Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 969/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.969
Ședinta publica din data de 18 aprilie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE B împotriva sentinței civile nr.575/CA pronunțată în data de 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI DE CONTENCIOS, având ca obiect litigiu privind funcționari publici-drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B N în numele Ministerului Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxelor de timbru. Recursul promovat de către Inspectoratul Județean de Poliție B N nu este legal timbrat cu suma de 19,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 15.04.2008 intimatul, a înregistrat la dosarul cauzei un script prin care solicită instanței respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței promovate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.575 din 20.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bistrițaa admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B-N, pârâții fiind obligați în solidar la plata drepturilor solicitate de reclamant, respectiv spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, indexat cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă a acestuia.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor acesta fiind obligat să loce fondurile necesare către MIRA pentru plata drepturilor acordate reclamantului.
În motivarea hotărârii s-a reținut că potrivit art.6 din OG nr.38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003, funcționarul public sau contractual are dreptul la un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. În baza acestor acte normative a fost emis ordinul nr.132/2004 care detaliază tranșele de vechime ale beneficiarilor sporurilor de fidelitate precum și procentele acestui spor calculat în funcție de salarul de bază. Acest drept a fost suspendat prin art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004.
În opinia Tribunalului și în considerarea dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 suspendarea dreptului reprezentând sporul de fidelitate nu echivalează cu stingerea lui, acest drept subzistă, s-a născut din lege și conferă beneficiarilor dreptul de a fi achitat. S-au respins apărările pârâtului MIRA întrucât lipsa alocării fondurilor nu poate paraliza acțiunea reclamanților, art.6 din OG nr.38/2003 nefiind abrogat.
Cererea de chemare în garanție a fost admisă cu motivarea că în temeiul art.19 din Legea nr.500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, la pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare precum și aprobarea contului general de execuție.
În justificarea admiterii cererii de chemare în garanție instanța de fond a reținut și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din nr.208/2005, motivând că MIRA nu poate acorda drepturile bănești prevăzute de OG nr.38/2003 decât în limita fondurilor bugetare aprobate, iar Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza Legii nr.500/2002 și a HG nr.208/2005 este în măsură să aloce aceste fonduri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs DGFP BNp entru Ministerul Economiei și Finanțelor și IPJ B
Pentru Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție. Se susține că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea dispozițiilor art.14 și art.33 - 34 din Legea nr.500/2004.
Se mai motivează că admiterea cererii de chemare în garanție echivalează cu stabilirea unor obligații de plată din bugetul proprii al Ministerul Economiei și Finanțelor or nici o cheltuială nu poate fi înscrisă și nici angajată dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Se recunosc responsabilitățile ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la sistemul bugetar dar dispozițiile art. 60-63.pr.civ. reglementând instituția chemării în garanție, se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire, obligație care nu există în sarcina MEF.
În susținerea recursului se motivează că și în doctrina juridică s-a susținut că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale patrimoniale și în litigiile de muncă.
Recurentul IPJ BNa solicitat admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii motivând că după suspendarea dispusă prin lege, nici un act normativ nu a mai prevăzut plata sporului de fidelitate astfel că în bugetul local al IPJ nu au mai fost cuprinse sume destinate plății acestor drepturi.
În opinia recurentului suspendarea unui drept echivalează cu neacordarea lui pe perioada suspendării, nefiind o amânare a acordării dreptului, așa cum în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond.
Curtea analizând recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor reține că acesta este nefondat.
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamantului, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 14 și art.33-34 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamantului, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantului care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Drept consecință, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B-
În ceea ce privește recursul declarat de IPJ BNC urtea reține că nici acesta nu este fondat întrucât suspendarea acordării drepturilor bănești cu titlu de spor de fidelitate nu echivalează cu pierderea sau înlăturarea acestor drepturi, intervenind numai o amânare a plății acestor drepturi.
Împrejurarea că în bugetul alocat recurentului pentru anul 2005 nu s-au prevăzut sumele reprezentând drepturi bănești cu titlu de spor de fidelitate nu justifică neacordarea dreptului legal de care trebuie să beneficieze reclamantul.
În consecință în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul de Poliție al Județului B-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.575 din 20 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./26.05.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
