2 ex
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
