Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 990/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 990
Ședința publică de la 14 Mai 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 360 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR LA DGFP
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă și intimații pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR LA DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimata pârâtă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR a depus întâmpinare.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea promovată la data de 04.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige în solidar pârâții la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, potrivit Legii 142/1998 pentru perioada 05 decembrie 2004- 4 decembrie 2007 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație.
În motivare au arătat că Legea 142/1998 a prevăzut acest drept al salariaților din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă din motive necunoscute nu s-au acordat, făcându-se o discriminare în raport de prevederile art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și în raport de art.5 alin.3 din Codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâții B și C au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței materiale a instanței solicitând declinarea în favoarea Curții de APEL CRAIOVA, excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond au solicitat respingerea acțiuni.
Pârâta DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.360 din 12 februarie 2008, Tribunalul Dolja respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004, excepția lipsei necompetenței materiale și excepția lipsei procedurii prealabile.
A respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în privința excepției de necompetență materială, incidența prevederilor art.2 pct.1 lit.d Cod pr. civilă coroborat cu art.91 din Lg.188/1999 modificată prin Legea nr.251/2006, avându-se în vedere și încheierea nr.2758/27.07.2006 a ÎCCJ.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, iar Legea nr.188/1999 scutește funcționarii publici de a efectua procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, putându-se adresa direct instanței.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune tribunalul a apreciat că, în raport de data introducerii acțiunii - 04.12.2007, nu a operat prescripția, nefăcându-se aplicarea dispozițiilor art.3 din Decretul 167/1958.
Pe fond s-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar potrivit art.49 din Legea 733/2001, "instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale și din fondul de asigurări sociale de sănătate, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea de tichete de masă".
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea 142/1998,tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Cu privire la susținerea conform căreia se creează o discriminare între diversele categorii de salariați din sectorul bugetar invocându-se o hotărâre a organelor abilitate să constate o astfel de discriminare, instanța a reținut că,afirmația reclamantului nu a fost fundamentată pe un suport probator.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurenta că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.
Recursul este nefondat.
Reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei recurente referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamant nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr. 360 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2 ex./26.05.2008
Jud.fond /
26 Mai 2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
