Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 97/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 97/CA
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții:, G, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Camerei de Conturi V, în V,-, județul V, în contradictoriu cu pârâții: Curtea de Conturi a României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 01 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Inițial acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr- secția conflicte de muncă și asigurări sociale, unde a fost pronunțată sentința civilă nr. 1549 din 11 decembrie 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, iar prin decizia nr. 361 din 10.04.2009 Secția litigii de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Iașia admis recursul și a casat sentința civilă nr. 1549 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, trimițând cauza spre competentă soluționare fondului la Curtea de Apel Iași, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
În fapt se reține că prin acțiunea înregistrată sub nr-, la data de 11 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanții, G, au solicitat obligarea Curții de Conturi a României la plata unei despăgubiri echivalente cu sporul de confidențialitate de 15 % din salariul de bază începând cu data de 01 iulie 2005 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești.
Precizează reclamanții că exercită activitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi Județene V din cadrul Curții de Conturi a României, existând un raport de muncă pe perioadă nedeterminată între reclamanți și această instituție. Arată reclamanții că în temeiul Legii nr. 94/1992 pot lua cunoștință în timpul activității de serviciu de informații care constituie secrete de stat, de serviciu, comerciale sau individuale și că au obligația de a respecta confidențialitatea acestor informații. Cu toate acestea, nu beneficiază de un spor salarial concretizat în sporul de confidențialitate, așa cum beneficiază alte categorii profesionale din instituții supuse controlului Curții de Conturi:personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului, angajații Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Se susține că prin discriminarea invocată s-au mai încălcat prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, Convenției Europene a Drepturilor Omului, Constituției României, Codului Muncii, prevederi ce interzic discriminarea și prevederile Cartei Sociale Europene ce prevăd dreptul la un salariu care să le asigure un trai decent.
Curtea de Conturi a României formulează întâmpinare prin care invocă excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată că, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, prioritar se impune analizarea excepției prescripției extinctive.
Cererea dedusă judecății este o cerere în despăgubiri, iar perioada pentru care se solicită despăgubiri se referă la ultimii trei ani.
Deși pretențiile formulate indică ca și faptă cauzatoare de prejudiciu discriminarea, natura cererii nu este de constatare a discriminării, caz în care termenul de promovare a acțiunii ar curge de la data la care reclamanții au putut lua cunoștință de faptul discriminării, astfel că se va respinge această excepție.
Conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 în forma de dinainte de aplicarea Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate dispune "Dacă în exercitarea funcțiilor sale, Curtea de Conturi ia cunoștință de informații care constituie secrete de stat, de serviciu, comerciale sau individuale, aceasta este obligată să respecte caracterul lor și să le facă cunoscute numai autorităților îndreptățite."
Prin nr.OG 160/2000 controlorii financiari au fost remunerați printr-un act normativ distinct, fiind avut în vedere statutul distinct. Prin acest act normativ, avându-se în vedere atât complexitatea muncii cât și răspunderile specifice calității lor - printre care și cea de confidențialitate prevăzută de Legea nr. 94/1992 - s-au stabili indemnizații substanțial mai mari față de alte categorii de bugetari, specificându-se imperativ că această indemnizație este unica formă de remunerare a activității depuse de controlorii financiari.
Ulterior apariției Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate a fost emisă Legea nr. 477/2004 privind Codul d e conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice care prevede în art. 7 alin. 2 pentru toți angajații contractuali bugetari obligația de a nu dezvălui informațiile nepublice la care au acces în exercitarea funcției.
Prin actele normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar (OG nr. 9/2005, nr.OG 3/2006, nr.OG 10/2007 și nr.OG 10/2008) se prevede acordarea unui spor de confidențialitate de până la 15 % din salariul de bază unor categorii de personal și posibilitatea acordării acestui spor și altor categorii de personal din instituțiile publice pentru care se prevede această posibilitate prin acte normative speciale.
Conform art. 3 din Legea nr. 444/2006,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor de până la 15 % din salariul de bază.
Aplicarea acestor prevederi legale a fost extinsă, prin dispozițiile art. 15 din nr.OG 6/2007 și la alte categorii de funcționari publici, respectiv cei care funcționează în aparatul de lucru al Guvernului, în cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului și Consiliului Legislativ.
Aceste prevederi legale sunt foarte clare și nu comportă nici o dificultate de interpretare, stabilind în mod expres și limitativ categoriile de funcționari publici care sunt beneficiari ai acestui spor și autoritățile care sunt obligate să acorde acest spor, controlorii financiari nefiind beneficiari ai acestor prevederi legale.
Se va reține că nu ne aflăm în prezența unei discriminări, în sensul prevederilor nr.OUG 137/2000, care să justifice acordarea de despăgubiri, pentru următoarele considerente:
Conform statutului profesiei reclamanților, aceea de controlor financiar, în raport cu categorii profesionale care beneficiază prin lege de sporul de confidențialitate, categorii indicate de către reclamanți, respectiv personalul militar și funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care beneficiază de un spor de confidențialitate de 15 %, personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și Ministerul Integrării Europene, care beneficiază de un spor de până la 15 % din salariul de bază, angajații Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care pot beneficia de 15 % pentru persoanele și în condițiile prevăzute prin ordin al Președintelui instituției, personalul contractual din alte instituții publice desemnat prin ordin administrativ care pot beneficia de un spor de confidențialitate de până la 15 %, în condițiile stabilite tot printr-un act administrativ, sub condiția existenței unui act normativ specific care să prevadă posibilitatea acordării sporului, instanța constată că nu ne aflăm în prezenta unei situații comparabile (analoage) deoarece aceste categorii de subiecte sunt angajați ai unor persoane juridice sau instituții diferite, prestează activități diferite, având atribuții de serviciu diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite, având un statut distinct.
Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OUG 137/2000, întrucât nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se pune problema nici a unui criteriu de discriminare.
Nici faptul că reclamanții dețin autorizații sau certificate de acces la informații clasificate, care nu au fost depuse la dosarul cauzei pentru a dovedi că într-adevăr reclamanții manipulează efectiv informații clasificate, nu poate substitui lipsa temeiului legal sau convențional al sporului solicitat.
Pretențiile reclamanților au la bază și considerentul că dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii deoarece încalcă principiul egalității institut de Constituția României și ale art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a apreciat în jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Totodată, aplicând dispozițiile art. 16 din Constituția României potrivit cărora,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
De altfel controlorii financiari beneficiază de o lege specială de salarizare, cu sporuri specifice complexității și riscurilor funcției pe care o îndeplinesc.
Așa fiind urmează a se respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție a ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea promovată de reclamanții:, G, în contradictor cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României privind Ministerul Finanțelor Publice.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.06.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
02.07.2009
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț
