Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1005/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1005
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 234 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare și solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Curtea, având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr.53/86 din 05.01.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S, obligarea acesteia la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5.094 lei, achitată cu chitanța seria - nr.-, actualizată cu indicele de inflație de la data achitării acesteia și până la data restituirii, precum și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 25.09.2007 a achiziționat un autoturism marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare - pentru care a fost obligat să plătească, în vederea înmatriculării, suma de 5.094 lei la Trezoreria mun.
La data de 24.11.2008 s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Comunale S cu cererea înregistrată sub nr.14358/24.11.2008 pentru restituirea acestei taxe, iar prin răspunsul înregistrat sub nr.14507 din 26.11.2008 i s-a comunicat faptul că taxa de primă înmatriculare a fost solicitată în temeiul art.241ind.1-214 ind.3 introduse prin art.1 pct.202 din Legea nr.343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, precum și în temeiul art.1 alin.5 din Constituția României și că acesta este datorată în baza acestor dispoziții legale și virată la bugetul de stat.
A mai arătat reclamantul că, rin p. aderarea României la convenția Europeană, statul român este obligat, conform art. 10 din Tratatul Comunității Europene, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor pe care le incubă, prin care și aceea a reglării unei "piețe comune", ca un spațiu fără frontiere, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor.
Prin urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene, obligație pe care statul român a încălcat-o prin impunerea taxei de primă înmatriculare.
De asemenea a mai arătat reclamantul că această taxă de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în care se prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
Această taxă, introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, iar, conform art. 214 ind. 1 din Codul fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat în acest articol.
Însă, pentru autovehiculele second-hand achiziționate din România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.
În raport de dispozițiile art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, în care se fac referiri la supremația dreptului comunitar, cu referire expresă la art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (214 ind. 1 și 214 ind. 3), încalcă dispozițiile tratatului și nu pot fi aplicabile.
Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât, prin Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, în care se prevede că, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare, înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică cu condițiile stabilite prin tratat și actul de aderare.
In fine, a mai arătat reclamantul că principiile consacrate de jurisprudența sunt reprezentate de: principiul efectului direct, principiul supremației dreptului comunitar, obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar, obligația de interpretare conform dreptului comunitar, asigurarea eficientei depline a dreptului comunitar, angajarea răspunderii statelor membre pentru nerespectarea dreptului comunitar.
Prin întâmpinare, pârâta Saa rătat că calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză aparține Administrației Finanțelor Publice a mun. F, în calitate de organ care administrează din punct de vedere fiscal contribuabilul reclamant, iar coparticiparea procesuală și a S se justifică raportat la faptul că această instituție are personalitate juridică în conformitate cu HG nr.495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
A mai arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai susținut pârâta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. In baza acestei ordonanțe a fost emisă HG nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.58/2008.
Art.11din OUG nr.50/2008 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule este reglementată la cap.VI Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008.
In condițiile în care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008, acțiunea reclamantului prin care solicită restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este inadmisibilă
Prin sentința nr. 234 din 12 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă și admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta DGFP să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5094 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - din 14.09.2007, actualizată cu indicele de inflație la data restituirii efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, instanța de fond a constatat că aceasta nu este dată atâta timp cât taxa de primă înmatriculare fost stabilită și plătită în baza art. 2141și art. 2143cod fiscal, care contravine disp. art. 90 din Tratatul CE și se aplică principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național. Astfel, instituirea prin dreptul intern restituirii diferenței dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare prejudiciază contribuabilul de a i se restitui suma încasată cu încălcarea dreptului comunitar și despre care Comisia Europeană a atenționat România că este ilegală.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008 iar în art. 11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele dosarului, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 234 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond.
2 ex./26.05.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
