Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 957/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 957

Ședința publică de la 13 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 3: Alina Răescu

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței nr.379 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți D, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimata reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.

S-a referit că intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.

S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ prin sentința nr. 379din 12.02. 2008, admis acțiunea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții DGFP D și MEF să plătească acesteia prima de concediu de odihnă pe perioada 2014 - 2004, actualizate cu indicele de inflație la data nașterii dreptului la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP D, în nume propriu și pentru MEF B, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

A arătat că dispozițiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, în conformitate cu care, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, sunt invocate în mod eronat în cererea de chemare în judecată și nu sunt incidente în speță atâta vreme cât acordarea primei de concediu este suspendată și în prezent.

Mai susține că legea bugetului de stat constituie norma specială în ceea ce privește finanțarea resurselor bugetare și repartizarea acestora, iar dispozițiile referitoare la primele de vacanță sunt suspendate prin legea bugetului de stat, motiv pentru care aceste dispoziții nu își produc efectele pe perioada suspendării.

Recursul este nefondat.

Reclamantul este funcționar public.

Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.

Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.

Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt nefondate.

În conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă.

Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.

Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.

Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.

Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.

Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.

Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.

Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.

În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.

Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.

Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.

Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.

Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.

Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.

De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, rezultă că suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.

Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.

In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta D în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței nr.379 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud. C

Ex.2/02.06.2008/

Jud. fond C și GDD.

Președinte:Costinel Moțîrlichie
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 957/2008. Curtea de Apel Craiova