Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 959/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 959
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D împotriva deciziei nr.4233 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul revizuentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D și intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR LA DGFP D
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 CPC și că este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea promovată, reclamanta a chemat în judecată pârâții D, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata primelor de concediu pe perioada 2004-2006, actualizată la data plății efective.
Prin sentința nr.602 din 06 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și D
Au fost obligați pârâții și D să plătească reclamantului prima de concediu pe perioada 2004- 2006, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție a formulată de pârâtul
A fost obligat chematul în garanție să asigure și să vireze pârâților fondurile necesare pentru plata sumelor cuvenite reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.37(2) din OG 38/2003, polițiștii beneficiază de primă de concediu de odihnă, iar conform art.60 acesta a intrat în vigoare la 01.01.2004, data cu care polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu.
Prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi (507/2003 și 511/2004), până la finele anului 2004 și 2005.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de concediu, dau nu au abrogat aceste drepturi.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu a rămas în vigoare, nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost investit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut la art.1(5) din Constituție.
De altfel, OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în MO, efecte ce se produs pe toată perioada cât e în vigoare.
De aceea, suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă căt emporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Potrivit art.64 din 24/2000 - privind tehnica legislativă - suspendarea are durată determinată, iar la expirarea acesteia, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Cu privire la pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prima instanța reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul, acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențele necesare la. în vederea obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății drepturilor bănești aferente perioadei solicitate, utilizând și procedurile specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire pârâtul D.
În motivare a învederat că în mod netemeinic IPJ Daf ost obligat să plătească prima de concediu reclamantei, aceasta fiind încadrată ca personal contractual și nu ca funcționar public.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 4233 din 12.11.2007 a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul IPJ D, având ca obiect revizuirea sentinței 602/6.03.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, MIRA și MEF
În considerentele sentinței s-a reținut că în baza art.322 civ Cod Penal, exista motive restrictiv delimitate de lege pentru care poate fi primita calea extraordinara de atac de retractare a revizuirii.
Motivul invocat de către revizuienta nu se regăsește între cele prevăzute de codul d e procedura civila, motivarea data de către revizuienta ca ar fi incidente dispozițiile punctului 1 al articolului 322.civ Cod Penal neputând fi primita.
Astfel, dispozitivul hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat nu cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire, faptul ca reclamanta nu ar beneficia de dispozițiile OG 38/2003 fiind o simpla apărare ce trebuia invocata pe fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurentul IPJ Daa rătat că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.9 alin. 7 din Legea 507/2003 și dispozițiile art.8 alin.7 din Legea 511/2004, în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la primele acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004 și respectiv 31 decembrie 2005, precum și faptul că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, suspendarea drepturilor pretinse fiind menținută de Legea bugetului pe anul 2006, nr.379/2005.
A mai susținut recurentul IPJ D că invocarea de către prima instanță a prevederilor art.41 din Constituție care consacră dreptul la concediul de odihnă este greșită, întrucât neacordarea primei de concediu nu aduce atingere acestui drept, prima constituind un beneficiu în plus față de drepturile bănești stabilite de art. 37 alin.1 din OG 38/2003.
Recursul este nefondat.
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
Prin legea specială nu este prevăzută o normă de competență materială derogatorie de la dreptul comun, care în acest caz îl constituie dispozițiile Legii 188/1999, așa încât în speță competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și greșita invocare art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Gorj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D împotriva deciziei nr.4233 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Ex.2/
Jud. Fond L
C
22 Mai 2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
