Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 969/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--09.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.969
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 296/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Silvică Reșița, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, iar în reprezentarea pârâtei intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuția părților lega deciziei de sancționare a reclamantului.
Avocatul recurentului solicite a se constată faptul din anul 2004-2007 s-au făcut acte de control de fond de către brigadieri, tehnicieni silvici menționați și nu s-au constatat lipsuri, un al doilea aspect este că, deși sunt perioade distincte se reține că toți controlorii tehnicieni silvici au produs paguba, și pentru că toți au produs o pagubă, se antrenează răspunderea solidară. De asemenea, se impută reclamantului 6 milioane lei cu care trebuia să igenizeze parchetul, acesta nu a primit însă banii, iar această sumă i-a fost imputată.
Avocatul recurentului consideră faptul că actul administrativ trebuia să cuprindă o stare de fapt bine determinată, probele pe care se bazează starea de fapt, motiv pentru care solicită admiterea recursului, să se constate că decizia de imputare este nulă absolut, întrucât nu îndeplinește condițiile legale potrivit Codului muncii și nici pe cele din Codul civil, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate consideră că decizia de impunere a fost corect formulată, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 296/29.II.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa respins ca nefondată acțiunea reclamantului pentru anularea deciziei de impunere nr. 249/9.VII.2007 emisă de pârâtul Directorul Direcției Silvice Reșița pentru suma de 1854,834 lei.
În motivare s-a reținut că prin nota de constatare nr. 1959/27.06.2007, s-au identificat 86 de cioate nemarcate în volum de 297,21 mc, cu o valoare a pagubei în sumă de 59.274,17 lei.
S-a propus imputarea sumei în solidar titularului de canton și personalului tehnic de la Ocolul Silvic care a efectuat controale de reprimire a parchetului fără a sesiza depășirea limitelor acestuia, precum și inspecții de fond superficiale în cantonul.
Valoarea pagubei constatate s-a imputat la următoarele persoane:
- pădurar, - subinginer, - tehnician, - tehnician și șef district, - tehnician și personal pază.
La termenul de judecată din data de 05.10.21007, reclamantul a cerut amânarea pentru angajarea unui apărător, i s-a comunicat întâmpinarea pârâtei, iar în continuare s-au cerut probe scrise, și s-a solicitat termen pentru studierea lor, inclusiv la termenul din 14.12.2007.
Pentru termenul din 19.01.2008 s-a cerut din nou amânarea cauzei pe motiv că avocatul părții nu se poate deplasa din motive meteo nefavorabile.
Prin concluzii scrise se cere judecarea cauzei în lipsă și se arată că prejudiciul trebuia imputat lui. Apoi, se contestă modul de împărțire a vinovăției, în sensul că, dacă fapta păgubitoare a fost cauzată de mai multe persoane, acestea răspuns numai în raport de contribuția fiecăruia la producerea pagubei.
Prima instanță a reținut că contestația reclamantului este neîntemeiată, pe tot parcursul procesului nu a propus o probă în apărare și nu a combătut cu nimic actul de constatare și nici cuantumul prejudiciului.
de fapt al cantonului a fost într-adevăr numitul, răspunde material și acesta pentru prejudiciul produs, așa cum a stabilit și unitatea păgubită, însă aceasta nu exclude răspunderea persoanelor cu atribuții de control care aveau obligația să constate paguba produsă, în timpul controlului.
Dacă nu fac acest lucru sau îl fac în mod necorespunzător, prin omisiune, probele materiale dispar în timp din cauze naturale, iar răspunderea directă poate fi paralizată, tot din timp, prin prescripție.
Instanța de fond a considerat că aplicarea răspunderii materiale în mod conjunct, atât la cel care a produs-o în mod direct cât și la persoanele care aveau obligația constatării, este legală, eficientă și justificată.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurentul critică prima instanță pentru că în soluționarea cauzei a reținut o argumentare neștiințifică, improprie (pădurarul ca gestionar de fapt, răspunde pentru prejudiciul produs însă aceasta nu exclude răspunderea persoanelor cu atribuții de control care nu au constata paguba produsă).
Potrivit art. 261, punctul 5 Cod procedură civilă și art. 304 punctul 7 din același cod, instanța avea obligația să motiveze în fapt și în drept, elementele răspunderii patrimoniale, cu atât mai mult cu cât, reclamantul a susținut că a realizat un control de fond fără reproșuri sub aspectul exigenței și parchetul a fost predat aceluiași pădurar, fără lipsuri cioate, fără obiecțiuni (actul de control de fond nr. 4626/30.11.2006 și procesul-verbal de reprimire a parchetului nr. 1686/30.05.2005, fără obiecțiuni).
În drept instanța de fond era datoare să motiveze ce fel de răspundere a avut reclamantul ca organ de control, ce pagubă s-a produs prin absurditate în perioada controlată de el și natura răspunderii sale dacă ar exista.
Sub acest aspect, nota de constatare în baza căreia s-a antrenat răspunderea sa este tributară, pentru că nu stabilește nici unul din aspectele arătate.
Tot sub acest aspect, instanța de fond era datoare, pentru ipoteza în care reclamantul a făcut controlul, ar fi existat un prejudiciu real, să motiveze dacă reclamantul are răspundere directă sau răspundere subsidiară.
Nemotivând în drept și în fapt sentința recurată, instanța de fond a pronunțat o sentință sancționată cu nulitate pentru că a încălcat dispozițiile art.261 pct.5 li art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Invocă tot un motiv de nelegalitate care privește răspunderea sa, în cazul în care există, potrivit Codului muncii sau potrivit art.72 lit.a, nu 77 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici
Sub acest aspect, practica instanțelor nu este unitară pentru că unele operează cu răspunderea materială potrivit Codului muncii, iar altele cu răspunderea civilă, administrativă prevăzută de Legea nr.188/1999, art.72 lit.
Critică sentința și pentru că nu s-a stabilit natura răspunderii organelor de control, aceasta fiind una subsidiară.
În speță, nu s-a stabilit perioada producerii prejudiciului, înainte de controlul efectuat de el sau după acest control și cu o gândire groso-modo inadmisibilă și împotriva actelor de control și reprimire a parchetului fără obiecțiunii, a reținut că prejudiciul s-a produs în toate perioadele controlate și în esență decizia de imputare nu este motivată în fapt și în drept.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat astfel că, se admite împotriva sentinței civile nr.296/29.II.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S, se modifică sentința și admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița și anulează decizia de impunere nr.249/9.VII.2007 emisă de pârâtă și se obligă pârâta- intimată la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs față de recurentul-reclamant, reprezentând onorar de avocat, pentru că:
Prin decizia nr.249/9.VII.2007 pârâta Direcția Silvică Reșița a imputat pe reclamant cu suma de 11854,834 lei, reprezentând cota parte din prejudiciul constatat prin nota de constatare nr.1959/27.VI.2007, indicându-se ca temeiuri de drept dispozițiile art.77, 78 din Legea nr.-, art. 58 alin.1 din OUG nr.59/2000 și nr.HG1105/2003.
Prevederile legale susmenționate nu se referă însă la natura răspunderii juridice a reclamantului, deși din probele dosarului rezultă că paguba a fost imputată reclamantului ca tehnician responsabil cu paza ocolului silvic, și care nu și-a îndeplinit atributele de control asupra activității desfășurate de către pădurarul care a produs în fapt prejudiciul.
Deci, paguba a fost creată în mod direct de pădurarul, iar răspunderea reclamantului cu atribuții de control, nu putea fi antrenată decât în condițiile răspunderii subsidiare, potrivit doctrinei dreptului muncii, ceea ce presupune că imputarea reclamantului putea fi dispusă numai dacă nu mai era posibilă răspunderea materială a celui direct răspunzător, sens în care pârâta avea obligația de a face dovada și de asemenea de a indica temeiul de drept privitor la natura răspunderii juridice antrenate pe seama reclamantului.
Sub acest aspect decizia de imputare atacată este nemotivată în drept, astfel că recursul reclamantului este fondat și se admite așa cum s-a menționat anterior, constatându-se că sentința primei instanțe este nelegală, în condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, față de soluția dată recursului, intimata va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs față de recurent, cu titlu de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.296/29.II.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-
Modifică sentința și admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița și anulează decizia de impunere nr.249/9.VII.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta- intimată la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs față de recurentul-reclamant, reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință public 8.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-13.10.2008
Tehored./20.10.2008-2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecători:
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pătru Răzvan, Olaru Rodica
