Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 997/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 997
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. B, împotriva sentinței nr. 185 din 4.02.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, reclamanta intimată fiind.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 47/40 din 5.01.2009, reclamanta solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 1.01.2004 și 23.07.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute în art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
A mai menționat reclamanta că anterior introducerii acțiunii s-a solicitat pârâtei prin procedura prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea sa a fost refuzată.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 185 din 4 februarie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să acorde acesteia, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între 01.01.2004 și 23.07.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea recurată are la bază interpretarea eronată a Legii nr. 188/1999, a nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007; că salarizarea funcționarilor publici se realizează în conformitate cu dispozițiile legilor în vigoare, aceștia având un statut legal și nu unul contractual, neavând posibilitatea de negociere drepturilor salariale; că Statutul funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare drepturilor bănești solicitate, procentul de 25% acordat de instanță pentru fiecare spor fiind arbitrar și fără susținere legală și în această situație reclamantul este în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru putea fi determinat sau determinabil.
Totodată a mai menționat că instanța de fond nu a avut în vedere că în perioada 2004- 2006, cele două sporuri solicitate de reclamanta au fost suspendate prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin legea 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.
A mai menționat că acordarea acestor sporuri este condiționată și de existența prevederilor bugetare cu această destinație, prevederi pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere și să le înscrie în limitele fondurilor respective. Ori pentru perioada în care se solicită acordarea sporurilor, angajatorul nu a avut cuprins în bugetul propriu sume cu astfel de destinații.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurent admite, reclamanta nu a primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. B, împotriva sentinței nr. 185 din 4.o2.2009, pronunțată de tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, reclamanta intimată fiind.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud fond.
Tehnored.
Ex. 2/2.06.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
