Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 99/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 99/F-
Ședința publică din 25 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanții G, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, în Pitești,-, județul A, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Pitești,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamanții prin avocat, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse întâmpinări de către pârâți.
Apărătorul reclamanților, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri, depunând la dosar adeverința nr.-/10.06.2008 pentru a face dovada că reclamanții sunt salariați ce au calitatea de funcționar public cu statut special.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată acțiunea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia, solicitând părților să pună concluzii și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Av. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum este formulată în scris.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a F, arată că acesta nu are calitate procesuală în cauză.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
La data de 30.05.2008, reclamanții G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru a se dispune:
- obligarea primului pârât să le plătească, prima de vacanță aferentă perioadei 2004 - 2006, actualizată în funcție de indicele de inflație, în raport de perioada efectiv lucrată și în care au îndeplinit calitatea de polițist;
- același pârât să le plătească sporul de fidelitate pentru anul 2005, în aceleași condiții ca și pentru primul capăt de cerere;
- pârâtul al doilea să asigure în favoarea primului pârât, fondurile necesare.
În motivare, reclamanții susțin că, sunt salariații (funcționari publici cu statut special) Direcției Medicale din cadrul, iar pârâta, nu le-a achitat prima de concediu, pentru perioada 2004-2006, deși este prevăzută prin dispozițiile art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 și art.33 din Legea nr.188/1999.
Acest drept, nu le-a fost acordat începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999, din nr.OUG33/2001. În prezent, textul de lege, care prevede dreptul la prima de concediu de odihnă, este suspendat până la data de 31.12.2005, prin art.5 alin. 5 din Legea nr.379/2006, privind bugetul de stat.
Neacordarea drepturilor, contravine art.53 din Constituția României, fiind aduse atingeri principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Au mai susținut, că un drept deja câștigat, nu poate fi restrâns sau retras, decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Cu privire la sporul de fidelitate, s-a precizat, că este reglementat de art.6 din nr.OG38/2003, că se acordă în raport de vechimea în muncă și că a fost suspendat prin G nr.118/2004, aprobată prin Legea nr.28/2005. Începând cu anul 2006, a fost reluată plata acestui spor.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 19.06.2008, susținând că acțiune este lipsită de interes, întrucât prin nr.OUG146/2006, s-a aprobat plata primelor de concediu, suspendate în perioada 2001 - 2006, acordarea nefiind condiționată de hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește sporul de fidelitate, a susținut, că dispozițiile art.6 din OU nr.38/2003, nu puteau și nu produc efecte juridice, în perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, în care a intervenit suspendarea, iar în bugetul aprobat în anul 2005, nu au fost prevăzute fonduri, în acest scop.
De asemenea, acest pârât a formulat și cerere de chemare în garanție a
În motivare, susține, că restituirea drepturilor bănești, reglementate de nr.OG38/2003, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual și întrucât bugetul de stat, este gestionat de, potrivit dispozițiilor nr.HG386/2007, în ipoteza admiterii acțiunii, acesta trebuie să-i vireze sumele necesare efectuării plății.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu argumentele, că reclamanții, pot solicita acordarea unor drepturi bănești, numai de la instituția angajatoare,
Atribuțiile sale, se referă la elaborarea proiectului bugetului de stat, rectificarea bugetului, etc, neavând atribuții de a asigura fondurile necesare plății, virării și alocării acestora de la bugetul de stat.
Cu privire la fond, a făcut trimiteri la dispozițiile nr.OUG140/2007, ca și pârâtul pentru prima de vacanță, iar pentru sporul de fidelitate, a precizat, că prin nr.OUG118/2004, acordarea acestui drept, a fost suspendată.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține că reclamanții sunt funcționari publici, cu statut special în Cadrul Direcției Generale Medicale, din
În perioada 2004-2006, nu au primit primele de vacanță, prevăzute prin art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 și art.33 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nici sporul de fidelitate reglementat de art.6 din nr.OG38/2003.
Conform art.33 pct.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, aceștia au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Acest text a fost, însă, suspendat, succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, începând cu anul 2001 - până la 31.12.2006.
Însă, suspendarea plății, nu echivalează cu înlăturarea dreptului, decât prin încălcarea principiului protecției financiare a drepturilor omului și, prin urmare, s-ar transforma un drept prevăzut într-o obligație lipsită de conținut, într-un drept viciat în substanța sa și, practic, lipsit de orice valoare.
Or, potrivit normelor constituționale, exercițiul unor drepturi sau libertăți, nu poate fi restrâns decât prin lege și numai pentru situațiile expres prevăzute de aceasta, ceea ce în cauză nu se demonstrează.
Măsura fiind temporară, așa cum s-a recunoscut, este firesc ca, la încetarea ei, persoanele îndreptățite să solicite acordarea dreptului câștigat anterior, dar neplătit din lipsa sumelor financiare, fără să se poată invoca prescripția dreptului material la acțiune.
Este drept, că legiuitorul are posibilitatea să intervină asupra stabilirii, modificării, încetării unor drepturi, prin acte normative de aceeași valoare juridică, dar, așa cum s-a menționat, nu s-a demonstrat că legiuitorul a înlăturat, definitiv plata dreptului, ci a operat doar o suspendare temporară, dovada fiind reluarea plății, începând cu anul 2007.
În ceea ce privește sporul de fidelitate, se va preciza că există dispoziții legale care îl acordă, iar faptul că acestea au fost suspendate, nu este echivalent cu înlăturarea drepturilor, ci doar cu prelungirea în timp.
De aceea, se impune a fi acordat, în temeiul art.6 din nr OG,38/2003.
În ceea ce privește susținerea formulată de pârâtul, în sensul reglementării legale de acordare eșalonată a primei de vacanță, se va preciza, că nu există nici un impediment, de a nu-și obține recunoașterea drepturilor prin hotărâre judecătorească și dimpotrivă, îi ajută să promoveze procedura de executare silită, în condițiile în care, nu vor fi respectate dispozițiile legale, nici de această dată.
Cu privire la pârâtul (chematul în garanție) Ministerului Economiei și Finanțelor, se va preciza, că potrivit art.3 alin.2 din HG nr.208/2005, Ministerul Finanțelor Publice "elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat".
Deci această instituție, nu are printre atribuții obligația plății, în solidar cu ceilalți pârâți, a sumelor pretinse prin acțiune, deoarece nu are calitatea de debitor față de reclamanți, care nu sunt angajații săi, raporturile juridice existând între aceștia și celălalt pârât.
În aceste condiții, apare ca nejustificată obligarea la plata sporului solicitat și nici la virarea fondurilor necesare achitării dreptului de mai sus. Între minister și pârâți, nu există obligații de garanție, în speță fiind aplicabile și prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, care stipulează: "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite, nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
În ceea ce privește excepția de prescripție, reglementată prin art.3 din Decretul nr.167/1958, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât de la data nașterii dreptului și până la momentul formulării acțiunii, nu au trecut mai mult de 3 ani. În plus, acest termen a fost întrerupt prin ordinul de suspendare a dreptului.
Față de cele menționate, în temeiul art.1 din Legea nr.554/2004, se va admite acțiunea în parte, față de pârâții și se va respinge față de pârâtul
Pârâtul va fi obligat să plătească reclamanților prima de vacanță pentru perioada 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, urmând ca sumele să fie reactualizate, în funcție de coeficientul de inflație și să se achite în funcție de perioada lucrată și în raport de perioada în care, fiecare reclamant a avut calitatea de polițist.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții G, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat, în Pitești,-, județul A, împotriva pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,-.
Respinge acțiunea față de pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Pitești,-.
Obligă pe pârâtul să plătească reclamanților prima de vacanță pentru perioada 2004-2006 și sporul de fidelitate pentru anul 2005, cu reactualizarea sumelor, în funcție de coeficientul de inflație, urmând ca plata să se facă în funcție de perioada lucrată și în raport de perioada în care, fiecare reclamant a avut calitatea de polițist.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PREȘEDINTE: Gina Achim
Grefier,
Red.
/5 ex/04.07.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Polixenia Mincă
