Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 988/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 988
Ședința publică de la 14 Mai 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.95 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurenții reclamanți, și consilier juridic pentru intimații pârâți recurenta reclamantă și intimații pârâți DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, lipsind intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN O, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 CPC și că este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimații pârâți au depus întâmpinare și că se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 CPC.
Se comunică recurenților copia întîmpinărilor depuse față de care nu se solicită termen.
Curtea, apreciind dosarul în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurenții reclamanți, pe rând având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa fost formulată.
Consilier juridic pentru intimații pârâți recurenta reclamantă și intimații pârâți DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Olt ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea promovată la data de 04 decembrie 2007, reclamanții și au chemat în judecată pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN O, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN, DIRECTORUL EXECUTIV AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige în solidar pârâții la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, potrivit Legii 142/1998, pentru perioada 05.12.2004-05.12.2007 actualizate la data plății efective.
În motivare au arătat că Legea 142/1998 a prevăzut acest drept al salariaților din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă din motive necunoscute nu s-au acordat, făcându-se o discriminare în raport de prevederile art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și în raport de art.5 alin.3 din Codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La data de 18 ianuarie 2008, reclamantul a depus precizare la acțiune în sensul că restrângerii perioadei de la 05.12.2004 la 31.03.2006, perioadă pe care a avut calitatea de funcționar public la pârâte.
Pârâții au depus întîmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.95 din 08 februarie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamanților având ca obiect plata contravalorii tichetelor de masă pe perioada 05.12.2004- 05.12.2007, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar potrivit art.49 din Legea 733/2001, "instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale și din fondul de asigurări sociale de sănătate, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea de tichete de masă".
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Cu privire la susținerea conform căreia se creează o discriminare între diversele categorii de salariați din sectorul bugetar invocându-se o hotărâre a organelor abilitate să constate o astfel de discriminare, instanța a reținut că afirmația reclamantului nu a fost fundamentată pe un suport probator.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat recurenții că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.
Recursul este nefondat.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamanți nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.95 din 08 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2ex./26.05.2008
Jud.fondV. /
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
