Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 996/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 996
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtele Garda Financiară - Secția județeană S, cu sediul în mun. S, str. - - și Garda Financiară - Comisariatul General, cu sediul în B, A I nr. 6, -.5, sector 3, împotriva sentinței nr. 177 din 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâtele recurente și reclamanta intimată, lipsă fiind ceilalți reclamanți intimați, -,; ,.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtele recurente a solicitat admiterea recursurilor și respingerea cererii formulate de reclamanți, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Reclamanta intimată a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 08.12.2008, reclamanții, -,;, au chemat în judecată pârâtele Garda Financiară - Secția Județeană S și Garda Financiară - Comisariatul General B, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin.(1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază retroactiv, respectiv din data de 05.12.2005 până la pronunțării prezentei hotărâri, sume actualizate cu indicele de inflație de la data de 05.12.2005 până la data efectuării plății efective, pentru fiecare din persoanele nominalizate, în raport de perioada de timp lucrată, perioadă prevăzută în adeverința Gărzii Financiare, secția județeană S, nr. -/02.12.2008.
In motivare, reclamanții au arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007
Prin urmare, au solicitat a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamante trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 Ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, au solicitat a se constata că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 pana la data de 01.01.2007.
Această prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens, au solicitat a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că "Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică ( respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Or, contrar acestor dispoziții, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Consideră ca nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
In dovedire au depus la înscrisuri.
Pârâta Garda Financiară - Comisariatul General a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanții se află în raporturi juridice de serviciu cu Garda Financiară S, fiind numiți în funcție de către comisarul șef secție, care are și atribuția de stabilire a drepturilor salariale ale funcționarilor publice de execuție, fapt pentru care Garda Financiară - Comisariatul General nu poate fi obligată la raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că interpretarea corectă a actelor normative invocate de reclamanți este a cea potrivit căreia suplimentele salariale, prev. la art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, ar putea fi acordate numai sub condiția apariției Legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pârâta Garda Financiară - Secția Județeană S, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin 177 din 5 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General B și admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și obligat pârâtele să plătească reclamanților sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, începând cu data de 05.12.2005 și până la pronunțarea prezentei hotărâri.
Totodată s- respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a secund-pârâtei, instanța constatat că aceasta nu este întemeiată întrucât potrivit art. 3 alin. 2 din nr.HG 533/2007, comisarul general are calitatea de ordonator terțiar de credite și exercită atribuțiile legale decurgând din această calitate pentru toate unitățile din structura Gărzii Financiare. Împrejurarea că prin decizia nr. 237 din 2 octombrie 2007 Comisarului general al Gărzii Financiare acesta și-a delegat calitatea de ordonator terțiar de credite comisarilor șefi ai secțiilor județene nu este de natură să înlăture legitimarea procesuală pasivă a secund pârâtei, care are calitatea de parte în litigiul dedus judecății.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006.
Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ, sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța de fond a respins-o, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Garda Financiară - Secția S și Garda Financiară - Comisariatul General
Prin recursul său, Garda Financiară - Secția arătat că un drept poate fi respectat numai dacă există resursele necesare financiare pentru a putea fi acordate și în plus dacă au fost suspendate nu pot fi acordate deoarece nu există temei legal.
În plus legiuitorul nu s-a preocupat să determine cuantumul acestora, astfel că aprecierea unilaterală din partea reclamanților intimați la un asemenea procent reprezintă un abuz de drept care nu poate fi respectat și aplicat în asemenea manieră.
Dacă legiuitorul le-a prevăzut ca drepturi dar nu a stabilit modalitatea după care se determină întinderea lor, consideră că actul unilateral prin care și le-au stabilit reclamanții intimați nu le este opozabil decât dacă ordonatorul va confirma prin executare o asemenea obligație și numai dacă va avea resursele financiare - întrucât principiile constituționale stipulează în mod expres că pentru orice cheltuială angajată trebuie să se indice și sursa de proveniență a sumelor ce vor fi utilizate pentru acordarea acestor drepturi.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 05.12.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Recurenta Garda Financiară - Comisariatul General, prin recursul formulat a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, având în vedere că reclamanții au solicitat drepturi salariale începând cu anul 2005, or, în această perioada Gara Financiară - Comisariatul General nu a avut calitatea de angajator și de ordonator de credite, pentru a fi obligată la raportul dedus judecății.
Urmare abrogări HG 1538/2003 de către HG nr. 533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, Comisariatele Regionale ale Gărzii Financiare s-au desființat, iar Secțiile județene și Secția Municipiului B au devenit, conform art. 5 din acest act normativ, unități teritoriale ale Gărzii financiare, cu personalitate juridică, care au competența de control pe teritoriul județului.
Prin decizia nr. 237/2.10.2007, Comisariatul General al Gărzii Financiare delegat calitatea sa de ordonator terțiar de credite, comisarului șef secție al Gărzii Financiare Astfel, succesoarea în drepturi și obligații în cauza de față este Garda Financiară
Pe fond arătat că din interpretarea cumulativă art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rezultă că cele două componente solicitate de funcționarii publici, urmează să fie reglementate prin Legea privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, iar în condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de către legiuitorul român, funcționarilor publici le sunt aplicabile, în acest moment, prevederile din OG nr. 6/2007.
În mod legal, prima instanță respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Financiară - Comisariatul General și aceasta pentru motivul că aceasta are calitatea de ordonator terțiar de credite și exercită atribuțiile legale decurgând din această calitate pentru toate unitățile din structura Gărzii Financiare, astfel că această sentință trebuie să-i fie opozabilă.
Faptul că prin decizia nr. 237 din 02.10.2007, Comisariatul General al Gărzii Financiare a delegat calitatea sa de ordonator terțiar de credite, comisarului șef de secție al Gărzii Financiare S nu duce la înlăturarea calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General cel puțin pentru motivul arătat mai sus al opozabilității.
Cât privește motivul de recurs ce vizează fondul cauzei și anume al faptului că cele două componente solicitate de funcționarii publici urmează să fie reglementate în viitor, nu poate fi primit atâta vreme cât procentul stabilit de prima instanță nu este excesiv de mare și el se circumscrie dreptului cerut de reclamanți.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, raportat la art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile pârâtelor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Garda Financiară - Secția județeană S, cu sediul în mun. S, str. - - și Garda Financiară - Comisariatul General, cu sediul în B, A I nr. 6, -.5, sector 3, împotriva sentinței nr. 177 din 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/2.06.2009.
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
