Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 972/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV șI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 972
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Balicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele recurente ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr.190/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, prin avocat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate cereri, instanța reține spre soluționare prezenta cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.11.2008, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând să fie obligați să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie 2004 și până la zi; stabilirea drepturilor solicitate în procent de 25% din salariul de bază; precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor drepturi, în conformitate cu Decretul nr. 92/1976.
Prin sentința civilă nr.1290/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada aprilie 2004 - până la zi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins acțiunea cu privire la acordarea cuantumului sporurilor de 25% pentru fiecare, din salariul de bază, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacate, s-a precizat în esență următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T - - B, și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu luna aprilie 2004 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Instanța a înlăturat susținerile pârâtei privind procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2000, întrucât această procedură se aplică numai în legătură cu actele administrative.
Potrivit art.29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 iar prin Legea nr. 251/2006, art. 13, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din componentele enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999. Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază reclamanții cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezintă un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Ca atare, dreptul subiectiv al reclamanților fiind recunoscut de legiuitor printr-o normă legală dincolo de competența constatatoare a instanței de judecată, instanța a reținut că reclamanții beneficiază de aceste drepturi salariale reglementate în art. 29 din Legea 188/1999 alături de celelalte sporuri și drepturi salariale.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța reținut ca inadmisibilă cererea reclamanților și a dat eficiență Deciziei nr.820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale T, solicitând în principal admiterea recursului, admiterea excepției necompetentei materiale a Tribunalului Arad, casarea Sentinței Civile nr.190/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- și reținerea cauzei spre soluționare în primă instanță de Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal; iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești recurate, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibila; respingerea acțiunii ca nefondată, în situația respingerii excepției invocate.
În motivarea recursului, recurentele consideră ca in mod greșit a fost învestit Tribunalul Arad cu judecarea prezentei cauze având in vedere atât obiectul cauzei, constând in plata unor drepturi salariale, cat si calitatea de funcționari publici a reclamanților și nivelul central al Autorității Naționale a Vămilor, instituție se organizează si funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, astfel că potrivit art.3 alin.(l) din Cod proc.civ. curțile de apel judeca in prima instanța procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autorităților si instituțiilor centrale.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei
procedurii prealabile, recurentele arată că, după cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamanții nu au efectuat procedura prealabila prevăzuta in mod imperativ de lege, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibila.
Pe fondul cauzei, solicita sa respingerea acțiunii ca nefondata, reiterând considerentele expuse și în fața primei instanțe cu privire la suspendarea drepturilor prin diverse acte normative, la neindicarea de către legiuitor a modului de calcul a drepturilor solicitate și cu privire la lipsa unui sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Analizând recursul prin prima motivelor invocate de către recurente, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Excepția necompetenței Tribunalului Arad prin prisma participării ca parte litigantă a unei autorități centrale este neîntemeiată, Curtea respingând-o ca atare, întrucât la stabilirea competenței în primă instanță primează raporturile de serviciu, raporturi care în cauza de față sunt încheiate cu o autoritate de nivel județean, nefiind prin urmare incidente dispozițiile art.3pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Neîntemeiată este de asemenea și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, întrucât din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.106 și 109 din Legea nr. 188/199 rezultă că în cauzele având ca obiect raporturile de serviciu al funcționarului public nu este necesară plângerea prealabilă, exceptând situațiile în care se analizează încetarea raporturilor de serviciu menționate.
Curtea apreciază prin urmare că în mod corect a respins prima instanță această excepție.
Cât privește fondul recursului, Curtea reține că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare, pe perioada în care reclamanții au avut calitatea de funcționari publici.
Prima instanță a reținut în mod corect că dreptul reclamanților la suplimentul postului și suplimentul corespunzător al treptei de salarizare este reglementat prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Împrejurarea că prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții legale pentru anii 2004 - 2006, nu înseamnă că s-a dispus și înlăturarea acestui drept, așa încât în mod corect prima instanță a apreciat că suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Arad și a interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile solicitate de către reclamantă nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege.
Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, și care, în cadrul fiecărei Anexe prevede că personalul menționat în cadrul acestora beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Așadar, apar ca neîntemeiate susținerile pârâtelor recurente potrivit cărora actul aplicabil nu ar fi Legea nr.188/1999, ci actul normativ ce reglementează drepturile salariale.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de pârâtele recurente sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul acestora ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat pârâtele recurente Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr.190/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red./20.07.2009
Tehnodact /2 ex./ 20.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Balicariu Maria
