Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 971/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 971/R-CONT
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,--6, împotriva sentinței nr. 124/CAF din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosar nr-, intimați fiind MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 1, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1 și SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN A - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA - PRIN - cu sediul în RM. V, - lui, nr.95, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic - pentru recurenți, consilier juridic pentru intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V și intimatul-reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN A - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA prin consilier juridic -, lipsă fiind intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Constatându-se recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursurilor, așa cum au fost motivate, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată. Precizează că își susține excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile pentru ca acesta să fie parte în proces: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes.
Reprezentantul intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor solicită menținerea sentinței în ceea ce privește partea pe care o reprezintă.
Reprezentantul intimatului Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MIRA solicită respingerea recursurilor ca nefondate, conform motivelor arătate în întâmpinare, menținerea sentinței, ca fiind și legală și temeinică.
CURTEA:
Constată că prin sentința nr.124/CAF/27.01.2005 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității capătului doi de cerere, invocată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a fost respinsă cererea ca inadmisibilă: a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost respinsă cererea față de aceasta; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției și excepția de necompetență materială; a fost admisă excepția prescripției; și a fost admisă în parte cererea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Internelor și Administrației - Biroul Teritorial Vâlcea și a fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție Județean V, Inspectoratul General al Poliției României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri, în procent de 30% din salariul brut lunar pe perioada 01.11.2004 până la 29.03.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a decide astfeltribunalula constatat că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Internelor și Administrației - Biroul Teritorial Vâlcea () a solicitat obligarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative (MIRA), Inspectoratul de Poliție Județean V (IPJ), Inspectoratul General al Poliției României (IGPR), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF) la plata către membrii din Organizația Teritorială V, a despăgubirilor egale cu prejudiciul suferit prin neacordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv a coeficienților de multiplicare prevăzut în Anexa nr.1 lit.a din OUG nr.27/2006 și să fie obligat MIRA să vireze sumele necesare plății, sub motiv că pârâții au refuzat recunoașterea și plata dreptului arătat și că OUG nr.43/2002 și OUG nr.27/2006 îi discriminează pe reclamanți în raport cu colegii lor detașați la DNA pentru că celor din urmă le acordă un spor de 30% din indemnizația de încadrare, transformat ulterior prin cel din urmă act normativ într-un coeficient de multiplicare a valorii de referință sectorială de 13,5.
Tribunalul a mai constatat că pârâții au invocat excepția inadmisibilități capătului doi de cerere, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, excepția prescripției și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea.
Verificând excepțiiletribunalula constatat că pentru capătul doi al cererii de chemare în judecată este întemeiată excepția inadmisibilității acesteia căci față de MIRA nu a fost îndeplinită procedura prealabilă cu privire la pretenția ca aceasta să pună la dispoziția celorlalți reclamanți sumele necesare plății drepturilor pretinse.
A fost, de asemenea admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF sub motiv că reclamanții nu au raport de serviciu cu acest minister.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR sa decis că aceasta nu este întemeiată deoarece pârâta arătată este ordonator secundar de credite și că în această calitate are atribuții în repartizarea creditelor bugetare.
Relativ la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea, s-a decis că organele centrale sunt ținute indivizibil cu cele locale la plata drepturilor pretinse de reclamanți.
În fine, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune tribunalul a considerat că acesta este întemeiată pentru perioada 01.09.2002-01.11.2004.
Analizând pe fond cererea,tribunalula constatat că membrii de sindicat din cadrul reclamantei sunt funcționari publici cu statut special de polițiști, desfășurându-și activitatea în cadrul IPJ V și Poliția Transporturi V și că în perioada 01.04.2002-01.04.2006 ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiar de un spor de 30% din indemnizația de încadrare, în temeiul OUG nr.43/2002; și că prin aceasta reclamanții au fost discriminați, încălcându-se astfel principiul egalității în fața legii, prevăzut de art.16 alin.1 din Constituție, al egalității de tratament prevăzut în art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
S-a mai reținut că diferențele de salariu sunt nejustificate căci atribuțiile specifice polițiștilor, prevăzute în art.26 din Legea nr.218/2002 necesită aceeași specializare și responsabilitate a fiecărui polițist.
La 2.06.2009 IPJ Vad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că instanța și-a depășit atribuțiile, subrogându-se legiuitorului; că legiuitorul a acordat drepturi speciale polițiștilor detașați la DNA iar acestea nu trebuie să fie extinse la ceilalți polițiști.
Se mai susține că această egalizare a salarizării, dispusă de instanța de fond, este greșit întemeiată pe ideea de discriminare, pe de o parte pentru că prin decizia nr.818/2009 a Curții Constituționale au fost declarate ca neconstituționale regulile art.1 alin.2 lit.e și art.27 din OG nr.137/2000 în măsura în care sunt interpretate ca acordând instanțelor judecătorești competența de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerate ca discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară; iar pe de altă parte pentru că acordarea unor sporuri de salariu polițiștilor detașați la DNA este justificat pe particularitățile muncii acestora, specializați în combaterea infracțiunilor de corupție.
În fine, se mai susține că în spețe similare CNCD a decis că polițiștii din cadrul și din cadrul poliției judiciare nu sunt discriminați în raport cu polițiștii din cadrul DNA.
La 01.06.2009 a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia deoarece polițiștii membrii de sindicat sunt angajați ai IPJ V și că ei nu au raport de serviciu cu recurenta.
Pe fond, se solicită admiterea recursului deoarece instanța de fond a acordat greșit sporul de 30% prevăzut pentru polițiștii detașați la DNA. Se susține polițiștii din cadrul IPJ V nu sunt discriminați în raport cu cei detașați la DNA deoarece sporul acordat celor din urmă este justificat pe faptul că aceștia sunt detașați la structuri extinse MIRA, respectiv la Parchetul de pe lângă ICCJ și că aceștia trebuie să aibă o pregătire specializată, responsabilitate sporită datorată complexității activității desfășurată de instituția la care se face detașarea.
La 16 septembrie 2009 a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Se susține că prin acordarea sporului de 30% și ulterior a unui coeficient de multiplicare a valorii de referință sectorială mai mare doar polițiștilor detașați la DNA, intimații sunt discriminați; că într-un caz asemănător prin hotărârea nr.185/2005 CNCD a constatat existența discriminării între magistrații care beneficiau de un spor de 30-40% și cei care nu au dobândit acest drept.
Se mai susține că incoruptibilitatea trebuie asigurată pentru toți polițiștii și nu doar pentru cei detașați la DNA, astfel că și intimații trebuie să beneficieze de aceleași sporuri. Se mai relevă că reclamanții au aceleași atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, adică efectuează acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului și că nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității cauzelor, aceasta fiind dată de ansamblul activităților și probelor ce trebuie administrate pentru aflarea adevărului.
În fine, instanța susține că aceștia răspund pentru deciziile luate în efectuarea urmăririi penale pe când polițiștii detașați la DNA nu răspuns.
Recursurile sunt fondate.
Curtea constată că cele două recursuri vizează aceleași critici astfel că vor fi analizate împreună.
Nu este fondată critica recurentei IGPR cu privire la soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia. Curtea constată că IGPR, ca ordonator secundar de credite este ținut să asigure repartizarea fondurilor necesare plății indemnizațiilor. Având în vedere aceste atribuții soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a IGPR este corectă.
Sunt fondate pe fond cele două recursuri.
Ambii recurenți critică soluția instanței de fond pe motiv că aceasta s-a substituit atribuțiilor legiuitorului.
Împrejurările litigiului
Curtea constată că - și celelalte persoane, menționate în tabelul atașat cererii de chemare în judecată sunt polițiști în cadrul IPJ V și respectiv de la poziția 435 la poziția 456 sunt polițiști în cadrul Poliției Transporturi V (5-14 și 35). Toți aceștia sunt reprezentați în justiție de - Biroul Teritorial Vâlcea, fiind salarizați potrivit OG nr.38/2003.
Se mai constată că prin OUG nr.43/2002 a fost înființată Direcția Națională Anticorupție (DNA), structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ.
Potrivit art.6 din acest act normativ <<DNA se încadrează cu procurorii, ofițerii și agenții de poliție judiciară.>>. De asemenea, potrivit art.10 din același act normativ <<În cadrul DNA funcționează ofițerii de poliție, constituie poliția judiciară a DNA, ofițerii și agenții de poliție judiciară desfășurându-și activitatea sub autoritatea procurorului șef al direcției>>.
În fine, așa cum va fi arătat mai jos, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul DNA au o altă salarizare decât cea a polițiștilor din cadrul IPJ ori a polițiștilor din cadrul Poliției Transporturi.
II. otrivit deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Potrivit art. 1 din OG nr. 137/2000 În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege.
Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional; b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violențelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituție; c) drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții și demnități publice;d) drepturile civile, în special: (i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței; (ii) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară; (iii) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română; (iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul;(v) dreptul de proprietate;(vi) dreptul la moștenire; (vii) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie;(viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;(ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere;(x) dreptul de petiționare; e) drepturile economice, sociale și culturale, în special: (i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare; (ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate; (iii) dreptul la locuință; (iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale; (v) dreptul la educație și la pregătire profesională;(vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive;f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.(3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2).
Potrivit art. 2 alin. 3 din același act normativ,sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
De asemenea, potrivit art. 27 - din același act normative,persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
(2)Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
(3) Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
(4) Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În fața instanței se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio și video sau date statistice.
(5) La cerere, instanța poate dispune retragerea sau suspendarea de către autoritățile emitente a autorizației de funcționare a persoanelor juridice care, printr-o acțiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanțe.
(6) Hotărârea pronunțată de instanța de judecată se comunică Consiliului.
Potrivit art. 1 alin 4 din Constituție Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.În același sens, potrivit art. 61 din Constituție,
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.
Pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Potrivit art. 13 din /2002, rt. 13 - (1)Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute înLegea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului B; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului B; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute laart. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
(11) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.
Potrivit art. 28 alin 3 din același act normative,ofițerii și agenții de poliție judiciară din Departamentul Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. Salariul pentru funcția îndeplinită de agentul de poliție se stabilește potrivit cap. A nr. crt. 32 din anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, de ofițerul de poliție judiciară, potrivit cap. A nr. crt. 29 din anexa nr. 1, de șeful de birou, potrivit cap. A nr. crt. 28 din anexa nr. 1 și de șeful de serviciu, potrivit cap. A nr. crt. 27 din anexa nr. 1 la aceeași ordonanță de urgență.
(4) Ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din Departamentul Național Anticorupție beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute în art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit anexei 5 OG nr. 38/2003, <<Polițiștii detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului d e Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale: a) salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației care se aplică în unitățile respective>>;
Potrivit art. 11 alin. 4-6 din OG nr. 27/2006 <<Salariul de bază se stabilește potrivit nr. crt. 31 de la lit. A din anexă pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, nr. crt. 28 pentru ofițerii de poliție judiciară, nr. crt. 27 pentru șefii de birou și nr. crt. 26 pentru șefii de serviciu. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
(5) Ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 13.
(6) de încadrare brute lunare sau salariile de bază brute, precum și alte drepturi salariale ale personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se stabilesc de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, potrivit legii.>>.
De asemenea, prin art.41 lit.e din același act normativ,se abrogă art. 28 alin. 1-5, 7 și 9 din OUG nr. 34/2002.
III.Judecata.
Curtea constată că reclamanții sunt nemulțumiți de faptul că legea de salarizare a polițiștilor detașați la DNA prevede o salarizare diferită de cea a lor, respectiv, primii beneficiază de un spor de 30% pe perioada 2002-2006, potrivit art.28 din OUG nr.43/2002, iar prin abrogarea acestui text, prin art.41 din OG nr.27/2006, aceștia beneficiază de o grilă de salarizare superioară, potrivit art.11 alin.4 și Anexa 2 lit.A din acest ultim act normativ.
Curtea mai constată că prin hotărârea nr.271/2007; 418/2007 li 419/2007 emise de CNCD s-a constatat că polițiștii din cadrul MIRA nu sunt discriminați în raport cu ofițerii de poliție și agenții de poliție judiciară din cadrul DNA.
Cu privire la discriminare.
Curtea constată că reclamanții nu sunt discriminați în raport cu ofițerii de poliție și agenții de poliție judiciară. Înființarea DNA a fost determinată de nevoia de o mai bună organizare a luptei contra corupției și pentru aceasta personalul a fost pus sub conducerea Parchetului de pe lângă ICCJ. Aceeași subordonare există și în cazul înființării serviciilor teritoriale.
Având în vedere obiectul activității ofițerilor de poliție și al agenților de poliție judiciară din cadrul DNA, precum și nivelul la care aceștia lucrează (Parchetul de pe lângă ICCJ), curtea, consideră că salarizarea într-un cuantum mai mare a acestora din urmă în raport cu reclamanții este justificată.
Din textele de lege arătate mai sus, curtea relevă faptul că pentru a exista discriminare trebuie să existe un tratament diferențiat al unei persoane și că acest tratament să nu se justifice obiectiv.
În speță, așa cum a fost arătat, există un temei obiectiv al acestui tratament.
În același sens, potrivit deciziei din 18 februarie 1991 Franța/Suedia; deciziei din 23 iunie 1993 /; decizia din 28 septembrie 1995, și /Italiei; decizia din 22 octombrie 1996 și alții/Angliei, pentru a exista discriminare trebuie să se stabilească că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament profesional și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau comparabilă.
Nu poate fi reținute ca fiind determinate argumentele invocate de intimați pentru a dovedi că aceștia s-ar afla într-o situație analoagă ori compatibilă. Este adevărat că atribuțiile celor două categorii sunt în principiu asemănătoare pentru că prin însăși definiția activității de poliție, specific acesteia este cercetarea faptelor penale, adunarea dovezilor și întocmirea actului necesar acuzării.
Nu se poate afirma că cercetarea faptei contra circulației pe drumurile publice, furt, înșelăciune, etc. ridică aceleași dificultăți, așa cum arată intimații, cu cele legate de faptele de corupție. De asemenea, trebuie avută în vedere și politica legislativă a legiuitorului. Acesta a creat un cadru juridic particular, pentru lupta împotriva corupției, atribuindu-i o importanță mai mare în raport cu celelalte fapte antisociale.
Or, puterea judecătorească nu poate cenzura politica legiuitorului.
În lipsa unei discriminări, curtea constată că nu sunt întrunite condițiile pentru a angaja răspunderea recurenților care în opinia reclamantei ar fi săvârșit un act de discriminare prin salarizarea diferită a polițiștilor din cadrul MIRA.
În fine, curtea, mai reamintește că, de altfel, deciziile nr.818-820/2008 ale Curții Constituționale, interzic judecătorului să decidă pe cale reglementară atunci când constată o discriminare salarială.
Aceeași interdicție este precizată și în art.4 Cod civil.
În concluzie, criticile recurenților sunt fondate.
Având în vedere că MIRA este ordonator principal de credite, că el nu are raporturi de serviciu cu reclamanții și că acesta a fost chemat să răspundă solidar cu recurenta IGPR, curtea, văzând dispozițiile art.48 Cod pr.civilă, de recursul acesteia din urmă va beneficia și MIRA.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința în sensul că se va respinge cererea în tot, prin extindere și față de MIRA, menținând în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,--6, împotriva sentinței nr. 124/CAF din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosar nr-, intimați fiind MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-, sector 1, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1 și SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN A - BIROUL TERITORIAL VÂLCEA - PRIN - cu sediul în RM. V, - lui, nr.95, Județul
Modifică sentința în sensul că respinge cererea în tot, prin estindere și față de MIRA.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.DV/02.11.2009
EM/10 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
