Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 964/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 964/CA/2008
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Serviciul Public Comunitar de evidență a persoanelor și Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr.229/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru reclamanții intimați, și ,lipsă fiind pârâții recurenți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile de față sunt scutite de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Mandatara reclamanților intimați invederează instanței că nu a depus la dosar întâmpinare datorită faptului că a fost angajată în cauză doar de 2 zile, însă nici părțile nu au dorit să depună întâmpinare pentru a se mai amâna cauza. Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Instanța în deliberare, respinge cererea de amânare formulată de mandatara reclamanților intimați pentru a depune la dosar întâmpinare, până la sfârșitul dezbaterilor având posibilitatea să depună la dosar note scrise.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamanților intimați solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Va depune și concluzii scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
Arată că sporul de antenă nu este la dispoziția angajatorului, ci este o obligație care derivă din lege. A fost întocmit în cauză un buletin de analize pe anul 2007, iar aparatura este aceiași ca și pentru sediul P: Sibiu, toți reclamanții lucrând la Biroul de evidența populației, Poliția municipiului Sibiu aflându-se în aceiași clădire în care se află și sediul Sibiu. Toate aparatele din dotare se află în aceiași clădire, iar le au fost făcute pentru întreaga locație și nu numai pentru anumite birouri.
Mai arată că în data de 14.01.2008 au fost evacuați din spațiu în baza procesului-verbal de predare-primire spațiu către SC""SA.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.299/CA/22 04 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a admis în parte petitul 2 din acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor Sibiu și Primarul Municipiului Sibiu obligând pârâții la plata către reclamanții:, și a sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% lunar din salariul de bază cuvenit pentru perioada 1.01.2007-14.01.2008 iar către reclamantul același spor pentru perioada 12.02.2007-14.01.2008 sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților și indemnizația corespunzătoare celor 6 zile de concediu suplimentar neacordat în anul 2007 și obligația totodată la 200 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceiași sentință s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului 1 din acțiune și s-au respins celelalte pretenții ale reclamanților privind acordarea sporului pentru condiții vătămătoare și a indemnizației de concediu suplimentar aferent anului 2006.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici-Serviciul Public Comunitar de Evidența Populației-Sibiu desfășurând activitatea până în 14.01.2008 la sediul Inspectoratului Județean de Poliție Sibiu fiind supuși în permanență unui risc datorită acțiunii lor electromagnetice de radio frecvență produsă de aparatura din dotare-astfel că potrivit dispozițiilor art.16(1) din OG nr.2/2006 și art. 16(1) din OG nr.6/2007 au dreptul la un spor de 10% din salariul de bază pentru condiții vătămătoare.
În ce privește cererea reclamanților de acordare a unei indemnizații corespunzătoare celor 6 zile de concediu suplimentar neacordat prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.18(1) din HG nr.250/1992 salariații din administrația publică și din unitățile bugetare care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiții stabilite potrivit legii nr.31/1991 au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare, iar potrivit art.19 din același act normativ stabilirea categoriilor de personal a activităților și-a locurilor de muncă-pentru care se acordă concediu suplimentar, existența acestor condiții de muncă vătămătoare grele sau periculoase făcându-se potrivit prevederilor art.2 și 3 din legea nr.31/1991.
S-a mai reținut că pârâții cu toate că aveau cunoștință de locul unde reclamanții își desfășoară activitatea și că aceștia sunt expuși de radiații electromagnetice și electrice, nu au luat măsurile ce se impuneau privind acordarea concediului suplimentar și nu s-au adresat Inspectoratului Teritorial d e stat pentru Protecția care era abilitat să stabilească existența condițiilor deosebite și vătămătoare pe baza determinărilor efectuate pentru imobilul respectiv de personal încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății-astfel că față de cele constatate prin Buletinul de a radio electric nr.302/20831/14.12.2006 se impune admiterea și a acestei cereri a reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea celor două recursuri se arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de lege pentru stabilirea și acordarea sporului solicitat de reclamanți, condițiile de muncă ale acestora fiind diferite de cele ale polițiștilor având locul de muncă în altă clădire și în afară de aceasta nu se poate lua în considerare buletinul de invocat deoarece acesta a fost eliberat pentru polițiștii din cadrul Sibiu în considerarea condițiilor de muncă ale acestora iar în ce privește plata indemnizației pentru cele 6 zile de concediu suplimentar-prima instanță nu a ținut seama de prevederile art.22 alin.4 din OG 6/2007 potrivit cărora compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar într-un singur caz și anume în situația încetării raporturilor de serviciu-și nici de Contractul Colectiv de muncă aprobat prin HCL nr.164/28 04 2005 în care s-a prevăzut sporul de 10 % și concediu suplimentar.
Pârâții mai arată că, din data de 7.01.2008 reclamanții au fost mutați din clădirea Sibiu la noul sediu situat în Sibiu B-dul - -. 1-3-locație în care sporul solicitat nu se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în condiții similare.
În drept se invocă prevederile art. 299, 304 pct.9, art.3041Cod procedură civilă, HG nr. 281/1993, HG nr.250/1992, OG nr.6/2006-modificată prin OG nr.9/2008 și art. 2-3 din legea nr.31/1991.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din legea nr.146/1997.
Reclamanții intimați prin avocatul lor au solicitat respingerea recursurilor pârâților ca nefondate.
Examinând recursurile pârâților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că sunt nefondate, urmând să fie respinse pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanții au fost numiți în funcții publice în cadrul Consiliului Local al municipiului Sibiu-Serviciul Public Comunitar de evidență a Persoanelor desfășurând activitatea în clădirea Sediului Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu până în data de 14.01.2008 când au fost mutați la noua locație din Sibiu--3.
În perioada cât și-au desfășurat activitatea la sediul Sibiu, reclamanții au lucrat alături de alți funcționari publici cu statut special încadrați la.Sibiu și care beneficiau de un spor de 10% din salariul de bază lunar pentru condiții determinate de acțiunea lor electromagnetice de radiofrecvență produse de emițătoare pentru comunicații, stații de radiolocație, stații de radio, și instalații de curent de înaltă frecvență, condiții ce au fost constatate prin Buletinul de nr.302/ 20831/ 14.12.2006 eliberat de societatea Națională de.
Potrivit dispozițiilor art.16(1) din OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și publice unde funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență, beneficiază de un spor de până la 10% din salariul de bază lunar.
Locurile de muncă pentru care se acordă sporul va fi stabilit pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Pârâții susțin că reclamanții și-au desfășurat activitatea până la data de 7 ianuarie 2008, în alt corp de clădire în care nu s-a dovedit existența condițiilor vătămătoare cauzate de le electromagnetice iar Buletinul de analiză nr.302/20831/ 14.12.2006 a fost eliberat la solicitarea Sibiu pentru polițiștii din cadrul Inspectoratului și nu privește Serviciul Public de Evidență a Persoanelor, respectiv nu conține unitatea, secția, atelierul și locul de muncă, unde s-au efectuat le, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de HG nr.261/2001, privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Această susținere nu este întemeiată întrucât în Buletinul de al Cîmpului nr.302/20831/2006 rezultă că s-au efectuat le și în Biroul de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor, unde și-au desfășurat activitatea reclamanții,iar prin Avizul emis de inspecția, în baza prevederilor art.19 alin.5 din legea nr. 19/2000 și art. 1-2 din HG nr.246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de reîncadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, s-a avizat încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu cu sediul în Sibiu--6, până la data de 31.12.2008 (filele 10-11 dosar fond).
Pârâții nu au făcut nici o dovadă a faptului că reclamanții și-au desfășurat activitatea într-o altă clădire alăturată sediului Inspectoratului de Poliție Sibiu, iar după înaintarea plângerii prealabile sau în cursul procesului nu au cerut efectuarea altor în Biroul reclamanților privind intensitatea Cîmpului, pentru a înlătura sau combate cele constatate prin Buletinul de nr.302/20831/2006 și de asemenea nu au adus nici o dovadă în sensul că mutarea efectivă a reclamanților în noul locație din Sibiu,--3 s-a făcut în 7 ianuarie 2008 și nu în data de 14.01.2008 cum a stabilit prima instanță.
În ceea ce privește plata indemnizației pentru concediul suplimentar de odihnă neefectuat în anul 2007, se constată că HG nr.250/8 mai 1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, stabilește în Capitolul 2, Concediul de odihnă suplimentar, la art.18(1) că în afara concediului de odihnă prevăzut la art.1, salariații care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiții, stabilite potrivit legii nr.31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristice la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare.
Cum reclamanții pe anul 2007 au dreptul la un supliment de 6 zile concediu aceștia au dreptul conform prevederilor art. 141 din Codul muncii, art. 59-60 din Contractul Coletiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și art. 22 alin.5 din OG nr.6/2007 și la plata indemnizației aferente în cauză nefiind aplicabile prevederile art.22 aliniatul 4 din OG nr.6/2007 întrucât reclamanții nu au solicitat compensarea în bani a suplimentului de concediu care la cerere poate fi efectuat până la sfârșitul anului 2008.
În consecință, hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursurile pârâților fiind nefondate urmează a fi respinse.
În baza art. 274 alin.1 și 3 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați să plătească reclamanților 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial, proporțional cu valoarea obiectului pricinii și cu munca prestată de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Serviciul Public Comunitar de evidență a persoanelor și Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr.229/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IM
Dact./ex.2/3.11.2008
Jud.fond.,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Elisabeta Lazăr
