Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 976/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - litigiu funcționari publici -

R O ÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 976

Ședința publică din 21 mai 2009

PREȘEDINTE: Artene Doina

JUDECĂTOR 2: Galan Marius

JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean

Grefier

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei, județul S, împotriva sentinței nr. 501 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit recurenții, reclamanții intimați, și și pârâții intimați Comuna - prin primar și Consiliul Local al comunei.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, având în vedere lipsa părților și faptul că recurenții au solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 12.2008, reclamanții -, - au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei - prin primar și Consiliul Local al comunei, obligarea acestora la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculat la salariul de bază începând cu data de 01.2005, respectiv cu data angajării în cadrul instituției și în continuare, proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui spor și până la efectuarea plății.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin Ordinul I nr.496/28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, că potrivit art.9.2 și 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2006 indemnizația de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, că obligația de acordare a indemnizației rezultă și din prevederile art.47 din Legea nr. 138/1999, coroborate cu prevederile art. 13 din aceeași lege. În opinia reclamanților, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor (art. 1 alin.2 lit. e din Legea nr. 137/2000).

discriminarea între salariații Instituției Prefectului și cei ai unităților administrativ-teritoriale din județul S nu se justifică nici legal, nici moral, deoarece în egală măsură au același statut reglementat de Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici, având salarizarea prevăzută în anexele la OG nr. 6/2007 și OG nr. 10/2007.

În opinia reclamanților, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul legalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor (art. 1 alin. 2 lit. e din OG nr. 137/2000).

Astfel, consideră că acordarea sporului de dispozitiv este o măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic, salariat din cadrul aceleiași autorități.

În dovedire au depus la dosar Ordinul nr.496/2003, practică judiciară, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, copia după carnetul de muncă.

La termenul de judecată din data de 12.03.2009, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al comunei și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2005 - 30.12.2005.

Prin sentința nr. 501 din 19 martie 2009 Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a secund-pârâtului, invocată din oficiu, respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei pentru lipsa calității procesuale, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 decembrie 2005, invocată din oficiu, respingând ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanți pentru intervalul 1 ianuarie 2005 - 30 decembrie 2005 și ca nefondată pentru restul perioadei față de pârâta Comuna, prin primar.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al comunei, aceasta este întemeiată, întrucât prezentul litigiu are ca obiect drepturile salariale ale reclamanților, iar consiliul local nu are legitimare procesuală pasivă, ci instituția în cadrul căreia reclamanții au calitatea de salariați, respectiv Primăria comunei.

Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1998, dreptul la acțiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.

Cum creanța reclamanților a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamanții au învestit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni la 30.12.2008, se constată că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 01.01.2005 - 30.12.2005 deoarece acestea au fost solicitate după împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Ca urmare, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privitor la perioada 1 ianuarie 2005 - 30 decembrie 2005, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere ca prescris.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată că cererea reclamanților este nefondată, pentru următoarele considerente:

Funcționarii publici au un statut special, reglementat de Legea nr. 188/1999, deoarece între ei și autoritatea publică angajatoare nu există un raport de muncă, ci un raport de serviciu. Această particularitate implică și faptul că funcționarii publici unt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, fără a avea posibilitatea de a negocia indemnizația și sporurile pe care le primesc.

-și consimțământul pentru numirea în funcțiile pe care le ocupă, funcționarii publici au acceptat să respecte obligațiile ce decurg din acest statut, precum și faptul că libertatea contractuală este în cazul lor suplinită de legiuitor, în majoritatea situațiilor.

Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

2 din același articol stipulează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările le drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Or, prevederile Legii nr. 138/1999, invocate ca temei de drept prin cererea de chemare în judecată, nu li se aplică funcționarilor publici, ele privind strict categoriile profesionale enumerate în art. 1 din acest act normativ.

Împrejurarea că în anul 2004 a fost modificată structura Ministerului d e Interne, acesta devenind Ministerul Internelor și a Administrației Locale, nu prezintă relevanță, deoarece administrația publică locală nu face parte din structura acestui minister.

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, pe care își întemeiază reclamanții pretențiile, a fost emis în temeiul art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003.

Or, conform art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de guvern se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

În accepțiunea pct. 31 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, constituie personal civil (categorie care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, potrivit art. 9 pct. 2 din acest act normativ) funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.

Cum ordonanța de urgență în baza căreia a fost emis ordinul în cauză privește funcționarea Ministerului Administrației și Internelor - și implicit salarizarea personalului ce își desfășoară activitatea în cadrul acestuia, instanța constată că prevederile privind acordarea indemnizației de dispozitiv nu le sunt aplicabile altor categorii de personal civil din instituțiile ce fac parte din administrația publică locală și pentru care ministrul de interne nu are competența de a emite acte normative.

Refuzul pârâtei de a acorda indemnizația de dispozitiv nu constituie discriminare, deoarece principiul egalității consacrat de art. 16 din Constituție presupune identitate de tratament pentru subiecții de drept aflați în situații similare.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, arătând că prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999, coroborate cu prevederile art. 12 prevăd că sporul de dispozitiv se primește și de către salariații din domeniul administrației publice, că prin art. 16 alin. 1 Constituția României stipulează expres că cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii sau discriminări și că pârâta - prin reprezentantul său a fost de acord cu acțiunea. În fine au apreciat că prin sentință s-a făcut o discriminare în ceea ce privește drepturile salariale acordate personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea MAI.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.

Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției.

În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.

Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea apreciază de fapt că Ordinul nr. 496/2003 nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece adăugarea la lege nu este permisă, avându-se în vedere și principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative.

În acest context nu poate fi reținută nici discriminarea invocată de către reclamanții intimați, legiuitorul urmând a emite un act normativ care să reglementeze salarizarea tuturor bugetarilor.

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.

Pentru aceste motive,

În numele LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei, județul S, împotriva sentinței nr. 501 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

2ex/29.05.2009

jud. fond

Președinte:Artene Doina
Judecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 976/2009. Curtea de Apel Suceava