Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 984/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.984
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Florentina Preda Popescu
Judecător - -a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, și,cu domiciliul ales în B,-, județul B împotriva sentinței nr.57/28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE PROF. DR.GK, cu sediul în Calea B nr. 1 km 18, 32, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol la solicitarea recurenților-reclamanți, este motivat, prin intermediul serviciului registratură al instanței recurenții-reclamanți au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că recurenții-reclamanți au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 19/114/07.01.2009, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. GK. pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01.02.2006- 18.10.2007, actualizată la zi cu indicele de inflație, conform dispoziției art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de dispoziția art. 31 alin.1 din Legea 188/1999, republicată.
Privitor la acordarea retroactivă a drepturilor, reclamanții au susținut că au dreptul la suplimentele solicitate în temeiul dispoziției art. 29 alin. 1 devenit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, dispoziție ce a fost suspendată până la data de 31.12.2006 conform art. 44 din nr.OUG 92/2004 și art. 48 din nr.OG 2/2006.
Reclamanții au apreciat că dispoziția de suspendare contravine dispozițiilor nr.OG 9/2008, art. 18, art. 40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, art. 38 alin.2 și art. 53 alin.1 din Constituția României, precum și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pârâta Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. GK. legal citată nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr.57/28 ianuarie 2009 Tribunalul Buzău a respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr.Gk.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 29 alin. 1 lit. c) și d) (devenit ulterior art.31) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, instanța reține că "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul gradului."
Conform art. 31 alin.3 din lege "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici ".
Tribunalul a mai constatat că dispoziția art. 29 din Legea nr. 188/1999 a fost introdusă prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediu de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Pentru perioada 2004-2006, tribunalul a reținut că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că suplimentele solicitate de către funcționarii publici, urmează a fi reglementate prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de către legiuitorul român, funcționarilor publici le sunt aplicabile în acest moment prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care s-au acordat funcționarilor publici în anul 2007 cu modificările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 6/2007, acest act normativ "reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare". Prin urmare, nr.OG 6/2007 este un act normativ distinct de legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici la care se face trimitere in cuprinsul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 și nu poate constitui temei al acordării suplimentului postului și treptei de salarizare solicitate de către reclamanți.
Tribunalul a concluzionat că nașterea drepturilor salariale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999. devenit ulterior art. 31 din Legea nr. 188/1999, va avea loc la momentul adoptării legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului treptei ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existenta unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999, atribuții ce revin fie legiuitorului în cadrul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea 188/1999.
În acest context, tribunalul a respins susținerea reclamanților întemeiată pe dispozițiile OG nr. 9/2008, art. 18, art. 40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, art. 38 alin.2 și art. 53 alin.1 din Constituția României, precum și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a respins acțiunea formulată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal reclamanții, și, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat următoarele.
1. În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a reținut că nu au dreptul la sporurile invocate în condițiile în care există un proiect de act normativ privind modul unic de salarizare a funcționarilor publici, proiect care se cunoaște că este în discuție de foarte mult timp și asupra căruia părțile nu pot ajunge la un consens;
Au susținut reclamanții că, într-adevăr, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a promovat până în prezent modul de cuantificare a sporurilor solicitate dar practica judiciară unitară a putut determina aceste procente, așa cum rezultă și din sentința definitivă și irevocabilă depusă la instanța de fond, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în care reclamanții erau funcționari publici din cadrul unei instituții publice.
Precizează recurenții că însăși instanța de fond, reproducând textul Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 stipulează că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege." și, întrucât temeiul legal al cererii lor a fost tocmai Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, act normativ care reglementează și salarizarea funcționarilor publici, potrivit deciziei menționate acest act normativ nu poate fi refuzat a fi aplicat de către instanță.
Susțin recurenții că art.29 din Legea nr.188/1999, devenit art.31, a fost modificat și completat ulterior, în sensul că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechimea în muncă; c) suplimentul postului; și d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2. Până în prezent recurenții nu au beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public întrucât aplicarea acestor prevederi normative exprese au fost suspendate succesiv, astfel: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005; pentru anul 2006 prin art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Mai mult, susțin recurenții, prin dispozițiile art.37 alin.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, care a fost menținută în vigoare și pentru anul 2008 prin OG nr.9/2008 se menționează expres faptul că salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, iar această suspendare contravine și dispozițiilor art.18, art.38 și art.39 alin.1 lit.a și d din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
Apreciază recurenții că suspendarea dreptului la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pe perioada 01.01.2004 - 01.01.2007 nu s-a realizat fiind lovită de nulitate, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește să își execute obligația legală în mod voluntar.
Susțin recurenții că examinând textul art.44 din OUG nr.92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, se poate constata că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
Precizează recurenții că au fost încălcate și prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii conform cărora angajatorii au obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. De asemenea, potrivit art.38 alin.2 din Constituția României din anul 1991, așa cum a fost modificat prin art.1 pct.20 din Legea de revizuire, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, respectiv: securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite de legi.
Arată recurenții și faptul că textul de lege prin care a fost suspendată plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare vine în contradicție cu normele constituționale, întrucât acestea nu pot fi suspendate printr-o ordonanță și, respingând acțiunea, instanța de fond a încălcat chiar prevederile Deciziei nr.820/2008 care dă posibilitatea ca aceste sporuri să poată fi cuantificate de instanță sau de ordonatorul principal de credite.
Se solicită admiterea recursului ca fiind temeinic și legal.
Legal citată, intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof.Dr.Gk. nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a dispozițiilor legale care au incidență în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul funcționarilor publici la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost introdus prin Legea nr. 161/2003, care a modificat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 189/1999, devenit art. 31 după republicarea din anul 2007.
Aceste drepturi au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004, suspendare care și-a produs efectele până la data de 1.01.2007.
Instanța de fond a reținut în mod corect că această suspendare nu echivalează cu desființarea dreptului la acordarea celor două sporuri, astfel încât nu se poate considera că acest drept nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat.
Curtea reține că prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 189/1999 se recunoaște dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două sporuri fără a stabili cuantumul acestora, nici în sumă fixă și nici în sumă procentuală raportată la salariul de bază.
Una din condițiile de fond ale unui raport juridic este reprezentată de existența unui obiect al raportului juridic care să fie determinat sau determinabil.
În cazul de față, obiectul raportului juridic între funcționarul public și autoritatea publică îl reprezintă dreptul funcționarului la acordarea celor două sporuri, respectiv obligația corelativă a autorității de a acorda aceste sporuri.
Acest obiect nu este însă nici determinat și nici determinabil, deoarece nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri, iar autoritatea publică nu poate fi obligată să acorde un spor fără a se preciza cuantumul acestuia.
Acest cuantum se poate stabili prin lege sau alt act normativ având forța juridică a legii, printr-un act normativ având forța juridică inferioară legii sau pe calea unui acord colectiv între autoritatea publică și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia.
Curtea mai reține că până în prezent nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri printr-un act normativ, colectiv sau individual, astfel încât obligația autorității publice de acordarea sporurilor, obligație cunoscută de lege, nu poate forma obiectul unei acțiuni în justiție.
Reclamanții au solicitat acordarea celor două sporuri în cuantum de 25 % din salariul de bază, fiecare, fără ca vreo dispoziție legală să stabilească acest cuantum.
În mod legal prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți deoarece aceștia nu au putut indica dispoziția legală care să stabilească acest cuantum de 25% din salariul de bază.
În consecință, Curtea constată că nu există un drept subiectiv al funcționarului public la acordarea celor două sporuri, un astfel de drept existând în patrimoniul funcționarilor publici din momentul stabilirii cuantumul sporului.
Soluția adoptată de instanța de fond este în concordanță cu Decizia Curții Constituționale nr.820/2008 deoarece cuantumul celor două sporuri nu a fost stabilit prin nici un act normativ.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții, și cu domiciliul ales în B, str. - nr. 1, jud. B împotriva sentinței nr.57/28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU AMELIORARE ȘI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE PROF. DR.GK, cu sediul în Calea B nr. 1 km 18, 32, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -a -
Grefier,
Red./CC
2 ex/2 iulie 2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Florentina Preda Popescu
