Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 96/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA NR.96

Ședința publică din data de 25 mai 2009

PREȘEDINTE: Stoicescu Maria

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în B, str. -,. 1A,. 4,. 18, județul B, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE,cu sediul în B, sector 5,-.

Acțiune timbrată cu 12 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr.- și nr.91802 și timbre judiciare în cuantum de 0,6 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, reprezentate de consilier juridic, potrivit delegațiilor pe care le depune la dosar, lipsind reclamantul .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, s-au depus la dosar întâmpinări formulate de pârâți, precum și relațiile solicitate de instanță de la pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, respectiv adresa de înaintare nr. S/299.065/3 din 13.05.2009 și adresa nr./7S/97 din aceeași dată.

Curtea, în temeiul art. 137 pr.civilă, pune în discuție excepțiile invocate de pârâți, prin întâmpinările formulate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR și cea a lipsei de interes.

Consilier juridic, pentru pârâți, solicită admiterea excepțiilor, pentru motivele expuse în întâmpinare.

Curtea, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, invocată prin întâmpinare, o respinge, având în vedere capătul de cerere privind constatarea caracterului nejustificat și nelegal al refuzului exprimat de pârâți, prin adresele nr.164.165 din 24.10.2008 și respectiv din 05.12.2008, acte emise de IGPR, iar referitor la excepția lipsei de interes invocată de același pârât, o respinge, întrucât același capăt de cerere se referă la același răspuns al pârâților, față de care reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale.

Reprezentantul pârâților învederează instanței faptul că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea cererii.

Curtea ia act de susținerile reprezentantului pârâților, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.

Consilier juridic, pentru pârâți, solicită respingerea acțiunii, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinările formulate. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii în contencios de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea caracterului nejustificat și nelegal al refuzului exprimat de pârâți prin adresele emise de Biroul Resurse Umane din cadrul Direcției Generale de Combatere a Organizate -IGPR- MIRA, ambele înregistrate cu nr.-, prima din 24.10.2008, iar cea de a doua din 5.12.2008, de a aproba încetarea raporturilor de serviciu, în temeiul art. 69 alin.1 lit.e din Legea nr. 360/2002; obligarea pârâtului MAI să anuleze Ordinul nr.S/II/2023 din 6.01.2009, prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu acest pârât, în temeiul art. 69 alin.1 lit.d din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului; obligarea pârâtului MAI să emită un ordin, prin care să se dispună încetarea raporturilor de serviciu, începând cu data de 1.10.2008, în temeiul art. 69 alin.1 lit.e din Legea nr.360/2002 și obligarea celor doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost încadrat în Ministerul Internelor și Reformei Administrative de la data de 23.07.2007, când a absolvit Academia de Poliție "" B, până la data de 6.01.2009, când a fost emis Ordinul MAI nr. S/II/2023 din 6.01.2009, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 lit.d din Legea nr.360/2002; în această perioadă a îndeplinit funcția de ofițer în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Organizate - Direcția Operațiuni Speciale - Serviciul Informații; în perioada 31.08.-21.09.2008 a participat la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, iar în baza rezultatelor obținute, prin Hotărârea CSM nr.1188 din 13.11.2008 - de validare a rezultatelor concursului, a fost declarat admis, dobândind calitatea de auditor de justiție, începând cu data de 1.10.2008.

La data de 25.09.2008, s-a adresat Direcției Juridice din cadrul IGPR, pentru a comunica punctul de vedere cu privire la modul de rezolvare a stării de incompatibilitate în care se află, solicitare la care a răspuns prin adresa nr.- din 7.10.2008, ulterior, prin raportul înregistrat sub nr.- din 14.10.2007 a solicitat Ministrului Internelor și Reformei Administrative încetarea raporturilor de serviciu, ca urmare a numirii în altă funcție publică, potrivit art.69 lit.e din Legea nr.360/2002, iar prin adresa nr.- din 24.10.2008 a primit un răspuns din partea directorului, în care se preciza că nu se poate dispune încetarea raporturilor de serviciu, în conformitate cu art. 69 lit.e din Legea nr.360/2002, întrucât legea nu face vreo mențiune care să îndreptățească asimilarea "auditorului de justiție" cu o funcție publică, însă, potrivit art. 15 alin.1 lit.b coroborat cu art.69 alin.1 din Legea nr.360/2002, cel abilitat să decidă cu privire al încetarea raporturilor de serviciu este cel care a dispus numirea sa în funcție, respectiv Ministrul Administrației și Internelor; la 3.11.2008 a făcut o plângere înregistrată la MAI sub nr.7064 din 10.11.2008, prin care a solicitat încetarea raporturilor de serviciu, ca urmare a numirii sale într-o altă funcție publică, la această din urmă solicitare, primind răspuns cu adresa nr. - din 5.12.2008, emisă tot de directorul.

Precizează reclamantul că, în condițiile în care nu se putea prezenta la serviciu, iar pârâții i-au refuzat solicitarea de a se dispune încetarea raporturilor de serviciu întemeiată pe disp.art. 69 lit.e din Legea nr.360/2002, refuz pe care îl consideră nejustificat, nelegal și abuziv, singura posibilitate de face să se înceteze raporturile de serviciu, până la soluționarea pe cale judecătorească a litigiului, a fost încetarea raporturilor de serviciu "la cerere", mai mult decât atât, această cerere a venit și pentru a preîntâmpina demiterea pe cale disciplinară, ca urmare a neprezentării la serviciu.

A mai arătat reclamantul că, pe de o parte, auditorul de justiție este o funcție, aspect prevăzut de art.11 din OUG nr.100/2007, unde legiuitorul enumeră auditorul de justiție printre alte funcții, pe de altă parte, auditorul de justiție este o funcție publică, întrucât Legea nr.188/1999 menționează printre funcțiile publice și pe cea de auditor, iar Legea nr.303/2004 arată că funcția de auditor de justiție este o funcție publică, art. 17 alin.1 raportând indemnizația cuvenită auditorului de justiție la funcția de magistrat, art.17 alin.5 și art. 86 asimilează vechimea ca auditor de justiție vechimii în magistratură, este organizat și funcționează potrivit regulamentului său, publicat în MO nr. 193 din 31.03.2007, este o instituție publică aflată sun coordonarea CSM, care nu face parte din sistemul național de învățământ și educație, auditorii de justiție fiind obligați să nu se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru a-și exprima sau manifesta convingeri politice.

La data de 20.05.2009 a formulat întâmpinare pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes privind primul capăt de cerere, solicitând admiterea excepțiilor, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor formulat întâmpinare la data de 19.05.2009, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă dintre reclamant și acest pârât a fost corect stabilit de către instituție.

În ședința publică din 25.05.2009, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de IGPR prin întâmpinare, respectiv cea a lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes, pe care le-a respins prin încheierea din această dată.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin adresa nr.-/C/6 din 7.10.2008, IGPR a comunicat reclamantului că, la momentul numirii acestuia în funcția de auditor de justiție, raporturile de serviciu cu această instituție trebuie să înceteze, măsură ce se dispune de către MIRA, în conformitate cu Legea 360/2002, iar, urmare raportului întocmit de, înregistrat sub nr.- din 14.10.2008, Direcția Operațiuni Speciale - Serviciul Managementul Umane de Informații a comunicat reclamantului că nu se poate da curs solicitării acestuia de încetare a raporturilor de serviciu pentru "numirea într-o altă funcție publică", conform art. 69 alin.1 lit.e din Legea nr. 360/2002 la data de 24.10.2008, același punct de vedere fiind menținut și prin adresa nr. - din 5.12.2008 (filele 10, 12-15, 18), ulterior, prin raportul din 9.12.2008, reclamantul a solicitat aprobarea încetării raporturilor de serviciu la cerere, în conformitate cu art. 69 alin.1 lit.d din Legea privind Statutul polițistului, fiind emis Ordinul nr. S/II/2023 din 6.01.2009 de Ministrul Administrației și Internelor, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu dintre și acest minister, în conformitate cu prevederile art. 69 alin.1 lit.d, art.70 și 73 alin.2 din Legea nr. 360/2002 ( fila 19 și 63).

Potrivit adeverinței nr. 968 din 20.03.2009, reclamantul are calitatea de auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii, urmează cursurile de formare profesională la această instituție în perioada 1.10.2008 - 30.06.2010, timp în care aceasta are drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 303/2004, iar după promovarea examenului de absolvire a cursurilor, urmează să fie numit în funcțiile de judecător sau procuror, după caz, conform art. 19 alin.2 din actul normativ indicat mai sus.

Astfel, în mod corect și legal, prin adresele nr.- din 24.10.2008 și din 5.12.2008 s-a comunicat de IGPR că raporturile de serviciu dintre părți nu pot înceta ca urmare a numirii reclamantului într-o funcție publică, iar, prin Ordinul nr. S/II/2023 din 6.01.2009, Ministerul Administrației și Internelor a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale lui cu MAI, la cerere, în conformitate cu disp.art. 69 (1) lit.d din Legea nr.360/2002, întrucât nu sunt incidente disp.art. 69 alin.1 lit.e din același act normativ, reclamantul nu a fost numit într-o funcție publică, ci are doar calitatea de auditor de justiție, în conformitate cu art. 16 alin.1 din Legea nr. 303/2004, în această calitate urmează un program de formare profesională, însă nu există un raport de serviciu între sau CSM și reclamant, un astfel de raport urmează a se stabili numai după numirea acestuia în funcția de judecător sau procuror, în conformitate cu art. 19 din lege, după promovarea examenului de absolvire a cursurilor, o astfel de numire ar atrage aplicabilitatea disp.art. 69 alin.1 lit.e din Legea privind Statutul polițistului.

Activitățile pe care le desfășoară auditorul de justiție pe perioada programului de formare profesională nu se circumscriu unei funcții publice, așa cum este definită de art. 2 alin.1 din Legea nr. 188/1999, ce reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome, activitățile ce implică exercitarea acestor prerogative fiind cele enumerate limitativ la alineatul 3 lit.a, h, funcția publică se exercită în baza actului administrativ de numire emis în conformitate cu art. 4 alin.1 din același act normativ.

În ceea ce privește apărarea reclamantului, potrivit căreia auditorul de justiție este o funcție, întrucât constituie vechime în magistratură perioada în care a avut o astfel de calitate, conform art. 86 din Legea nr. 303/2004, așa cum a fost modificat prin art. 11 din OUG nr.100/2007, urmează a fi înlăturată de către instanță, întrucât această dispoziție legală este aplicabilă numai pentru situația vizată, și nu pentru a se atribui auditorului de justiție calitatea de funcție publică, o astfel de situație trebuia reglementată expres de legiuitor.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea, potrivit căreia auditorul de justiție este o funcție publică, fiind enumerată ca atare de art. 14 din Legea nr.188/1999, întrucât acest text de lege face referire decât la "auditor", personal al cărui raport de serviciu se stabilește și se derulează în temeiul acestui act normativ, funcțiile publice sunt cele enumerate limitativ în anexa la Legea funcționarului public, ori calitatea de auditor de justiție este reglementată de Legea nr. 303/2004, unde nu se atribuie o astfel de calitate.

Nici apărarea, potrivit căreia, pe perioada cursurilor, auditorii de justiție primesc o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport de vechimea pe care o au ca auditor, bursă ce are natura și regimul juridic al unui drept salarial, nu poate fi luată în considerație de către instanță, întrucât aceste drepturi reglementate expres de Legea nr.303/2004 în favoarea auditorilor de justiție nu este echivalentă cu exercitarea unei funcții publice, în condițiile în care, numai după promovarea examenului de absolvire a cursurilor de formare profesională, auditorii de justiție urmează a fi numiți în funcția de judecător sau procuror, după caz.

De asemenea, instanța urmează a înlătura și apărarea, potrivit căreia auditorul de justiție este o funcție publică, întrucât este o instituție publică, iar în exercitarea atribuțiilor are obligațiile prevăzute de Hotărârea nr. 127/2007 a CSM, întrucât, prin Regulamentul s-au stabilit normele de organizare și funcționare a acestei instituții, precum și principalele obligații ale auditorilor de justiție, însă existența acestor obligații nu este de natură a concluziona că funcția de auditor de justiție este o funcție publică.

În ceea ce privește apărarea aceluiași reclamant, potrivit căreia opinia instanțelor judecătorești este în sensul că funcția de auditor de justiție este o funcție asimilată magistratului, Curtea urmează să o înlăture, întrucât această situație este una de interpretare a dispozițiilor legale cu incidență în această materie, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de același grad, în litigii similare, nu sunt obligatorii, un astfel de efect având hotărârile instanței de recurs pentru probleme de drept dezlegate, conform art. 315 alin.1 pr.civilă, iar atunci când legiuitorul a dorit ca o anumită funcție să fie asimilată magistratului, a statuat expres în acest sens, cum s-a procedat prin art. 87 din Legea nr. 303/2004, pentru personalul de specialitate juridică din cadrul MJ, MP, CSM, INEC și, însă auditorii de justiție nu sunt personal de specialitate în cadrul.

Nici susținerea, potrivit căreia pârâții desfășoară o acțiune discriminatorie între persoane aflate în aceeași situație, întrucât pentru alte persoane s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 alin.1 lit.e din Legea nr. 360/2002, nu va fi primită de către instanță, întrucât nu a fost numit într-o funcție publică, astfel că nu este incident acest text de lege, calitatea de auditor de justiție nu este o funcție publică, ci este necesară și prealabilă pentru numirea în funcția de judecător sau procuror.

Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect și legal IGPR a comunicat reclamantului că raportul de serviciu al acestuia nu poate înceta în temeiul art. 69 alin.1 lit.e din Legea 360/2002, iar, ulterior, pârâtul MAI a emis Ordinul S/II/2023 din 6.01.2009, prin care a dispus încetarea raporturilor de serviciu în baza art. 69 alin.1 lit.d din același act normativ, nu se impune obligarea pârâtului MAI să emită un alt ordin, prin care să se dispună încetarea raporturilor de serviciu în conformitate cu art. 69 alin.1 lit.e din Legea privind Statutul polițistului, întrucât reclamantul nu a fost numit într-o funcție publică, prin emiterea actelor de către pârâți, nu a fost vătămat în nici un mod în drepturile sale, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 18 din Lega contenciosului administrativ, acțiunea sa nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B, str. -,. 1A,. 4,. 18, județul B, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE,cu sediul în B, sector 5,-.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

5 ex./05.06.2009

Operator de date cu caracter personal,

notificare nr. 3120

Președinte:Stoicescu Maria
Judecători:Stoicescu Maria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 96/2009. Curtea de Apel Ploiesti