Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 976/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--24.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.976
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.562/24.IV.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat avocat, pentru A se prezintă consilier juridic, lipsă fiind chematele în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe excepțiile invocate, precum și în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea excepției prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, potrivit art.7 din Legea nr.554/2004, admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii în contencios administrativ potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, precum și admiterea excepției prescripției dreptului de a introduce acțiunea potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani. Pe fond solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Avocatul reclamantului solicită respingerea excepțiilor, iar pe fond respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția prematurității acțiunii și a prescripției dreptului de a introduce acțiunea, consideră că doar art.106 din Legea nr.188/1999 prevede expres că trebuie parcursă Legea nr.554/2004, iar potrivit art.109 din aceiași lege, cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, însă apreciază că procedura de judecată, e cea prevăzută de dreptul comun. Depune concluzii scrise.
Reprezentata recurentei solicită termen pentru a depune concluzii scrise.
Avocatul reclamantului se opune.
Instanța, găsește neîntemeiată cererea formulată de reprezentanta recurentei, întrucât aceasta a făcut o amplă motivare a recursului și o va respinge.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.562/24.IV.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a prematurității și a tardivității invocate de pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice A, a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta A să încadreze reclamantul pe postul de funcționar public general de execuție- inspector superior treapta I de salarizare, începând cu 1.01.2005, a obligat pârâta la plata diferențelor de salariu începând cu 1.01.2005, respectiv între salariul avut și cel de care ar fi beneficiat, indexa cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la plata efectivă a acestuia, a obligat pârâta la plata diferențelor reprezentând sporuri, salariu de merit, prime de vacanță, stimulente, între cele primite și cele cuvenite, indexate de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală să aloce fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi salariale și să le vireze în bugetul pârâtei pentru a se achita aceste drepturi reclamantului.
În motivare s-a reținut că prin acțiunea precizată reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâta A pentru a fi obligată la încadrarea acestuia în funcția publică generală de execuție, inspector superior, treapta I de salarizare începând cu data de 1.01.2005, conform art.6 alin.9 din nr.OUG92/2004, la plata diferențelor de salarii actualizate la data efectuării plății, dintre salariile primite pentru funcția de inspector asistent treapta I și inspector superior treapta I de salarizare, la plata diferențelor de sporuri salariale actualizate cu indicele de inflație, dintre sporurile primite pentru funcția de inspector asistent și cele care se cuveneau pentru inspector superior treapta I de salarizare începând tot cu1.01.2005, cu cheltuieli de judecată.
Privitor la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă în temeiul Legii nr.-, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, deoarece conform Legii nr.188/1999 republicată, reclamantul face parte din categoria funcționarilor publici și se poate adresa direct instanței de judecată în reglementarea raporturilor și drepturilor salariale ( art.109 din Legea nr.188/1999 republicată).
Fiind vorba de un raport de serviciu al unui funcționar public, legea specială impune așadar judecarea la instanța de contencios administrativ, dar nu impune procedura prevăzută prin legea contenciosului administrativ, nr.554/2004, nici legată de procedura prealabilă nici de termene, și în consecință s-a respins și excepția tardivității.
Pârâta A are personalitate juridică ceea ce rezultă și din prevederile nr.HG1171/2.10.2007care modifică art.2 din nr.HG495/2007 și care prevăd că în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, funcționează Grada Financiară, Agenția Națională a Vămilor, Direcțiile Generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Mun. B, ca instituții publice cu personalitate juridică.
Pentru aceste considerente, instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Referitor la fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul este funcționar public din data de 1 09 2000 în funcția de inspector specialitate categoria A, clasa a III-a, gradul I, iar în urma apariției Legii nr. 161/2003 ce modifică Legea nr. 188/1999, cu data de 15 07 2003 fost numit în funcția publică de execuție inspector asistent clasa și conform art. XVIII din titlul III al Legii nr. 161/2003 funcționarii publici își mențin drepturile salariale stabilite prin nr.OUG192/2002, cu aplicabilitate cu modificările aduse prin nr.OUG 82 din 2004 până în 31 12 2004 din 1 01 2005 iar din 1 01 2005, s-au aplicat prevederile nr.OUG nr.92/2004.
Instanța a reținut că la data apariției acestui act normativ ( nr.OUG 92/2004), reclamantul avea funcția publică generală de inspector și având această funcție și studii superioare de lungă durată, face parte din categoria funcționarilor publici de execuție clasa I, iar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în mod eronat a făcut încadrarea potrivit art.6 alin.3 din nr.OUG 92/2004 care se referă la funcționarii publici de execuție din clasa a III-a pentru care se cer studii medii liceale.
Încadrarea de care trebuia să beneficieze reclamantul era cea prevăzută de dispozițiile art.6 alin.9 din OUG nr. 92/2004 care prevăd că funcționarii publici de execuție salariați, potrivit nr.OUG 82/2004 la categoriile A, B sau clasa I, gradul I, se reîncadrează în gradul profesional superior și beneficiază de salariul de bază prevăzut în anexele I-IV din ordonanță, în cauză reclamantul avea dreptul la salariul prevăzut în anexa III tabel B respectiv, pentru funcție de execuție grad profesional superior, treapta de salarizare.
Raportul de serviciu al reclamantului nu se poate modifica în defavoarea acestuia printr-un act normativ inferior.
Art.4 lit.d din Legea nr. 188/1999 asigură stabilitatea funcționarilor publici, iar excepțiile prevăzute de art.9 privind modificarea raportului juridic poate avea loc în anumite situații de excepție și pe perioade determinate cu păstrarea tuturor drepturilor salariale în baza principiului dreptului câștigat.
Așadar, pârâta a reîncadrat pe reclamant în baza nr.OUG 92/2004 într-o funcție publică inferioară, iar nr.OUG 29/2004 stabilește exact noua încadrare în funcția de încadrare avută în momentul apariției noii reglementări astfel încât reclamantului i se aplică dispozițiile art.6 alin.9 din nr.OUG 92/2004 și nu dispozițiile art. 6 alin.3 așa cum greșit procedat pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru aceste considerente, instanța va admite acțiunea reclamantului, va obliga pârâta la încadrarea acestuia în funcția publică generală de execuție inspector superior treapta I de salarizare începând cu data de 1 01 2005, va obliga pârâta la plata tuturor diferențelor de drepturi salariale retroactiv indexate cu indicele de inflație de a data nașterii dreptului până la plata efectivă și va obliga pârâta la plata diferențelor de drepturi - sporuri, salariu de merit, prime de vacanță, stimulente - de la data nașterii acestor drepturi, indexate cu indicele de inflație calculat până la plata efectivă a acestora, va respinge excepțiile invocate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 714 lei, constând în onorar de avocat.
În cauză au declarat recurs pârâta A și chematul în garanție ANAF solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În esență se critică prima instanță pentru soluția pronunțată pentru că s-au încălcat prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind procedura prealabilă, invocându-se excepția prematurității acțiunii, cu referire și la prevederile art.911din Legea nr.188/1999 care dispune că: " cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
De asemenea se invocă prevederile art.31 alin.1 din nr.OG2006/privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici care prevede că soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor și a altor drepturi, care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, este de competența ordonatorilor de credite.
Având în vedere că reclamantul a fost înștiințat prin Decizia nr.520/15.07.2003 că începând cu data de 15.07.2003 se reîncadrează, de la inspector specialitate A/III/1 pe funcția publică de Inspector Asistent Cl.1, acesta avea posibilitatea de a formula o plângere împotriva deciziei emise de pârâtă, în condițiile în care era nemulțumit de decizie și pe care a semnat-o de luare la cunoștință. Ba mai mult, prin Înștiințarea nr.22/31.01.2005 i se aduce la cunoștință că începând cu data de 01.01.2005 i se modifică salariul de încadrare, luând cunoștință de acest act în data de 04.02.2005, însă fără ca acesta să întreprindă vreun demers.
Se mai critică prima instanță pentru că a respins excepția tardivității introducerii acțiunii prin raportare la art.11 din Legea nr.- și pe fond se arată că instanța de fond, prin sentința pronunțată, a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor aplicabile în speță, OUG nr.82/2000, OUG nr.82/2004 și OUG nr.92/2004.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, astfel că se admite împotriva sentinței civile nr.562/24.IV.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad, se modifică în tot sentința și respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a chematelor în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și F, pentru că:
Acțiunea are ca obiect cererea de obligare a pârâtei A de a-l încadra pe reclamant în funcția publică generală de execuție, inspector superior, treapta I de salarizare începând cu data de 1.01.2005, conform art.6 alin.9 din nr.OUG 92/2004, la plata diferențelor de salarii actualizate la data efectuări plății, dintre salariile primite pentru funcția de inspector asistent treapta și inspector superior treapta de salarizare, la plata diferențelor de sporiri salariale actualizate cu indicele de inflație, dintre sporurile primite pentru funcția de inspector asistent și cele care se cuveneau pentru inspector superior treapta I de salarizare, începând tot cu 1.1.2005, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit probelor dosarului reclamantul a fost încadrat prin decizia nr.529/15.VII.2003 ca inspector asistent cl.I în cadrul pârâtei
Prin acțiune reclamantul susține că încadrarea dispusă prin decizia de mai sus este nelegală și pentru că un inspector, făcând parte exclusiv din clasa I nu putea fi reîncadrat decât în gradul profesional superior, conform art.6 alin.7-9 din OUG nr.92/2004, în timp ce prin decizie a fost degradat și salarizarea este astfel nelegală.
Potrivit art.911din Legea nr.188/1999 modificată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici sunt de competența instanțelor judecătorești, ceea ce înseamnă că procedura aplicabilă acestor litigii este cea prevăzută de Legea nr.554/2004.
Art.1 alin.1 din această lege dispune că sesizarea instanței de contencios administrativ se poate face de cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin acte administrative sau prin refuzul soluționării unei cereri legate de un asemenea drept sau interes.
Deci, în ipoteza când acțiunea în contencios administrativ vizează un act administrativ vătămător, acest act trebuia să facă obiectul unui asemenea acțiunii pentru că așa dispune legiuitorul.
Cum Legea nr.554/2004 prevede, de asemenea, că anterior sesizării instanței de contencios administrativ, cel vătămat se va adresa cu plângere autorității administrative, în condițiile art.7 din lege, deci actul normativ instituie o procedură prealabile obligatorie, acțiunea în contencios administrativ impune dovada acestei proceduri.
Cum reclamantul nu a atacat decizia nr.520/2003 emisă de pârâtă, ca act administrativ vătămător, acțiunea de față este inadmisibilă, motiv pentru care recursul pârâtei A și al chematei în garanție se admite și se modifică sentința Tribunalului Arad, fiind nelegală, pentru că a ignorat dovada procedurii prealabile obligatorii și se respinge acțiunea, cu aplicarea și a art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A și chemata în garanție, prin A împotriva sentinței civile nr.562/24.IV.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Modifică în tot sentința și respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a chematelor în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 8.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-13.10.2008
Tehnored. /21.10.2008/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pătru Răzvan, Olaru Rodica
