Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 97/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/CA
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, toți cu domiciliul ales în C,-, -.C,.102 la cabinet avocat " ", împotriva sentinței civile nr. 777/15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul B,-, sect.3, LABORATORUL CENTRAL DE FITOSANITARĂ, cu sediul în Orașul -,-, județ I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții reclamanți, av. în baza delegației de substituire dată de av., lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamanți este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. La data de 04.01.2010, intimatul Ministerul Agriculturii a transmis prin fax întâmpinare, un exemplar fiind comunicat unui recurent. La data de 15.02.2010, intimatul Laboratorul Central pentru Fitosanitară a depus la dosar întâmpinare.
Pentru recurenții reclamanți, apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenții reclamanți av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii.
Consideră că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile dispozițiilor art. 53 din Constituția României care prevede că nu pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale omului, decât în condiții limitative prevăzute de lege, în coroborare cu dispozițiile Codului Muncii care în art. 38 prevede în mod imperativ că "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute în lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate și șanse de tratament.
Față de motivele expuse pe larg în cerere de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.11415/23.12.2008 la Tribunalul Constanta - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții, și au solicitat obligarea pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Laboratorul Central de Fitosanitară la plata către reclamanți a drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, începând cu data de 01.01.2004 până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului de Fitosanitară C, iar în această calitate au dreptul pentru activitatea prestată la acordarea sumelor de bani aferente suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, suplimente salariale prevăzute de disp.art.31 lit.c si d din Legea nr.188/1999.
Au susținut reclamanții că prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 rep. au fost suspendate succesiv, până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006.
Reclamanții au arătat că suspendarea acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept a fost nu doar restrâns, ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
În drept, au fost invocate disp.art.31 din Legea nr.188/1999 rep, art.38-39 din Legea nr.53/2006, art.44 din OUG nr.92/2004, art.48 din OUG nr.2/2006, art.41, 50 din OG nr.6/2007.
Prin sentința civilă nr.777/15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost respinse ca nefondate excepțiile invocate de pârâți, respectiv excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția lipsei procedurii prealabile și a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au invocat existența unei vătămări de ordin material rezultată din dispoziții luate de către pârâți privind neacordarea unor drepturilor de natură salarială, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată.
În ce privește excepția necompetenței materiale, instanța a constatat că în cauză sunt incidente disp.art.911din Legea nr.188/1999, potrivit cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, reclamanții fiind în raport de serviciu cu pârâtul Laboratorul Central de Fitosanitară.
De asemenea, s-a reținut că legitimarea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, deci calitatea procesual pasivă trebuie să coincidă cu calitatea de titular al dreptului dedus judecății. Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile este organ al administrației publice centrale din compunerea Guvernului având în subordine și agențiile județene de protecție a mediului, finanțate de la bugetul de stat. Astfel, în raportul juridic dedus judecății, acesta se legitimează procesual pasiv având calitatea de ordonator principal de credite față de recunoașterea și acordarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți, precum și datorită obligației de a include în bugetele anuale pe care le întocmește a cheltuielilor necesare salarizării reclamanților.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, instanța a reținut că din conținutul art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 rezultă că procedura obligatorie este impusă numai în acțiunile care au ca obiect anularea actului administrativ, ori în speță, reclamanții solicită obligarea pârâților la acordarea unor drepturi salariale, în temeiul Legii nr.188/1999, obiectul acțiunii fiind "obligația de a face", respectiv recunoașterea unui drept prevăzut de lege.
S-a mai reținut că în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006. Conform Legii nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Potrivit dispozițiilor Legii nr.188/1999 art.31 (fost 29) "funcționarul public are dreptul la un salariu compus din: .c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Aceste prevederi legale au devenit neaplicabile anterior perioadei de referință prin procedura suspendării instituite prin ordonanțe de urgență până la 31 decembrie a fiecărui an, suspendării care se succed până la 31.12.2006.
Art.7 alin.(1) din Decr.nr.167/1958 arată că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar art.1886 cod civil arată că nicio prescripție nu poate începe să curgă mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.
Drepturile solicitate de către reclamanți au fost suspendate succesiv până la 31.12.2006, astfel încât instanța a apreciat că dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.12.2006, considerente pentru care a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune ca nefondată.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului de Fitosanitară C, calitate în care s-a susținut că aceștia au dreptul la plata unui procent de 25% din salariul de bază, cu titlu de supliment al postului, și la un procent identic reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată și modificată prin Legea nr.161/2003.
Art.31 alin.(1) lit.c) și d) din nr.188/1999, în forma legii astfel cum a fost republicată în anul 2007, prevede ca: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Prin alineatul 3 al aceluiași text normativ se dispune ca: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Instanța de fond a considerat însă că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
S-a apreciat că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care, până în prezent, nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Au susținut recurenții că, deși Legea nr.188/1999 prevede în mod expres la art.31 că "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază, b) sporul pentru vechime în muncă, c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare", totuși până în acest moment, funcționarii publici au fost privați de aceste drepturi salariale, reglementate în mod expres de lege.
S-a arătat că până la data de 31 decembrie 2006 aplicarea dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin diverse acte normative, însă Ordonanța 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare, nu mai suspendă aplicarea dispozițiilor art.31, lit.c și d din Legea nr.188/1999. Astfel, la art.50 din această ordonanță se prevede că "prezenta ordonanță își are aplicabilitatea din luna ianuarie a anului 2007".
Astfel, deși dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de Legea nr.188/1999 a reintrat de drept în vigoare în ianuarie 2007, aceștia fiind îndreptățiți la plata retroactivă a acestora, exercitarea dreptului este împiedicată din cauza lipsei preocupării autorităților statului de a stabili reglementări minimale cu privire la stabilirea cuantumului sporurilor raportat la salariul de bază.
Recurenții au susținut că există o mare neconcordanță între faptul că funcționarii publici pe de o parte au dreptul conferit de lege la plata sporurilor salariale menționate (deși se invocă faptul că legiuitorul nu ar fi stabilit în mod expres cuantumul acestor sporuri), iar pe de altă parte funcționarii publici riscă a fi prejudiciați în acest drept al lor prin faptul că simpla curgere de timp face ca aceștia să nu poată solicita drepturile lor bănești retroactiv, prin curgerea prescripției extinctive.
Tocmai pentru a preveni prejudicierea funcționarilor publici, în România s-a creat o practică judecătorească în sensul acordării sporului privind suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și a sporului privind suplimentului corespunzător treptei de salarizare tot în cuantum de 25% din salariul de bază, justificând acordarea acestora prin prisma altor dispoziții legale ce reglementează sporuri salariale; prin raportare la proiectul de act normativ ce urma să cuantifice acest spor și prin existența unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care aceste sporuri au fost acordate în cuantum de 25% fiecare.
În opinia recurenților, chiar dacă practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, existența unui număr considerabil de hotărâri judecătorești care au dobândit putere de lucru judecat îndreptățesc pe recurenții reclamanți să își dorească egalitate de drepturi, raportat la dreptul recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice.
Recurenții arată că au depus la dosar hotărâri judecătorești ce privesc situații litigioase identice, în care instanțele judecătorești din România au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile prin care au stabilit cuantumul celor două sporuri cuvenite funcționarilor publici în cuantum de 25% din salariul de bază.
Mai mult decât atât, toate sporurile câștigate prin intermediul instanțelor judecătorești în situații identice au fost deja calculate de către intimați și chiar virate persoanelor îndreptățite.
Consideră recurenții că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art.53 din Constituția României care prevede că nu pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale omului, decât în condiții limitativ prevăzute de lege, în coroborare cu dispozițiile Codului Muncii care în art.38 prevede în mod imperativ că "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate", salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate și șanse de tratament.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți legal citați au depus la dosar întâmpinare.
Intimatul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Ruralea solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Arată intimatul că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanții nu au făcut dovada că drepturile solicitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă. Dreptul pretins de către reclamanți este un drept lipsit de conținut, iar singura culpă pentru această situație aparține legiuitorului. În lipsa unui act legislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate, instanța nu dispune de puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale solicitate, deoarece s-ar substitui Administrației/ Executive, ipoteză în care s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat de art.11 alin.4 din Constituția României.
Recunoașterea drepturilor pretinse nu a fost negată niciodată, însă autoritatea nu se poate substitui legiuitorului și nici executivului în privința acordării efective a unor drepturi prevăzute de lege, care în prezent sunt imposibil de exercitat efectiv, lipsind baza legală pentru cuantificarea acestora.
Intimatul pârât Laboratorul Central pentru Fitosanitară a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată intimatul că pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, atribuție ce revine, fie legiuitorului, prin promovarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, prin adoptarea unei hotărâri, date în executarea prevederilor cuprinse în Legea nr. 188/1999.
Mai mult, arată intimatul că prin Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, stabilindu-se că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de interpretarea dată de instanța supremă dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, rin p. Decizia nr.20 din 21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere că, potrivit art.329 alin.3 Cod de procedură civilă, decizia pronunțată de instanța supremă este obligatorie, iar soluția instanței de fond este în acord cu această interpretare, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenții reclamanți -, toți cu domiciliul ales în C,-, -.C,.102 la cabinet avocat " ", împotriva sentinței civile nr. 777/15.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul B,-, sect.3, LABORATORUL CENTRAL DE FITOSANITARĂ, cu sediul în Orașul -,-, județ I,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./02.03.2010
18 Februarie 2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
