Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 983/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
DOSAR NR-
DECIZIA NR.983
Ședința publică din data de 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Florentina Preda Popescu
Judecător - -a -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanțiiși,ambii domiciliați în comuna, județul B împotriva sentinței nr.506/01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL LOCAL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, județul B șiPRIMĂRIA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, recurenții au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Princerereaînregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Consiliul Local și Primăria comunei prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la acordarea indemnizației de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază, începând cu data de 1.01.2003 până la 1.01.2009, sumă indexată cu indicele de inflație la data plății efective.
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul secției civile a Tribunalului Buzău, iar prin încheierea din 28.01.2009 dosarul a fost scos de pe rol și înaintat secției comerciale și de contencios administrativ, unde a fost înregistrat sub același număr.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței că au calitatea de funcționari publici, ocupând funcții publice în cadrul Primăriei iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 154/1998 privind salarizarea personalului din unități bugetare, modificată și completată de OUG nr. 24/2000, OUG nr.92/2004 și Codul Muncii, sistemul de salarizare cuprinde salariile de încadrare, sporurile, indemnizațiile de conducere, stimulente și alte drepturi, iar gestiunea sistemului de salarizare se asigură
de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în număr maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Reclamanții au mai arătat că, în conformitate cu Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, pct.9.2 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar potrivit pct.31.1 "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor". În continuare, acest ordin prevede că "personalul civil din MAI beneficiază de drepturile prevăzute prin Legea nr. 138/1999, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, potrivit căruia "cadrele militare în activitate, militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizații și gradații, respectiv din salariul de bază".
Totodată, reclamanții au precizat că, în cauză de față, au relevanță juridică și dispozițiile OUG nr. 192/2002, privind reglementările drepturilor salariale ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr. 228/2003, OUG nr. 191/2002, privind reglementarea drepturilor salariale ale personalului contractual, OUG nr. 163/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
S-a susținut că interpretarea Ordinului nr.496/2003, în sensul că nu se aplică și personalului din Consiliile județele și locale și primării ar conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici și personalului contractual, diferențiere care încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a legislației românești în domeniu.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar ordinele de numire în funcție, dispoziția de reîncadrare, copii de pe carnetele de muncă.
Deși legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Prinsentința nr.506/01 aprilie 2009 Tribunalul Buzăua respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local, Județul B și Primăria, județul
Tribunalul Buzăua reținut că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de funcționari publici, calitate în care solicită indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază lunar, începând cu data de 1.01.2003 și a considerat că acțiunea acestora este neîntemeiată motivat de faptul că raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt reglementate printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, iar pentru activitatea desfășurată aceștia au dreptul la un salariu a cărui compunere este de asemenea reglementată de lege, indemnizația de dispozitiv nefiind prevăzută în art.31 din actul normativ menționat.
Prin Ordinul nr. 496/2003 al MAI s-a prevăzut acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin personalul civil înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art.13 din Legea nr. 138/1999, care reglementează acordarea acestei indemnizații pentru personalul militar din instituțiile publice, de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Tribunalul a mai reținut că aplicarea dispozițiilor legale speciale nu poate fi extinsă personalului salariat ce face parte din Primăria comunei această structură funcționând în cadrul autorității administrației publice locale și nu face parte din MAI.
Un alt temei al acțiunii formulate de reclamanți îl constituie existența unei discriminări prin reglementarea legală favorabilă a unei alte categorii de funcționari publici, de acest spor beneficiind personalul din structurile Ministerului Administrației și Internelor, salariații prefecturilor, indemnizația solicitată acordându-se personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Este însă de necontestat, așa cum s-a arătat, că pentru reclamanți legea nu prevede în prezent și nici pentru perioada anterioară drepturi salariale de natura celor solicitate prin acțiune.
În atare situație pretinsa discriminare nu poate fi luată în considerare din moment ce legea nu prevede drepturi salariale de această natură, iar instanțele de judecată, conform prevederilor constituționale, au competența doar de a interpreta și aplica normative în vigoare și nu să creeze pe cale de judecată astfel de reglementări normative.
Împotriva acestei sentințe au formulatrecursreclamanții și, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin cererea înregistrată la ribunalul Buzău, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige Primăria prin primar și Consiliul Local la acordarea indemnizației de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază. Având calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei, sistemul de salarizare cuprinde salariile de încadrare, sporurile, indemnizațiile de conducere, stimulente și alte drepturi.
Conform Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, pct.9.2. "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1. "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din subordinea Ministerului Administrației și Internelor". Toate administrațiile locale și instituțiile publice se află arondate la Ministerul Administrației și Internelor.
Precizează recurenții că personalul Instituției Prefectului și Consiliului Județean primește acest spor de dispozitiv din anul 2003 de la data emiterii ordinului. Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici este reglementată de Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, dar salarizarea acestora se face pe baza unei ordonanțe de urgență în care sunt cuprinși toți funcționarii publici de la toate instituțiile, iar conform art.41 din OUG6/2008, ultima ordonanță care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", iar la
art.48 "prezența ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar".
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, funcționari publici în cadrul Primăriei, au solicitat să fie obligați pârâții la acordarea indemnizației de dispozitiv în procent de 25% aplicat la salariul de bază, începând cu data de 1.01.2003 până la 1.01.2009, sumă indexată cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu Ordinul MAI nr.496/28.07.2003, pct.9.2, pct.31.1, dispozițiile OUG nr. 192/2002, OUG nr. 191/2002, OUG nr. 163/2003, HG nr. 281/1993.
Regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, raporturi juridice ce constituie raporturi de serviciu, este reglementat prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ale cărei dispoziții se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Rezultă că funcționarii publici se află în raporturi de serviciu, nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, astfel că nu au calitatea de salariați, iar pentru activitatea desfășurată, conform art. 31 din lege, au dreptul la un salariu de bază, spor pentru vechime în muncă, beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar salarizarea se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Sporul, mai precis indemnizația de dispozitiv, se acordă personalului salarizat conform Legii nr.138/1999 privind personalul militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții nu se încadrează în categoriile expres prevăzute de art.13 din Legea nr.138/1999- personal militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin OUG nr.63/ 2003, Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor, și a fost emis Ordinul nr.496/2003, fiind prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără însă a rezulta că tot personalul bugetar - funcționari publici sau personal contractual - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Aceasta deoarece indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului salarizat conform Legii nr.138/1999, categorie de personal din care reclamanții nu fac parte.
În ceea ce privește dispozițiile invocate de recurenți, art.41 din OUG6/2008, care prevăd că Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", și art. 44 din OUG6/2008, care prevăd că această
ordonanță "se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar", curtea constată că acestea nu pot constitui temei de acordare pentru reclamanți a unor sporuri pentru care legislația în materie specială specifică în mod expres categoriile de personal salarizat cărora le sunt aplicabile, sporul de dispozitiv invocat nefiind prevăzut de legislația specifică autorității sau instituției publice în care reclamanții își desfășoară activitatea, ci de dispozițiile Legii nr.138/1999 privind personalul militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională
Pentru toate aceste motive, curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 și 304^1 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în comuna, județul B împotriva sentinței nr.506/01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL LOCAL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, județul B șiPRIMĂRIA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -a -
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Primul grefier
Red.
2 ex/16.07.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Florentina Preda Popescu
