Litigiu privind magistrații. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/CA
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenții pârâți - MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sect.5, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sect.5, împotriva sentinței civile nr. 974/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații contestatori - G, A, A, C, G, G, toți cu domiciliul ales în P,-, jud. P, intimații pârâți - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, intimatul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sect.5, având ca obiect litigiu privind magistrații.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursurilor formulate de pârâți care sunt motivate, scutite de plata taxelor de timbru. Intimatul chemat în garanței Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.8112/20.12.2004 reclamanții G, -, G, G, Văduvan, Sorii au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova obligarea pârâților la restituirea sumelor de bani reținute în mod nelegal în perioada 01.07.2002 - 28.09.2004 ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 în raport cu clasa acordată prin distincțiile intitulate "Meritul judiciar", cu aplicarea coeficientului de inflație defalcat pe fiecare lună și a dobânzii legale prevăzute de Codul d e procedură fiscală până la stingerea definitivă a datoriei.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a solicitat ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a Ministerului Public pe anul 2005 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților, Ministerul Finanțelor Publice să emită ordinul de restituire a sumelor de la buget.
La data de 14.01.2005, prin întâmpinare, Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive susținând că, potrivit art.67 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind ordonator principal de credite. Întrucât, în speță, ordonator principal de credite nu este Ministerul Justiției, pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin sentința civilă nr.974/2007 a Tribunalului Constanțaa fost admisă acțiunea reclamanților, au fost obligați pârâții la reactualizarea sumelor reprezentând impozit reținut nelegal față de acordarea distincției "Meritul Judiciar" și achitate conform ordinelor nr.193/C3/17.11.2005 și nr.196/C3/18.11.2005 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin ordinele nr.193/C3/17.11.2005 și nr.196/C3/18.11.2005 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le-au fost achitate reclamanților drepturile bănești reprezentând sumele de bani reținute în mod nelegal în perioada 01.07.2002 - 28.09.2004 ca urmare a neaplicării cotei procentuale de reducere a impozitului prevăzut de art.109 alin.1 din Legea nr.92/1992 în raport cu clasa acordată prin distincțiile intitulate "Meritul judiciar".
S-a apreciat că prin plata acestor sume de bani, pârâții au recunoscut dreptul reclamanților de a beneficia de reducerea procentuală a impozitului în raport cu clasa acordată prin distincția "Meritul judiciar".
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța a reținut că potrivit prevederilor art.78 din Codul muncii, în cazul când angajatorul nu plătește anumite sume la timp, "instanța va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". Fiind un conflict de muncă și existând drepturi salariale restante instanța reține obligativitatea obligării pârâților la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora, până în momentul plății, respectiv la datele de 17 și 18.11.2005.
De asemenea, neacordarea drepturilor solicitate se analizează conform art.40 alin. 2 lit. c din Codul muncii. Drepturile pretinse de reclamanți sunt drepturi salariale, iar întârzierea nejustificată a plății acestora poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului așa cum prevede în mod expres art. 161 alin. (4) din Codul muncii.
Or, neacordarea drepturilor cuvenite la timp duce la obligația de a le plăti actualizate cu rata inflației, pentru a acoperi astfel prejudiciul produs reclamanților prin devalorizarea monedei naționale între momentul când dreptul era cuvenit și cel când s-a plătit efectiv. În caz contrar, nu s-ar produce o reparare totală a prejudiciului suferit.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că nu este întemeiată deoarece art.1 din OG nr.22/2002 prevede că " executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă". În art.2 din aceeași ordonanță se precizează că "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care urmează să pună la dispoziția pârâților fondurile necesare plății drepturilor, această obligație vine de la lege în urma aprobării bugetelor pentru fiecare instituție în parte, aprobare pe care nu Ministerul o dă, obligația luării măsurilor ce se impun pentru asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor revine ordonatorului principal de credite, care, în speță, este Ministerul Public.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției care au criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că în mod nelegal prima instanță a dispus plata sumelor reprezentând indicele de inflație aferent sumelor încasate cu titlu de diferență de impozit pe venit, cuvenite magistraților distinși cu diploma "Meritul Judiciar", în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu ncio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Reclamanții au primit sumele reprezentând diferențele reținute cu titlu de impozit pe venit pentru perioada solicitată prin acțiunea inițială, iar fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata acestor drepturi au fost aprobate prin Legea de stat nr.486/2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de instanță, astfel că acordarea unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
Mai mult, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face doar în limita creditelor bugetare aprobate, iar Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Recurentul a criticat, de asemenea, soluția de respingere a cererii de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Finanțelor Publice susținând că obligația de garanție există în sarcina ministerului în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 potrivit cu care activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, precum și în baza art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice care prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general actual de execuție.
Recurentul Ministerul Justiției a arătat că, deși a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra ei. În raport de calitatea reclamanților și de pretențiile acestora, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, în mod greșit fiind admisă acțiunea împotriva sa. Întrucât art.67 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară prevede că bugetul Ministerului Public este gestionat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, iar între reclamanți și Ministerul Justiției nu a existat și nu există nici un fel de raport juridic, concluzionează recurentul că nu poate avea obligații privind plata drepturilor salariale.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondat, iar recursul declarat de Ministerul Justiției este fondat.
Astfel, referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că în baza ordinelor nr.193/C3/17.11.2005 și nr.196/C3/18.11.2005 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost achitate reclamanților sumele de bani reprezentând impozit reținut nelegal față de acordarea distincției "Meritul Judiciar", iar în luna octombrie 2006, în baza sentinței recurate, a fost achitată și inflația aferentă, astfel cum rezultă din "nota" întocmită de managerul economic și depusă la dosarul cauzei în recurs.
Curtea constată că, față de natura de contencios fiscal a litigiului, astfel cum aceasta a fost calificată prin decizia de casare, dispozițiile legale invocate de prima instanță nu sunt aplicabile în cauză. Nu se pot reține ca temei legal al acțiunii dispozițiile specifice legislației muncii deoarece obiectul cauzei constă în obligarea la plata unor diferențe de impozit reținute în mod nelegal și vărsate la bugetul de stat, nefiind vorba de un conflict de muncă.
Cu toate acestea, criticile recurentului referitoare la obligația de plată a diferențelor rezultate din actualizare sunt nefondate. Unul dintre principiile de drept este acela al reparării integrale a prejudiciului, iar achitarea cu întârziere a sumelor datorate a creat în patrimoniul reclamanților, prin devalorizarea monedei naționale, un prejudiciu care trebuie reparat integral.
Diferențele rezultate din reactualizarea cu indicele de inflație reprezintă daune interese compensatorii, la fel ca și sumele ce au constituit obligația principală de plată, astfel că recurentul pârât este obligat să le suporte în baza aceluiași temei legal, fără a putea invoca faptul că nu au fost alocate fonduri bugetare în acest sens.
Prin urmare, având în vedere temeiul legal reținut în ordinele nr.193/C3/17.11.2005 și nr.196/C3/18.11.2005 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv dispozițiile HG nr.232/2005, precum și disp. art. 117 alin.1 lit.d din Codul d e procedură fiscală potrivit cu care "Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;" coroborat cu disp. art.1084 Cod civil, instanța de recurs constată că acțiunea reclamanților este întemeiată.
În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea apreciază că, la momentul soluționării recursului, interesul recurentului de a atrage în proces ministerul nu mai subzistă. Având în vedere că cererea de chemare în garanție a fost justificată prin necesitatea asigurării fondurilor necesare plății sumelor de bani solicitate de reclamanți, sume ce au fost achitate deja încă din luna octombrie 2006, chemarea în garanție apare ca lipsită de finalitate.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, Curtea reține că, potrivit art. 70 alin.1 și 4 din Legea nr.304/2004, "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițiecoordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public.
Procurorul generalal Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite."
Față de dispozițiile menționate, se constată că reclamanții nu au justificat în cauză legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Justiției, instituție ce nu este implicată în vreun fel în gestionarea Ministerului Public și nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției invocate, urmează a admite recursul și a modifica în parte hotărârea, potrivit art.312 alin.1 și 304 pct.9 Cod de procedură civilă, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Justiției ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE
Respinge recursuldeclarat de pârâtul - MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sect.5,ca nefondat.
Admite recursuldeclarat de pârâtul - MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sect.5, împotriva sentinței civile nr. 974/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații contestatori - G, A, A, C, G, G, toți cu domiciliul ales în P,-, jud. P, intimații pârâți - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, intimatul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sect.5.
Modifică în partehotărârea în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Justiției ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.)
Red.dec.jud.
4 ex./21.03.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
