Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 977/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 977
Ședința publică de la 14 Mai 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței nr. 264 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimații reclamanți, și intimații pârâți TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302. și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.
S-a referit că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.264/04.02.2008 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și au fost obligați pârâții TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI să le plătească drepturile salariale restante reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar, administrativ și informare publică al Curții de Apel Craiova și Tribunalul Dolj și salariul prevăzut pentru aceeași categorie de funcționari publici din cadrul ICCJ B, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data achitării efective a debitului și la care se va aplica dobânda legală, pentru perioada 14 noiembrie 2004 - 14 noiembrie 2007.
Pârâții au fost obligați să achite aceste diferențe salariale și pe viitor și a fost respins capătul de cerere privind includerea în bugetul de stat a sumelor solicitate.
Acțiunea a fost respinsă față de.
În motivare instanța a reținut că MEF nu are calitate procesuală pasivă în temeiul dispozițiilor art.2din OG 22/2002 iar excepția prescripției dreptului la acțiune pe anul 2004 a fost respinsă, având în vedere că se solicită drepturi salariale începând cu 14 noiembrie 2004, acțiunea fiind introdusă la 14 noiembrie 2007.
Pe fond s-a apreciat că dispozițiile OUG nr.82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, OUG 92/20004, OG2/2006 și OG6/2007, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2005, 2006 și 2007 stabilesc o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce desfășoară activitate în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu funcționarii publici ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Ori, un astfel de tratament, nefiind justificat de un scop legitim, plasează funcționarii din cadrul departamentelor economico financiare și administrative ai tribunalelor și curților de apel într-o situație defavorabilă în raport cu funcționarii publici care, având aceleași atribuții își desfășoară activitatea în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, încălcând fără o justificare obiectivă principiul egalității stabilit de dispozițiile din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului și celelalte tratate internaționale din domeniul drepturilor omului ratificate de România.
În consecință, stabilirea unei salarizări diferite pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu funcționarii publici ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel fără nicio altă justificare ( legată de atribuțiile și îndatoririle de serviciu ale acestora, condițiile de studii, recrutare și încadrare în muncă) decât nivelul instanței în structura cărora funcționează, creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru categoria profesională din care fac parte reclamanții, tratament discriminatoriu căruia nu îi corespunde un scop legitim în condițiile art. 2 alin. 2 din OG137/2000.
Ori, această împrejurare atrage incidența art. 27 alin 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind în cauza de față egală cu diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al și cel prevăzut pentru funcționari publici din cadrul departamentelor economico-financiar și administrativ ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 14 noiembrie 2004- 14 noiembrie 2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 10.03.2008 pârâtul Ministerul Justiției arătându-se că hotărârea tribunalului Dolj este nelegală prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.4 și a celui de modificare prevăzut de art.304 pct.9.
S-a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puteri judecătorești, acordând drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici, arogându-și atribuții de legiferare, atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispozițiile legale aparținând altor organe.
Cât privește motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9, se arată că între funcționarii publici din cadrul instanței supreme și funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești nu sunt situații comparabile, deoarece situația nu trebuie analizată doar prin prisma calității de funcționar public ci din punctul de vedere al conținutului concret al atribuțiilor de servici, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului, în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate( Decizia Curții Constituționale nr.168/1998 și nr.294/2001).
În consecință s-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței nr.264/04.02.2008 a Tribunalului Dolj.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, Curtea apreciază că este fondat în ceea ce privește următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, salarizarea reclamanților s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr.82/2004, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, stabilindu-se o salarizare diferită pentru funcționarii publici ce funcționează în cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al ÎCCJ în raport cu funcționarii publici, ce funcționează în aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
Deși legiuitorul a stabilit condiții de lucru și atribuții identice pentru managerul economic și pentru ceilalți funcționari publici din cadrul departamentului economico - financiar, administrativ al instanțelor, indiferent de gradul acestora de jurisdicție, atribuțiile având același conținut, totuși salarizarea s-a efectuat în baza unor anexe diferite ale OUG nr.82/2004, permițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate. S-a creat astfel, un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, care a fost perpetuat și în anii următori, în baza OUG nr.32/2005, OUG nr.2/2006 și OUG nr.6/2007.
Acest tratament privind stabilirea grilei de salarizare pe anexe diferite a determinat situații inechitabile și discriminatorii referitoare la salarizare, fapte constatate prin Hotărârea nr.262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Susținerile recurentului prin care se arată că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare nu pot fi reținute de C, deoarece atunci când instanța de judecată constată că o lege încalcă dispozițiile constituționale și prevederile reglementărilor internaționale, are obligația de a restabili supremația legii, egalitatea cetățenilor în fața legii și să impună autorităților publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor ocrotite prin legislația internă și internațională.
Faptele de discriminare sunt combătute și interzise de art.7 alin.1 lit.b din Decretul nr.212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice, dar și prin Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 1 mai 1906, ratificată de România prin Legea nr.74/1999 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1958.
Toate aceste acte normative ocrotesc dreptul la muncă și la asigurarea unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, excluzând discriminarea, astfel că în baza art.20 din Constituția României republicată, Curtea va avea în vedere, cu prioritate, aceste reglementări internaționale.
În consecință, soluția instanței de fond privind acordarea drepturilor salariale pentru perioada 14 nov.2004 - 14.nov.2007 este corectă.
Cât privește însă obligarea pârâților la acordarea diferențelor salariale și pentru viitor, soluția Tribunalului Dolj este nelegală deoarece acest capăt de cerere este prematur a fi analizat, dreptul reclamanților nefiind actual cât timp prejudiciul a cărui acoperire o solicită aceștia este incert, atât în ceea ce privește producerea dar și în ce privește cuantumul acestuia.
În consecință, în baza art.312, recursul pârâtului Ministerul Justiției va fi admis și modificată în parte sentința urmând a fi înlăturată obligarea pârâților de acordare a diferențelor salariale și pentru viitor, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței nr. 264 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința și înlătură dispozițiile referitoare la obligarea pârâților de acordare a diferențelor salariale și pentru viitor.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.SI 2 ex./03.06.2008
Jud.fond. /
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
