Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1007/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - pretenții -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1007

Ședința publică din 21 mai 2009

PREȘEDINTE: Nastasi Dorina

PREȘEDINTE: Nastasi Dorina

JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 546 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

La apelul nominal a lipsit pârâta recurentă, pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice a mun. S și reclamantul intimat.

Procedura este completă.

S- făcut referatul cauzei, după care, instanța având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr. 1143/86 din 11.02.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S și Administrația Finanțelor Publice S, restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 6.052 lei și dobânzile aferente până la data plății efective.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:

La data de 29.09.2007 a achiziționat un autoturism marca OPEL iar pentru înscrierea acestuia în circulație a achitat la Trezoreria S cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 6.052 lei.

Taxa specială de primă înmatriculare încalcă disp. art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în care se prevede că "nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Această taxă a fost introdusă la data de 01.01.2007, prin modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar potrivit art. 214 ^1 din Codul fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau vehicul comercial, enumerat în acest articol.

Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne iar din analiza aplicării taxei rezultă ca aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană si reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări taxa nu mai este percepută.

Aceasta taxă a fost perceputa ilegal si nejustificat, având în vedere si prevederile art. 148, alin. 2 din Constituția României care stipulează ca <Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. >

Aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României statuează că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile aliniatului (2)".

Ca urmare a acestor prevederi legale se poate constata ca art. 214 ind. 1 și 3 din Legea 343/2006 pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal, contravine Tratatului Comunității Europene si nu pot fi aplicabile în dreptul intern.

Poziția Curții Europene de Justiție este clară în acest sens, si anume, s-a remarcat ca obiectivul CE este de a stabili o Piață Comună a cărei funcționare este de directa preocupare pentru toate statele membre, acest tratat fiind mai mult decât un simplu acord care creează, pur si simplu, obligații reciproce între părțile contractante, comunitatea creata instituind o noua ordine juridica pentru al cărei beneficiu statele și-au limitat drepturile lor suverane, deși în domenii limitate, și între subiecții căreia se cuprind nu numai statele membre, dar și naționalii lor, astfel că, independent de legislație, dreptul comunitar nu impune, deci, numai obligații asupra persoanelor, dar, de asemenea, a înțeles să confere drepturi care devin parte a moștenirii lor juridice chiar daca nu sunt expres acordate de Tratat, ci în temeiul obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod clar definit persoanelor si statelor membre si instituțiilor Comunității.

In dovedire a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta S, prin întâmpinare, a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.

Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.

A mai susținut pârâta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, acesta intrând în vigoare la data de 1 iulie 2008. In baza acestei ordonanțe a fost emisă HG nr.686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, care la art.11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

In fine arată pârâta că, în condițiile în care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008, acțiunea reclamantului prin care solicită restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare este inadmisibilă.

Prin sentința nr. 546 din 26 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă DGFP S, a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâtele să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 6.052 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - din 18.10.2007, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, instanța de fond a constatat că aceasta nu este dată atâta timp cât taxa de primă înmatriculare fost stabilită și plătită în baza art. 2141și art. 2143cod fiscal, care contravine disp. art. 90 din Tratatul CE și se aplică principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național. Astfel, instituirea prin dreptul intern restituirii diferenței dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare prejudiciază contribuabilul de a i se restitui suma încasată cu încălcarea dreptului comunitar și despre care Comisia Europeană a atenționat România că este ilegală.

Pe fondul cauzei, s- reținut că prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.

Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).

Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.

S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.

Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.

Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.

A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008 iar în art. 11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

Analizând actele dosarului, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:

Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.

Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.

Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.

Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.

Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.

Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.

Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.

Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 546 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Tehnored.

Jud. fond

2 ex./26.05.2009

Președinte:Nastasi Dorina
Judecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1007/2009. Curtea de Apel Suceava